1,657 matches
-
încorporați moțăiau din cauza băuturii și a căldurii din vagon. Caporalul Olteanu a venit, și pentru că ne uitam amândoi rugător la el, ne-a făcut un semn abia vizibil. Atunci eu și Rică am luat-o agale spre capătul vagonului; chiar caporalul Olteanu ne-a deschis ușa, ne-a șoptit “recrut, trei minute marș”, am sărit pe peron și am țâșnit ca săgeata spre restaurantul gării, căci pe atunci gările, și cele mai amărâte, d-apoi Bârladul, aveau restaurantele deschise până în ziuă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am mai apucat să plătim cele vreo optsprezece sticle de bere, cu toată bunăvoința noastră și am țâșnit-o spre vagonul nostru, pe care apucasem să vedem la coborâre cifra 7, scrisă cu creta. - Vascrisul și arhanghelii...! ne-a întâmpinat caporalul. Și după ce i-am dat șase sticle de bere, mulțumindu-i amândoi cu plecăciuni de aristocrați sută în sută, ne-am retras spre culcușurile noastre. Până la București, căci acolo mergeam, n-au mai fost isprăvi prea de soi făcute de-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noi. Acasă, când hălăduiam prim împrejurimile orașului la furat struguri, mere, pere, cu ștrengăriile noastre, eram regi, și conți, și duci, iar acum se terminaseră toate și încă nu știam nimic din ceea ce ne aștepta. Îl vedeam lângă noi pe caporalul Olteanu, care era de loc dintr-un sat de prin județul Vaslui și avea patru clase primare și care horcăia mulțumit, iar pe față i se vedea asprimea vieții dure din armată. În colțul gurii încă îi mai atârna o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
S-a uitat lung la mine și a crezut că mi-e rău. - Nu, Rică, nu, stai așa, i-am spus, tot cu ochii ficși, nu-i ce crezi! - Atunci ce-i, băi, Nelule? I-am arătat cu mâinile spre caporal: - Tu nu vezi nimic? - Ce mă-sa să văd la mârlanul ăsta? - Tu vezi petlițele astea albastre, sau îs verzi? - Băi, tu ești beat, na, bea din jumatea asta că-ți trece, și-mi întinde coniac. Am tras o înghițitură
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de tare, încât s-au sculat cu toții, civili și gradați, speriați. - Fraților, mergem la securitate, la doi ani! Gradații și-au îndreptat țevile automatelor spre noi, dar imediat s-au dus la locurile lor din cele două capete ale vagonului. Caporalul Olteanu tocmai se ridicase într-o râlă și m-a întrebat scurt: - Ce-i? - Nimic, dom' jandarm, vin americanii! i-am răspuns surâzând. Se obișnuise cu glumele noastre. Ne-a întrebat cu ce ne-am dres și i-am întins
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
salam, bucățele de pastramă și ghiudem, ici, colo câte un pui fript pricăjit, alături de ciorapi și vreun pulover de lână, căci știam că în unitate se confiscă aceste alimente și obiectele de îmbrăcăminte civile, l-am trezit pe bravul nostru caporal, am băut cu el ultimile trei sticle de vin, am înfulecat hoțește ultima găină friptă - pâinea, oricât de bună era atunci, și acesta era adevărul, nu avea nicio căutare la noi în acele momente - crojdind și oasele, am tras o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și pac - pac, cât ai clipi, mai cu sila, mai cu vorba aspră, căci de vorbă bună nici pomeneală, căci acum gradații nu mai erau oamenii care băuseră și mâncaseră din prinosul nostru, a trebuit să coborâm din tren. Doar caporalul nostrum ne-a spus mie și lui Rică: - Jandarmul vă invită să luați loc în caleașcă, dar repede, până nu se înfurie! Am văzut totuși că în ochi îi sticlește același licăr de omenie și că nu ne disprețuiește și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu basc, ce căra niște bare de cornier, mi-a răspuns: "Mistrețul acesta nu trece pe-aici..." Dar țin minte că în pauzele dintre ore, la liceul Cantemir, ieșeam din curtea liceului și rătăceam pe străduțele din jur (Toamnei, Profetului, Caporal Troncea...) citind atât de concentrat din cărticica lui Doinaș - în "Cele mai frumoase poezii" -, încît nu rareori mă loveam cu umărul de stâlpi și de trecători. Nu știam nimic despre poet, cumpărasem pur și simplu cartea și o citeam, o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în afară de drapel, mai puteam vedea și pozele eroilor militari. între ei se distingea tuciuriul Belate