3,764 matches
-
angaja pe cei mai buni maeștri și cantori europeni, inserând în mod instituțional prestația lor printre serviciile de curte și remunerându-i cu fonduri special instituite. Chiar și copiii cantori erau uneori în lista concurențială. Între secolele XV și XVI, capelele muzicale s-au înmulțit incluzând și complexe instrumentale și erau dotate cu statute și regulamente proprii. La început, capelele erau alcătuite numai din cantori. Ludovic al XIV-lea al Franței (1638-1715) a introdus și orga și alte instrumente, reunind în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și remunerându-i cu fonduri special instituite. Chiar și copiii cantori erau uneori în lista concurențială. Între secolele XV și XVI, capelele muzicale s-au înmulțit incluzând și complexe instrumentale și erau dotate cu statute și regulamente proprii. La început, capelele erau alcătuite numai din cantori. Ludovic al XIV-lea al Franței (1638-1715) a introdus și orga și alte instrumente, reunind în capela sa clericii, care aveau rolul de cantori, și instrumentiștii laici. Acest obicei s-a răspândit pretutindeni, cu excepția Romei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicale s-au înmulțit incluzând și complexe instrumentale și erau dotate cu statute și regulamente proprii. La început, capelele erau alcătuite numai din cantori. Ludovic al XIV-lea al Franței (1638-1715) a introdus și orga și alte instrumente, reunind în capela sa clericii, care aveau rolul de cantori, și instrumentiștii laici. Acest obicei s-a răspândit pretutindeni, cu excepția Romei. Pe lângă capelele romane, cele mai faimoase au fost cele din Milano, Florența, Napoli, Veneția, Loreto, Padova, Paris, Monaco, Viena și Londra. Multe
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
alcătuite numai din cantori. Ludovic al XIV-lea al Franței (1638-1715) a introdus și orga și alte instrumente, reunind în capela sa clericii, care aveau rolul de cantori, și instrumentiștii laici. Acest obicei s-a răspândit pretutindeni, cu excepția Romei. Pe lângă capelele romane, cele mai faimoase au fost cele din Milano, Florența, Napoli, Veneția, Loreto, Padova, Paris, Monaco, Viena și Londra. Multe capele, chiar dacă finalitatea lor era rezervată cultului, datorită faimei componenților lor și a execuțiilor pe care le realizau, au devenit
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sa clericii, care aveau rolul de cantori, și instrumentiștii laici. Acest obicei s-a răspândit pretutindeni, cu excepția Romei. Pe lângă capelele romane, cele mai faimoase au fost cele din Milano, Florența, Napoli, Veneția, Loreto, Padova, Paris, Monaco, Viena și Londra. Multe capele, chiar dacă finalitatea lor era rezervată cultului, datorită faimei componenților lor și a execuțiilor pe care le realizau, au devenit și rămas adevărate instituții muzicale. Răspândirea capelelor muzicale a fost favorizată de episcopi, întrucât aceștia considerau că muzica bună putea să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cele din Milano, Florența, Napoli, Veneția, Loreto, Padova, Paris, Monaco, Viena și Londra. Multe capele, chiar dacă finalitatea lor era rezervată cultului, datorită faimei componenților lor și a execuțiilor pe care le realizau, au devenit și rămas adevărate instituții muzicale. Răspândirea capelelor muzicale a fost favorizată de episcopi, întrucât aceștia considerau că muzica bună putea să dea naștere emoțiilor sănătoase în sufletul credincioșilor, și, astfel, puteau să se roage mai bine în celebrările liturgice, unde se simțeau puțin solicitați din cauza limbii latine
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
format din cantus (încredințat copiilor sau, în lipsa lor, falsetiștilor), altus (tenori acuți), tenor (tenori normali) și bassus (bași). Dar nu este unicul complex folosit; mai sunt cunoscute și practicate și alte combinații vocale, uneori originale și neobișnuite. De exemplu, în capela din Ferrara, la curtea lui Ercole I, între 1471 și 1505, este atestată prezența a două coruri, unul format din adulți și unul din copii, cu partiturile existente. Cantorii, al căror număr era variabil în funcție de disponibilitatea financiară a comitenților, se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
