1,206 matches
-
acum treizeci de ani, prin luminișurile cărora zăresc colo în vale așternându-se întreg orașul Iași, de unde îmi vine întocmai ca glasul ritmic al mărei, freamătul mișcării, vuietul vieței acestui furnicar omenesc. Dincolo de oraș, pe al doilea plan, se rădică capricioase dealurile înconjurătoare, acoperite cu vii și livezi, presurate cu monastiri vechi: Galata, Cetățuia, Hlincea, Măgura, care răsar din bogăția frunzișului, albe, sclipitoare, marture vii ale unor timpuri asfințite. Apoi mai departe, tocmai la orizon, se profilează un șir de alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
echilibru stabil, să nu depășim echilibrul nici la mâncare, nici la băutură, nici la muncă, nici la odihnă, nici la vorbă și nici la tăcere. Și deosebit de important este să păstrăm echilibrul între venit și cheltuieli, între necesar și dorințe capricioase, să nu dăm și să nu luăm bani cu împrumut, să asigurăm un echilibru între a investi în noi înșine și a investi în afara noastră. A fi nobil e o întâmplare, a fi om e lucru mare. Și dacă vom
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
francez nu putea însă amenința interesele otomane din Balcani și nici Constantinopolul în mod direct fără o armată numeroasă în regiune și cu o forță navală mai mică decît cea britanică. Amestecul marilor puteri în afacerile otomane era selectiv și capricios. Fiecare guvern sprijinea partidul sau naționalitatea care le servea interesele diplomatice generale. În statele autonome și în Grecia, consulatele locale participau la luptele interne dintre facțiuni și la conflictele dintre conducători și dintre adversarii puternici ai acestora. Sprijinul marilor puteri
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mi spune: „Ați avut un tată minunat, un om care n-a trăit pentru sine, a ars mai degrabă și s-a implicat pentru toți cei din jurul său. Ceea ce-a făcut nenea Toma în ziua aceea ploioasă de primăvară capricioasă, mi-a răsturnat complet întregul spectru de valori, iar din acel moment mi-a devenit frate mai mare. Ziua mă prezentasem la cursul festiv ce avusese loc în amfiteatrul liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
precum Henric Sanielevici, Nae Ionescu și Dem. I. Theodorescușaca lul, au dat de furcă memorialistului, care i-a dezgropat și Îngro pat din nou pe bieții noștri colaboratori răposați, cu o aplicație uneori supărătoare, alteori de un gust mult discutat, capricioasă și vagabondă prin digresiunile ei, dar credincioasă tradiției acestui gen gură-rea, ingrat și incomod al istoriei mă runți șurilor omenești. Cel dintâi dintre mai sus pomeniții n-a tulburat cu nimic somnul memorialistului, căci Iehovah sau chiar disciplina lui severă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
slujitorii ei; apoi F. Aderca, eseist viu și temerar, polemizând, Încă de pe băncile liceului, cu directorul revistei și cu Duiliu Zamfirescu; apoi poe tul copil D. Iacobescu, trecut printre noi plăpând și sfios, braț la braț cu Muza-i deghizată capricios În rococo; și șt. Antim, economist de concepție burghezo-capitalistă. Buna Întovărășire, prietenie și conlucrare a conducerii Noii Reviste Române cu acești scriitori - Într-o vreme când evreii, rasă proscrisă, nu erau nici măcar cetățeni ai acestei țări și când N. Iorga
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei sănătate fizică și morală deopotrivă cu un tot atât de excelent și sănătos apetit sexual, care o făceau [amândouă] să-și râdă de contrafacerile femeilor, ca și de per manenta minciună a vieții conjugale; prodigiosul ei dar Înnăs cut, leneș și capricios, cu care interpreta pe clasici și romantici, sau improviza variațiuni pe orice teme, sau trezea, sub degetele ei și În ritmica duhului sălbatec al jazzului afroamerican, pe toți morții din somnul lor adânc și consternat; sau, În sfârșit, gustul ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vorba despre cenzură, să nu mă înțelegi greșit. Să vadă și ei dacă nu-i ceva în neregulă cu trenurile astea care se tot duc și se întorc. Să nu ne facem de râs față de navetiștii matale. Cititorul român e capricios, îți distruge o capodoperă cu niște cuvinte răutăcioase. Ca de pildă: «Talentat băiatu’, da’ se vede că n-a mers neam de neamu’ lui pe ruta Călărași!»