Alexandru, căruia un tovarăș poet îi dedicase o odă cu un final patetic: "Răpus cu mișelie pe la spate/ La datorie a căzut inert / Viteazul, dârzul caporal Belate... Și i-a rămas țigara fumată doar pe sfert 1." îl cunoșteam din vedere și pe profesorul Crohmălniceanu. El ne scrisese pe tablă subiectele la română, la examenul de admitere. L-am ținut bine minte, fiindcă era primul autor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sunt dispus să ofer câțiva bănuți, aproximativ cam la ce sumă se poate ridica bunele tale intenții...??” „Uite vezi, la asta nu m’am gândit...Socotind totuși după a mea intuiție, tipul nu-i un milițian oarecare cu grad de caporal, eu zic să-i oferim „Una sută mii lei”. După aprecierea mea, pentru tine constitue, sumă neglijabilă...!!” „Chiar, bine zici...!” „Ascultă la mine omule. Te poți socoti norocos, eu sunt prietenul tău. În situații similare, mulți vor fi dornici să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
palmă unul de celălalt, cu balcoanele înțesate de rufe multicolore și cu treptele de beton de la intrare pline de copilași în maieuri, dar am găsit până la urmă locul unde fusese casa mătușii mele. Numele străzii rămăsese același, un nume de caporal distins în cine știe ce război. Am mers mult până la capătul străzii, care dădea tot în câmp, în ciuda aspectului ei mult mai "urban" decât altădată. Dar acum foișorul nu mai era. Parcă nici nu fusese vreodată. Dincolo de blocuri - arătură cât vezi cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
anterioare cu elevii Liceului Militar din Câmpulung Moldovenesc. Multitudinea întâmplărilor din armată și avalanșa de nume proprii, reținute încă, ar putea deveni plictisitoare, așa că o să mă rezum doar la câteva. Din componența plutonului meu mi-i amintesc pe cei trei caporali comandanți de grupă: Weber din Tășnad, Chivu din Craiova și Caba din Oradea, fruntașii AGiști: Ardeleanu din București, Tătărușanu din Pașcani și Stelea din Pitești, pușcașii mitraliori: Rădășanu, Hampu și Mititiuc, soldații: Fiodor Florian, Ghereben Viorel, Stoian, Ghinici Laiu, Andarcău
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
săptămână, în care s-au săpat sute de metri de tranșee și adăposturi de comandă, s-au executat fortificații, în ciuda unei zăpezi de jumătate de metru grosime. Cu o zi înainte de atacul iminent, am primit ordin să plec însoțit de caporalul Caba, într-o misiune de recunoaștere a dispozitivelor inamice amplasate dincolo de linia de front, în zona localității Avrig. După un parcurs anevoios prin munții întroieniți am ajuns o dată cu seara în fața liniilor de apărare inamice, și profitând de întuneric ne am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bineînțeles după ce neam smuls petlițele și gradele, care ne puteau da de gol. După un somn profund, printre inamicii la fel de obosiți, dimineața când s-a crăpat de ziuă am plecat ca din pușcă spre dispozitivele noastre, unde eu și cu caporalul eram așteptați ca iarba de leac cu informațiile prețioase, care, spre norocul nostru, ne-au ajutat să surprindem trupele inamice. Cu cât se apropia lăsarea la vatră, din februarie 1972, ieșeam cu bilet de voie duminica în oraș, luând la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se aflau la Berlin. Erau puse frumușel la păstrare la Moscova, a zis Wirtanen. — Cum au ajuns acolo? m-am mirat eu. — Au fost principala probă în procesul lui Stepan Bodovskov, mi-a zis el. — Cine? — Stepan Bodovskov a fost caporal, interpret. A venit cu primele trupe rusești care au intrat în Berlin, a spus Wirtanen. A găsit cufărul cu scrierile dumitale - în podul unui teatru. A luat cufărul drept captură de război. — Halal captură! am făcut eu. — Până la urmă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
durata medie-2h30mină -Punct rosu: Parcul Brâncoveanustr.Vasile Alecsandri- str. Miron Caproiu (panorama spre valea râului Prahovaă- Spitalul de boli pulmonare(vila Zoldiă- gara Breazapasarela peste Prahova și peste DN1-intrare în CornuDl. Sinoiu- benzinăria Petrom- popasul Frăsinet- Halta Nistoresti- strada Erou Caporal Dumitrache- Parc (durata medie 3h30min). -Punct albasteu: traseul pornește de la bezinăria de la Capul Câmpului și continuă pe strada Plaiului- Dl. Lazu (splendidă panoramă asupra orașelor Breaza și Câmpinaă- Crucea lui Bugan (panorama spre Comarnic i zona montană)strada Tălii- Gura
