6,257 matches
-
lui Claudiu Turcuș nu se pierde în detalii. Prin obiectivitate, prin inteligență analitică și claritate tipologică, Estetica lui Norman Manea consacră un critic și redeschide, de data aceasta pe baze cât se poate de serioase, discuția cu privire la locul scriitorului în canonul românesc postbelic.
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
Răzvan Voncu Cum spuneam nu demult, recuperarea avangardei a încetat să mai fie o modă literară și a devenit un demers substanțial de reconfigurare a canonului istoric cu care operăm. Atât a canonului intern al mișcării - prin recuperarea unor texte considerate pierdute și a unor autori ignorați -, cât și a celui general al literaturii române în secolul XX, în care avangardei îi era rezervat, prin tradiție
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
Răzvan Voncu Cum spuneam nu demult, recuperarea avangardei a încetat să mai fie o modă literară și a devenit un demers substanțial de reconfigurare a canonului istoric cu care operăm. Atât a canonului intern al mișcării - prin recuperarea unor texte considerate pierdute și a unor autori ignorați -, cât și a celui general al literaturii române în secolul XX, în care avangardei îi era rezervat, prin tradiție, un rol mai degrabă marginal. Spun că
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
care fac obiectul studiilor de priză directă de aici sunt autori de prim raft dintre războaie: Camil Petrescu, Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat- Bengescu, G. Călinescu, Sadoveanu, Aderca, Miron Radu Paraschivescu, Paul Celan, Ion Caraion și alți câțiva. Artilerie grea. Canon. De foarte puține ori, Crohmălniceanu se aventurează pe teritoriul contemporaneităț ii. Ar fi însemnat să-și asume o răspundere prea mare, ratificând o serie de autori care aveau încă de depășit, cum se zicea cândva, proba timpului. O singură excepție
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
De aici insistențele suprapunerii vocii narative cu destinul autorului și parfumul puternic de autoficțiune. Reflexive și analitice prin excelență, cărțile lui Virgil Duda sondează complicate adeziuni individuale, totdeauna alimentate de o paletă variată de indecizii și ambiguități. În privința situării în canonul postdecembrist, Virgil Duda este un ghinionist. Plecat din țară cu un an înainte de Revoluție, el nu a apucat să-și valorifice o disidență serioasă. Bibliotecarul și mai apoi ziaristul din Tel Aviv a îmbrățișat un fel de atitudine a secundarului
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
ochi cu infatigabilul feminin. În paralel are loc și o minirevoluție culturală, Leila citindu-le femeilor din sat, analfabete, pasaje erotice din O mie și una de nopți. Cartea este revendicată de pe pozițiile recuperării unei tradiții culturale care se sustrage canonului bunei soții, dar care îi evocă libertăți și dreptul de a dispune de propriul ei corp. Erosul informat cultural este încă un pas în desprinderea de cratiță a femeii arabe, în plus, seminarizarea pe care o pune în scenă Radu
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
capitolului XXV, lucru pe care îl și mărturisește, iar cititorii traducerii sale cu atât mai puțin. Motivul e simplu: ea apare în mod explicit în altă parte, în capitolul II din Mahăparinirvăna Sūtra. Este binecunoscuta Chiggala Sutta (Aforismul Găurii) din canonul păli al tradiției Theravăda. Această parabolă nu a impresionat pe nimeni atât de mult precum pe Culianu, care o redă - în mod evident, după o sursă secundară - astfel: „probabilitatea salvării unui om din oceanul existenței este egală cu aceea ca
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
până ca Max Blecher să fie acceptat drept scriitor în toată regula - prin substanțiale studii ale lui Ov. S. Crohmălniceanu, Nicolae Manolescu, Nicolae Balotă sau Mihai Zamfir - și aproape jumătate de secol până ca el să urce vertiginos spre vârful canonului. Revalorizarea de azi se datorează, cu siguranță, și modificării de sensibilitate a epocii. A fost nevoie să ne exersăm privirea pe Orbitorul cărtărescian și pe Exuviile Simonei Popescu pentru a putea percepe frontal, cu ochii larg deschiși, vizionarismul părintelui fondator
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
de sensibilitate a epocii. A fost nevoie să ne exersăm privirea pe Orbitorul cărtărescian și pe Exuviile Simonei Popescu pentru a putea percepe frontal, cu ochii larg deschiși, vizionarismul părintelui fondator. E adevărat, însă, că acestei intrări în forță în canonul istoriei literaturii române nu i-a urmat, așa cum ne-am fi așteptat, o reconsiderare critică substanțială. Atunci când n-a dat în clocot - ca în monografia exaltată a lui Iulian Băicuș, Max Blecher - un arlechin pe marginea neantului -, simpatia față de scriitorul