“ Temerile directorului se dovedesc a fi întemeiate. Furat de poveste, de dramatismul mocnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că aș fi una dintre doamnele de Guermantes“ R.P. Ați evocat ceva mai devreme o pătimașă idilă adolescentină din timpul războiului. Indiscreția mă târcolește în cercuri tot mai mici. Cum era adolescenta Antoaneta Ralian? Retractilă sau înfiptă? Sarcastică sau îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă, care făcea tot ce putea ca să-și învingă timiditatea, la fel cum se chinuia Demostene să-și îmblânzească bâlbâiala
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă, care făcea tot ce putea ca să-și învingă timiditatea, la fel cum se chinuia Demostene să-și îmblânzească bâlbâiala. Nu era sarcastică, dar făcea eforturi să fie spirituală, amuzantă. Nu era capricioasă; era statornică, asta da. Am scris cândva despre mine că sunt conștiincioasă, constantă și consecventă. Con, con, con. Și am rugat a nu se citi pe fran țuzește. Toată viața am fost, așa cum am mai spus, de o conștiinciozitate de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bolnav de fotbal, mă gândesc că niciodată n-am citit cifra exactă a morților din ultimul război mondial, cifra până la unitate, până la ultima ființă. Naiv cum sunt, mă gândesc că această rigoare în exactitate ar fi schimbat ceva pe chipul capricios al păcii. Cu puțină șansă, dl Bonaparte și-ar fi putut sărbători anul acesta tortul cu 200 de lumânărele. Cu ceva mai mult noroc - norocul acelor bătrâni matusalemici rătăciți prin Caucaz, prin stepele Asiei sau nordul Africii, despre care ziarele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
decis dimpotrivă pierderea acestui oraș. Așa numai s-ar explica straniile urcări și coborâri care s-au produs în cursul existenței fostei capitale, impresionanta alternanță între prosperitate și mizerie, între strălucire și decadență, între glorie și umilință care a determinat capricioasa curbă a existenței sale. Toate câte le-am spus despre ceea ce Iașul are mai de preț, mai bun și mai nobil în trecutul lui, s-ar datori astfel geniului bun care-l ocrotește. Toate piedicile pe care le-a întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
greacă se regăsește În orgoliul lui Oedip de a fi Înfrînt sfinxul. Replica animalului himeric din deșert e o fiară care se teme la Theba de logică. Ceea ce mă interesează Însă acum e un răspuns. Stau cu fața la mare urmărind rostogolirea capricioasă a valurilor și mă gîndesc că Oedip nu acceptă să despartă adevărul de fericire. De ce ne-ar emoționa un sfinx care nu e carnal și muritor, care stă În lumină fără ca ea să-l bucure și să-l doară ? Nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
daca nu i am cunoaște existența-i dramatică, ne-ar încântă cu ciudățenii fermecătoare. Tancrède Viala își exprimă încrederea că, deși na studiat pictură în nicio academie își va definitiva studiile la Paris. Oscar Han remarcă la pictor „desene vioaie, capricioase în linie, bărbătești, dar fără brutalitate, cu cotituri meșteșugite, neprevăzute și nemanierate” iar îndemnul lui Nicolae Tonitza rămâne emblematic pentru destinul artistic: „Merită văzut - nu comentat”. Cel mai atent observator rămâne criticul de artă Radu Ionescu, ale cărui bogate prezentări
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