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
mult venin în suflet. În armată, un sergent pusese ochii pe mine și mi-a cerut să spăl canțarolele. Nu spăl nimic! Să spăl WC-ul cu periuța de dinți! Cum să fac eu așa ceva? L-am bătut și pe caporal și pe sergent. Nu suportam umilința." Pe la 15 ani, era neîntrecut la barbut. "Alba-neagra" o învață mai târziu. "Profesorul" cel mai bun i-a luat toți banii pe care-i câștigase la vopsit macarale în Portul Constanța: 300 de lei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vreun deces. El ajunsese În Examiner: un articol despre fiii oamenilor celebri care luptau În Al Doilea Război Mondial. Ca și În cazul Crăciunului Însîngerat, au existat mai multe versiuni. În Examiner era relatată versiunea care i-a adus decorația: caporalul Ed Exley, singurul supraviețuitor al unui pluton distrus În lupte corp la corp, cucerește trei tranșee pline cu infanteriști japonezi, omorînd cu totul douăzeci și nouă de inamici. Dacă ar fi fost de față și un ofițer care să depună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
totul la optsprezece ani, dar gradele astea, ca la armată, i-auzi! Acum nu-l mai săruta și nici nu-l mai mîngîia, ci mai curînd Îi venea să rîdă cînd el Îi dădea explicații: cu o boală venerică ești caporal, cu două, sergent, cu trei nu mai știu ce și puteai ajunge pînă la... „Chiar președinte al Republicii“, Îl Întrerupse Susan și Bobby rîse din toată inima, nu mămico, doar mareșal și Încercă să-și păstreze voia bună, dar din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prințul este numit provizoriu în această funcție; bine. Soldatul Kolpakov săvârșește un furt, șterpelește niște piele pentru cizme de la un camarad, pe care o bea; bine. Prințul, și băgați de seamă că totul se întâmpla în prezența plutonierului și a caporalului, îi trage un perdaf lui Kolpakov și îl amenință că va pune să fie bătut cu varga. Foarte bine, Kolpakov se duce la cazarmă, se culcă pe prici și peste un sfert de ceas moare. Excelent, dar cazul este surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
anul 1917. CARTEA ÎNTÎI 1 Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră, înțepată ici-colo cu arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. Priveliștea îl supăra, deși căuta să nu-și dea pe față nemulțumirea. În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârmă ghimpată, cu mormintele așezate ca la paradă, cu crucile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
linia ferată ce închidea zarea ca un dig fără început și fără sfârșit. Șoseaua, însemnată cu o dungă dreaptă pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea prin sat și se ducea tocmai pe front... ― Urâtă țară aveți, muscale! zise deodată caporalul, întorcîndu-se spre gropari și uitîndu-se cu necaz la țăranul care se oprește să răsufle. Auzi?...Țara... locurile... niet frumos! adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stîlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
soldat, proptindu-se în lopată. Toți trei militarii priveau acuma cu mare dispreț la țăranul care, neînțelegînd vorbele străine, plecă rușinat capul în groapa cu fundul galben, adâncă de vreo jumătate de metru. ― Ei, ce stați? Ce leneviți? strigă deodată caporalul, luîndu-și seama. Asta-i groapă? Nu vi-e rușine?... Uite-acu pică convoiul... și nici groapa nu-i gata!... Ori vreți să dau eu de dracu din pricina voastră?... Hai! pune osul, nu te holba la mine! ― Așa-i, bine zici, don
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu te holba la mine! ― Așa-i, bine zici, don' căprar, mormăi un soldat, izbind cu târnăcopul într-un bolovan. Dar nici asta nu-i armată, don' căprar... S-ajungem noi gropari... de... Oamenii se așternură degrabă pe muncă, în vreme ce caporalul, mulțumit, răspunse iarăși mai prietenos: ― Soldatul trebuie să facă de toate în război, că de-aceea-i războiul război... Ori aici, ori pe front, ori în spital, tot la război se socotește... De ce nu zici mai bine că am avut noroc cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]