4,790 matches
-
jumătate din față surpată înăuntru. Pentru domnișoara Hapciu, stafia e bunica ei. De aici de sus, spune Pețitorul, vezi tavanul ca pe o frontieră pustie pe unde n-a călcat nimeni nicodată. Tot așa cum - atunci când erai mic și stăteai pe canapea cu capul în jos, cu picioarele sprijinite pe pernele spătarului, și capul îți atârna - vechiul salon al familiei tale ți se părea un loc nou și ciudat. Cu capul în jos, puteai păși pe podeaua aceea văruită și te puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
copac cu frunzele și piersicile lui de sticlă e înrădăcinat în pământ prin trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
frunzele și piersicile lui de sticlă e înrădăcinat în pământ prin trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
urce în apartament, în ciuda rațiunii de-a fugi cât mai repede, fără să privească înapoi, el nu reuși să se dezlipească de căldura ochilor ei negri, ce i se roteau în cap luminați de o licărire sălbatică. Se așeză pe canapea cu ultimele puteri iar Luana veni să i se alăture. Fixau cărțile din bibliotecă, fără să scoată un cuvânt. Pe nepregătite, ea se întinse să-l sărute. Radu întoarse brusc capul, ca și cum s-ar fi ferit de o lovitură mortală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbească. Se treziră, astfel, că nu mai au nimic să-și spună, că trec unul pe lângă altul ca doi străini, în propria lor casă. În sâmbăta care urmă, merseră la aniversarea unuia dintre colegi. Certați, ei se așezară pe o canapea, incapabili să se integreze în starea de bine din jur. Vlad Ionescu îl chemă să lămurească o dispută între bărbați pe o anumită temă tehnică. Radu se închise în cercul de băieți, sfidând prezența consoartei. Luana privi femeile adunate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
joace puțin cu cei doi. Să le creeze o stare de disconfort, așa cum făcuse, cândva, cu Ernest Radak. Mânată de o astfel de intenție, ea îl vizită pe Ștefan. Din ziua aceea își petrecu cel puțin o oră așezată pe canapeaua din cabinetul lui, curioasă să afle tot ce se întâmpla în viața fostului soț. Bărbatul crezu, cu toată sinceritatea, că ea își pierduse mințile dar se feri să facă vreun comentariu. Luana cunoscu acolo pe un oarecare Laur Midea. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Presupun că nu se poate să rezist la un asemenea cri de cœur. — știam eu că nu poți. Vino imediat ce poți! Margaret a pus telefonul În furcă și s-a dus În sufragerie, unde Adam dormea În continuare Întins pe canapea, cu un braț care atârna moale, cu degetele Îndoite aproape atingând dușumeaua. Cu celălalt braț strângea o pernuță pusă pe față, să se ferească de lumina dimineții târzii care se strecura prin perdelele prea subțiri. Margaret a remarcat cu neplăcere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i-a spus ea când se făcuse foarte târziu. A insistat să-l culce În dormitor și n-a acceptat refuzul lui. Ea avea chef să mai sporovăiască o vreme cu Mick și nici nu-i displăcea să doarmă pe canapea. Jumătate de oră mai târziu s-a dus să controleze dacă a adormit, apoi din nou, după o oră, grijulie să-l știe odihnit cât se poate mai bine cu putință. A tras perdelele la ferestre ca să nu intre stropii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și hoteluri de lux, o Întreagă lume Închisă În vitrine de sticlă. În tr-un port modern, fără comparație cu docurile infestate de șobo lani de la Tanjong Priok, se vedeau muncitori fericiți și nave aerodi namice, cu forme futuriste. Pe o canapea portocalie dintr o sufragerie de tip occidental era așezată o Întreagă familie În fața unui televizor de mărimea unui mic ecran de cinema. În jur, casa era Încărcată cu tot felul de aparate electrice menajere pe care Margaret n-a fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-a mai putut să spună nimic. A fugit de lângă scară și a pus o mână de-a lui Karl pe umărul lui, să-i fie de sprijin. L-a ajutat să reintre În cameră și să se Întindă pe canapea. Nu-și dăduse până acum seama cât de mic și de ușor era tatăl lui. Poate că erau amândoi mici și ușori În casa aceea enormă, din orașul acela enorm. L-a acoperit cu o pătură pe care i-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul acelei perechi. Și astfel, instalată pe un colț al canapelei, încercând să distingă titlurile de pe cotoarele cărților aflate in rafturile din apropiere, atentă și la ce se discuta, putea să se simtă, fără nici o remușcare, fiindcă nimeni n-o forța să arate odată ce poate, pentru câteva momente, CINEVA. Dar amabilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