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
său demitizant și provocator, de factură avangardistă, prin convingerile personale intransigente, în plan politic, etic și estetic, Nicanor Parra respinge înregimentarea, convenționalul și compromisul. Adept al democrației și libertății, repudiază, în plan politic, disciplina de partid, iar în poezie desfide canonul estetic al „poeților majori”. Altfel spus, este vorba de o specifică situare ce ar putea fi definită cu termenul antisistem, propus de criticul de la El País, Ignacio Echevarría, într-un comentariu referitor la asemănarea, din acest punct de vedere, între
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
a eului poetic: poetul liric și contrariul său, anti-poetul. Discursul dual, unul al afirmării și celălalt al negării, proclamă o estetică antipoetică, o estetică a urâtului, adecvată tematicii existențiale. Antipoezia este o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice și se deschide experimentelor îndrăzneț e, pentru a deveni o expresie a vieții înseși, o poezie-viață. O poezievorbită ce uzează de un limbaj violent. Anti-poemul este poemul despovărat de sentimentalitate, devenit obiect care face parte din viață. Poetul se
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
cu totul gratuit: „în societatea postmodernă actuală, producția și consumul de identitate sînt un motor socio-politic - și chiar economic - de importanță strategică”, după cum ne putem lesne aminti dacă ne gândim la trecutul nu foarte îndepărtat în care Europa încă impunea canoane culturale. „Parafrazîndu-l pe Massimo d’Azeglio, Europa a fost creată, acum ar fi cazul să fie creați și europenii. Iar pentru aceasta, cultura este mai puternică decît euro! Instituțiile europene au deci interesul să sprijine cultura, dincolo de acel ridicol 0
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4641_a_5966]
-
esența romanului). Petru Cimpoeșu a descoperit în „Privirea îndrăgostitului” ochiul atent la detalii al romancierului, glosând pe marginea textului lui Stendhal, Ramura din Salzburg. „Iubește și scrie ce vrei!” - iată una dintre condițiile unui roman bun. Apocaliptic și nostalgic al canonului romanului românesc modern(ist), Radu Aldulescu, în expunerea sa, și-a continuat „războiul” împotriva textualismului și a postmodernismului optzecist. Cristian Cosma ne-a povestit „cum scrie un cristian un roman”: Morții Mă-tii. Început într-o budă a Facultății de
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
Sorin Lavric E o rutină ca, vorbind de tinerețea lui Schelling, să evoci căminul în care, împărțind aceeași cameră cu Hegel și Hölderlin, și-a petrecut anii de studenție la Tübingen, după canonul sever al educației clericale. Și cum „Tübinger Stift“ (numele căminului) era doar una din fundațiile protestante pe ale căror speze tinerii nemți își primeau cizelarea, ochiul lui Nietzsche nu a ezitat să surprindă situația într-o formulă acidă, afirmînd că
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
și prefață de Mircea Martin, postfață de Ion Pop, cronologia vieții și a operei și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu, București, Editura Art, 2011, 386 de p. Poate o ediție critică să influențeze valutarea unui scriitor și să reconfigureze canonul istoric cu care operă m? Teoretic, nu. Mai ales când este vorba de un autor care, prin destin și printr-o activitate literară de răsunet, este suficient de cunoscut, chiar în absența unei priviri de ansamblu asupra creației sale. Practic
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
cu Occidentul. M-aș feri să afirm că Fundoianu și-a ratat opera - ediția de față probează contrariul -, dar, mi se pare cert, și-a ratat receptarea. În orice caz, poziția de rangul al doilea pe care o ocupă în canonul interbelic are legătură nu atât cu conținutul operei, cât cu dispariția scriitorului din prim-planul vieții literare românești, urmată de tragica și prematura sa moarte la Auschwitz. Care, și pe fundalul instalării realismului socialist în România postbelică, a împiedicat o
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
după încheierea marii conflagrații mondiale. Ediția din 1978 sau monografiile lui Mircea Martin și Marin Bucur, din anii ’80, n-au reușit decât să îl readucă pe scriitor în actualitate, fără a produce, însă, și o repoziționare a sa în canon. Istoriile complete ale literaturii române apărute după ’89, ca și dicționarele literare, atestă în continuare poziția secundară a lui Fundoianu în peisajul interbelic. Iată de ce o ediție integrală a operei române și franceze a lui B. Fundoianu - Benjamin Fondane, îmbogățită
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