activat aproape mereu în afara țării de origine. Din jurul anului 1530, Italia a început să-și asume rolul de ghid în producția de muzică sacră. Începând cu Josquin, compozitorii străini s-au stabilit în Italia, fiind maeștri-cantori ale celor mai faimoase capele muzicale. Principalele puncte de atracție erau Roma și Veneția. 4.3 Misa polifonică În secolul al XV-lea, misa se afirmă în mod definitiv, înțeleasă ca o compoziție unitară a celor cinci părți din Ordinarium. Acestea au pierdut aproape complet
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Franciscanul Costanzo Porta, maestrul catedralei din Ravenna, în Missarum liber primus, publicat în anul 1578, spune aceleași lucruri. Însuși Palestrina, într-o scrisoare din 2 februarie 1568 adresată ducelui de Mantova, Guglielmo Gonzaga (care i-a cerut o misă pentru capela muzicală a palatului său), îl întreba cum ar fi dorit-o: scurtă, lungă, sau compusă în așa fel încât să se înțeleagă cuvintele. 4.7 Modelul palestrinian După cum am văzut, părinții conciliari au avut păreri diferite față de muzica polifonică: unii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Cento concerti ecclesiastici (Veneția, 1602). Melodiile sunt încredințate vocilor individuale sau unor mici grupuri vocale, cu acompaniament de bas continuu. Acest gen de muzică s-a răspândit și a avut succes pe toată durata secolului al XVII-lea, îndeosebi în capelele muzicale minore și în bisericile care nu dispuneau de mulți cantori sau instrumentiști. Celelalte biserici - cele mai importante și cele care dispuneau de resurse economice - se transformau, deseori, în săli de concert și erau adevărate temple ale artei, căutate de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicală. Polifonia clasică se apropie destul de bine de supremul model al oricărei muzici sacre, care este cântul gregorian, și, pentru acest motiv, merită să fie primită, împreună cu cântul gregorian, în funcțiunile cele mai solemne ale Bisericii, precum sunt cele ale Capelei Pontificale. Va trebui, deci, să fie restituită și ea în cadrul ceremoniilor de cult, în special în bazilicile cele mai semnificative, în bisericile-catedrale, în seminarii și celelalte institute ecleziastice, unde mijloacele necesare, de obicei, nu lipsesc”. Documentul ia în considerație orice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și cravata ca ale unui funcționar. Trecînd prin parc, cineva îl apucă de mînecă. Se întoarse și văzu o grăsană drăguță care-i zise: — Salut, măi. Ce faci? — Bine. Dar tu? — Nu prea rău. Locuiești pe-aici? — Nu. Vizavi de capelă. — Eu mă duc în vizită la mătușă-mea. Pe curînd. Fata coborî și Thaw se întrebă cine o fi. Brusc își dădu seama că era June Haig Babana, care fusese elevă la Whitehill. Atunci coborî și se postă lîngă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Haig Babana, care fusese elevă la Whitehill. Atunci coborî și se postă lîngă ea, pe platformă. — O, iată-te, zise ea. — De obicei cobor mai departe, pe deal, spuse Thaw de parcă i-ar fi explicat ceva. — Casa ta e în fața capelei? Tramvaiul se opri și se dădură jos. Nu, e pe strada care dă în drumul din fața capelei. Rămase nemișcat, descriind geografia locului cu mîinile. Ea îl prinse de rever și-l trase pe trotuar, din calea unui camion care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iată-te, zise ea. — De obicei cobor mai departe, pe deal, spuse Thaw de parcă i-ar fi explicat ceva. — Casa ta e în fața capelei? Tramvaiul se opri și se dădură jos. Nu, e pe strada care dă în drumul din fața capelei. Rămase nemișcat, descriind geografia locului cu mîinile. Ea îl prinse de rever și-l trase pe trotuar, din calea unui camion care tocmai trecea. — Nu vreau să fiu reținută ca martoră a unui accident. — Unde lucrezi acum? — La Brown. Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ei. Deasupra atîrnau steaguri zdrențuite; pe lîngă pereți erau memoriale ornamentate în cinstea soldaților care invadaseră continente îndepărtate. înainte de arcadele de sub turlă, o luară la stînga și coborîră cîteva trepte, apoi la dreapta, și pășiră pe altele, intrînd într-o capelă mică. O lampă portocalie atîrna de plafonul cu nervuri de piatră, dar piatra era văruită, iar efectul era odihnitor. Aerul era încălzit și parfumat de sobe cu parafină puse în colțuri; lîngă perete era o grămadă de saltele din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bune. Ușor de servit, ceea ce foarte la-ndemînă, pentru că avem spațiu doar pentru o mică bucătărie. Au fost suprinzător de mulți cei care s-au opus la amenajarea acestui mic refugiu - chiar mai mulți decît în cazul laboratorului de artă din capela fecioarei. Cu toate astea, podurile astea stăteau neocupate de pe vremea în care călugării mergeau recitînd rozariul. Și ce putea fi mai conform dorințelor fondatorului? Cunoașteți, desigur poemul: „Dacă la biserică ne-ar da niscaiva bere, și-un foc bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