contrarie, o făcu să se simtă străină. Se plimbă pe covor de colo, colo. Cu câteva ore mai înainte se plimba la fel, terorizată de durere. Fereastra acoperită cu viță de vie filtra cu sărăcie căldura solară. Se întinse pe canapea, trase peste ea învelitoarea pufoasă. Mai filtră critic de câteva ori aspectul încăperii, între o deschidere și alta a pleoapelor. Apoi o copleși somnul. Când se trezi, se ridică din pat și, fără să știe în ce fel, privirea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un fel de extaz. Uite ce superbă e, Nik, cu câtă grație se mișcă, exclamă Nina, încadrând-o pe musafiră, când dintr-o parte, când din alta. Nu, dă-mi voie, Nik, să fac eu prezentările. Pe un colț al canapelei ședea un bărbat în apropierea vârstei de patruzeci de ani. Avea părul ondulat, albit prematur, trăsături ferme, foarte accentuate, hainele de pe el erau scumpe, alese cu gust, asortate fără greș. Dragă poete, dă-mi voie să ți-o prezint pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe canapea, lângă oaspete, se apleca din când în când și apuca brațul bărbatului încercând să-l tempereze. Discuția era destul de avansată în momentul în care apăruse Carmina, de aceea continuă aproape spontan, imediat ce fata se instală pe scaun. Musafirul familiei Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă, ce absurditate, hă, hă, hă! Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat de manifestările ludice ale femeii și de zâmbetul sarcastic al profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea nici un farmec, întări și soția. Pe urmă Alexe își încrucișă pe piept brațele, împinse buza de jos în față și rămase mut. Contempla răbdător încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu de suportat. Fata se ridică de pe scaun, argumentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picase un musafir, pare-se nepoftit, un coleg de-al Ninei, profesor de sport, fost handbalist. Își făcuse bietul om intrarea foarte jovial, fusese primit călduros. Bine ai venit, scumpete, îl întâmpină Nina și-l instalase pe un colț al canapelei. Salut, spartane, îi spuse și Alexe de la biroul lui impozant. Porecla era cu siguranță malițioasă, ca și toate celelalte porecle găsite cu ușurință de soții Alexe. Oaspetele cu toracele inundat de grăsime, cu mușchii feței atârnând flasci, cu ochii roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai bine pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă mingea, măi, băieți. Așezată cu picioarele sub ea, pe celălalt capăt al canapelei, Nina piuise, de câteva ori, mici bârfe legate de fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul sesiză bine unda ironică din tonul femeii și o acceptă fără prea multe scrupule, ba trecu repede de la ironie, la sarcasm și caricatural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
afle dintr-o suflare totul, cine, cine, o auzi întrebând în recreații, cine, cine, unde, unde, cum? Glasul lui imita sacadând caraghios tonalitatea de pasăre alarmată de furtună. Cine, cine, unde, unde, cum, când? Se opri obosit, se adânci în canapea, avu câteva mișcări dezordonate cu degetele. Îl furnicau brațele, puncte fierbinți îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte frig. Privi furiș către Nina. Cu pleoapele plecate, femeia întorcea alene paginile colorate ale almanahului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte frig. Privi furiș către Nina. Cu pleoapele plecate, femeia întorcea alene paginile colorate ale almanahului. O simțea caldă, catifelată, așa cum ședea ea acolo pitulată în colțul canapelei, cu cotul delicat sprijinit de marginea din piele. Și din nou furnicături de-a lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt, necruțător, opac. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o țigară. Culoarea ochilor devenise din nou albastru-cer, inexpresiv. Ce-a trecut timpul, murmură oaspetele, consultându-și îngrijorat ceasul. Fantastic, domnule. Am uitat cu totul de antrenament. Se bătu peste frunte, nu reușea să intre in rol. Se smulse de pe canapea propulsat de niște arcuri invizibile. Vă salut! Privi nedumerit la cele trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frunte, nu reușea să intre in rol. Se smulse de pe canapea propulsat de niște arcuri invizibile. Vă salut! Privi nedumerit la cele trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare curaj. Nina îi mângâia brațele împingând-o către colțul canapelei. Era îmbrăcată cu un tricou decolorat pus peste sânii goi și un pantalon subțire, supraelastic, mulat. Carmina observă, fără să vrea, că avea coapsele frumoase deși cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]