își schimba felul de a vorbi, o dădea pe orășenește, dar un ușor damf din vechiul grai rămânea ” (Ochiul căprui al dragostei noastre, pp. 79 - 80). Odată cu acest paragraf, Levantul, o epopee piezișă, se încarcă deodată de lirism. Îndepărtarea de canonul genului nu stă numai în atitudinea parodică, deci. Ci în însăși esența acestei epopei, scrisă, iată, așa cum au fost scrise toate poemele lui Mircea Cărtărescu. (Dintre care o parte chiar au fost topite în Levantul. O spune Cărtărescu câteva pagini
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
Dar atitudinea rămâne, totuși, subiectiv-înțelegătoare, în ciuda zgârieturilor autoironice, fiindcă medicul lucrează pe corpul său și, probabil, îi vine destul de greu să-și toarne și o găleată cu cenușă în cap. Prin urmare, autorul vorbește despre „strungul proletcultist”, „fondul rigid al canonului ideologic”, însă compromisurile estetice devin, ca și în cazul altor colegi de generație, un „tribut” plătit Puterii politice, necesar, chiar „obligatoriu”. Sigur, dacă voiai să fii publicat (și nu e de neglijat nici faptul că două „poezii” realist-socialiste valorau, pecuniar
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
a cărei singură calitate stă în respectarea condiției de care vorbeam mai sus: o voce neutră colportînd nuanțe biblice, asemenea unui mijlocitor care nu pune de la sine nimic original în text. Natură mansueta care și-a făcut din iubirea aproapelui canon de atitudine, Ioan Pîntea scrie un jurnal fără confidente, din care înclinația de a atinge intimități lipsește. De aceea, în jurnal nu-l aflăm pe omul Pîntea, ci pe cititorul și exegetul în cauză. Jumătate din volum e alcătuit din
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
dispoziție oarecum tăinuită până atunci a lui S. Damian: aceea de a încuraja experimentele, inovările, revoltele față de clișee, față de normele neclintite. Oniricii îi dobândesc girul ( D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu, Iulian Neacșu, Florin Gabrea) și în general tinerii care inovează, desfid canoanele, conveniențele. Deci nu doar pe onirici îi încurajează, ci și pe alți tineri în ale căror texte deslușește un sunet nou: Ștefan Bănulescu, Nicolae Velea, Sorin Titel, George Bălăiță, D. R. Popescu, Sânziana Pop. Toți aceștia reprezintă pentru el cursul
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
De-abia azi bate ora marilor ediții critice și a reintegrării în circuitul filologic firesc a textelor pierdute sau confiscate. Ediții critice sau științifice, ca acelea dedicate operelor lui N. Steinhardt, C. Stere sau avangardiștilor, ne obligă să ne reconfigurăm canonul istoric cu care operăm. Acestora li se adaugă, într-un demers neostentativ, dar excelent realizat - și foarte bine primit de critică și de public -, seria de autor Dinu Pillat de la Humanitas. Dacă Așteptând ceasul de apoi (2010), primul ei volum
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
martor (cu obiectivitatea sa implicată) la cea de spectator, cu subiectivitatea sa jucat-detașată. Gestul mărunt odată numit capătă o stranie hiperrealitate sub tensiunea indusă de o „privire erotică” asupra obiectelor ce intersectează existența. La introceptivii reflexivi, romanul e autoficțiune în canon (muzical), cu fețe de-curgând una din cealaltă, cu o predispoziție ruminantă, de infinită despicare a firului în patru, de gestionare a febrei și tensiunii existențiale. Ego-proza contemporană (nu neapărat despre colecție e vorba!) e parțial încadrabilă aici, cu toate
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
al unei singure cărți, „scriitor de duminică” prin definiție, relegat în galeria amatorilor fără pretenții și prin aceasta instinctiv simpatic? Valoarea reală a prozei scrise de el justifică cu greu includerea întro selecție riguroasă și prefigurează încă o enigmă a canonului literar românesc. Istoria unicei sale opere importante, Pe drumuri de munte, pare a fi stîrnit spontan interesul publicului. Contemporan cu Slavici, Eminescu și Caragiale, aflat însă în afara circuitului literar, Hogaș și-a scris cartea în ultimele două decenii ale secolului
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
minune, copilul s-a făcut bine. Mai târziu, el și-a urmat alți doi frați mai mari la viața călugărească. Pentru a fi primit la Sihăstria, părintele Cleopa Ilie a trebuit să aștepte trei zile la poarta mănăstirii, așa cum cere canonul. După venirea regimului comunist, părintele Cleopa s-a retras în pădure, pentru a scăpa de persecuții. Vreme îndelungată a stat într-un bordei de pământ. Mâncare primea de la un pădurar credincios, care îi aducea o dată pe lună un sac de
Slujbă de pomenire la 15 ani de la moartea părintelui Ilie Cleopa by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/58721_a_60046]