calmă, cu o voce tăioasă, de nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura, să n-o mai audă. Se uită după ceva, s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă“, se gândi el. Roșcatul se întoarse spre Lilly. „Am onoarea să vă salut“, îi spuse el. „Afară cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unei divinități atotvăzătoare, corpul omenesc tinzând să fie virtuos, disciplinat, prin opoziție cu gestul moale și cel dezlânat. - despre MÂINI ȘI sistemul Creației: Sacrul sau divinitatea pare autentificată în pictura lui Michelangelo Buonarotti (1475-1564) prin gestul în care, pe plafonul Capelei Sixtine, Un Creator întinde degetul, pentru a se întâlni cu degetul, pe care-l întinde spre el, tânărul semiculcat. Pe de o parte, aici se observă expresia întâlnirii simbolice dintre un deget, care oferă, și altul, care primește, pe de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
binecuvântare înseamnă o întoarcere spre prima mângâiere maternă. De aceea, o amprentă în artele plastice și cele literare, create cu ajutorul minții, inimii și mâinii, reprezintă un elogiu voluntar sau involuntar al acestei părți a corpului uman. Imaginea mâinii divine din Capela Sixtină atinge și trezește viața în degetul întins al lui Adam. Aici, Michelangelo (1475-1564) reușește să insereze în pasajul de trecere a forței spirituale calitatea sacră a atingerii. În una dintre Cărțile populare, se povestește despre un om fugărit de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
dumneavoastră adresă, râse Cristescu. ― Dumnezeule! Mi-e greu să-mi dau seama de ce am fost convinsă că o cunoașteți. Am o garsonieră pe Strada Toamnei 16-B. Acum, vă rog să mă iertați. A început slujba. Înșfăcă sacoșa și intră în capelă. Maiorul se întoarse spre inspector. ― Ei, cum vi se pare? ― Hm, cred că, într-adevăr, l-am cunoscut pe abatele Brown. Și mai cred că e... fermecător! Cristescu îi căută privirea. Ai fi zis că pentru bărbatul acesta înalt, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strident, totul de excelentă calitate, și spune tu, Melania, dacă știi ceva mai rafinat decât un raglan gris souris la un costum gris fer și o cravată neagră cu picouri albe. Splendid! Fii convinsă, vă veți înțelege ad-mi-ra-bil." Bărbatul ocoli capela. Se opri în dreptul statuilor simulând curiozități artistice. Ochii duri scormoneau băncile goale, încercau să pătrundă întunericul ungherelor. În catedrală se afla o singură femeie. Stătea în prima bancă, nemișcată, ținîndu-și fruntea în palme. Nu întorsese capul când auzise pașii tânărului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă iritat sculptorul. Nemâncați, nedormiți, plus pleașca asta cu înmormîntarea lui Panaitescu. Popa își suflă nasul. ― Eu n-am să merg. Sânt răcit. În capelă e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți, ori nici unul. ― N-ai să-mi dai dumneata lecții, tinere! În ce te privește, faci ce poftești. ― Nu trebuie să ne certăm, interveni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grozav de săritor, în fine un prieten admirabil... Refuza hotărât amicilor doar două hatîruri: să-i viziteze la spital și să-i asiste la înmormîntare... A, uite-i! Melania Lupu, Grigore Popa și Matei, înconjurați de câțiva vecini, așteptau în fața capelei. Maiorul îl trase pe Azimioară în spatele unui cavou. ― Încă nu vreau să ne vadă. ― Continuați să-i suspectați, surâse Azimioară. ― Vreau să mă conving, ceea ce în ultimă analiză e același lucru. În viața mea nu am întîlnit o sinucidere mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care am întîlnit-o vreodată. Ține minte! Altceva decât insistențele și zâmbetele Melaniei Lupu l-a convins să iasă din casă. ― Ce? Cristescu îl privi fix: ― Nu știu, dragul meu. Încă nu știu... Să mergem. A început slujba. Se îndreptară spre capelă. * Ultimii bulgări de pământ căzură peste sicriul lui Panaitescu. Melania Lupu, asediată de mâini întinse, începu să împartă pomenile... Porții generoase de colivă în farfurii de lut, căni umplute cu vin, prosoape ieftine. Vecinii se împrăștiară. Fusese o înmormîntare fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]