gol și pustiu, acel birou care era ticsit de ingineri la ora cînd ne adunam cu toții, așa de ticsit, că noi, băieții, din lipsă de scaune, stăteam pe cîte un colț de birou. Era o primăvară ca acum, cu zile capricioase, mai ales zile cu viscol, și fetele, în pufoaice strînse la piept, se întorceau înfrigurate de pe șantier, unde supravegheau montarea utilajelor. Era ucenicia lor în d-ale vieții de uzină, întîlnirea cu meseria, dincolo de coperțile cursului universitar și altfel decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o adevărată înclinare: „l’aș fi iubit“. Vorbind de Mihai, spunea: „Noi doi o să venim mereu să te vedem; o să ținem locul Monicăi“. Desigur e în mine un nejustificat resentiment. Ași fi voit să mă trateze ca pe o convalescentă capricioasă, căreia îi trebuia îngrijire afectivă și să-i dea supa de întremare, cu abnegație și afecție. Nu aveam dreptul să cer, știu; dar nici să stea zile întregi, fără să mă vadă decât cinci minute, seara, în pripă, nu a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un tată, Liviu ca un frate, iar Lucian ca un copil. Bărbat nu am avut“. Intuiția mea adolescentină despre muză s-a adeverit... Liviu e un om calm, echilibrat, cu care nu te poți certa. Pinți și cu mine suntem capricioși și vulcanici, ne sare țandăra din nimic. Ne certăm iute și, vanitoși și Încăpățânați cum suntem amândoi, ne Împăcăm cu greu. Dar geloși pe succesul celuilalt nu am fost niciodată. Într-o conversație cu Marie-France Ionesco, observatoare sensibilă și prietenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să meditezi la acești primi fiori. Ei aparțin armonioasei lumi a copilăriei perfecte și ca atare dețin În memoria noastră un contur plastic firesc, care poate fi trasat aproape fără effort; abia când apar amintirile adolescenței, Mnemosina Începe să devină capricioasă și posacă. Mai mult de atât, eu susțin că, În ceea ce privește capacitatea de a Înmagazina impresii, copiii ruși din generația mea au trecut printr-o perioadă de geniu, de parcă destinul ar fi Încercat să fie drept cu ei, dăruindu-le mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem mult de Zina, o fetiță frumoasă, bronzată și capricioasă, fiica unui vraci sârb; Îmi amintesc (ceea ce este absurd fiindcă aveam amândoi doar opt ani pe atunci) că avea un grain de beauté pe pielea de culoarea caisei, chiar sub inimă și că o oribilă colecție de oale de noapte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pereții mohorâți ai gării Victoria făceau reclamă săpunului de baie cu care mă spălau În copilărie guvernantele englezoaice. După o săptămână, Îmi târșâiam picioarele Într-un dans obraz-lângă-obraz, la un bal de binefacere, cu prima mea iubită englezoaică, o fată capricioasă și mlădioasă cu cinci ani mai mare decât mine. Tata mai vizitase Londra - ultima dată În februarie 1916, când, Împreună cu cinci alți reprezentanți de marcă ai presei ruse, fusese invitat de Guvernul britanic pentru a lua cunoștință de realizările Angliei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Am fost deci de mai multe ori în strada I.L. Caragiale, uneori însoțindu-l înăuntru pe prietenul meu, alteori așteptându-l afară, ca să nu deranjez. N-aveam cum să știu pe atunci, în 1958, că destinul mă adusese pe căi capricioase, numai de el cunoscute, foarte aproape de Doina, care avea 13 ani și era în acea vreme elevă internă, la liceul „Zoia Kosmodemianskaia”, liceu perfect vizibil de la celălalt capăt, dinspre Grădina Icoanei, al străzii I.L. Caragiale. Doar vreo două sute de pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
despre planta numită crăciunel. Am avut într-o vază un crăciunel, sădit și crescut într-o vază mare de lut, umplută bine cu pământ, și de care se atașase în chip deosebit mama. Înflorea parcimonios, în același timp regulat și capricios, întotdeauna de Crăciun, dar nu - cel puțin al nostru - în fiecare an. Avea - când voia să aibă - niște flori superbe, de un roșu-roz delicat. Crăciunelul a murit înaintea mamei, care a murit în noaptea de Crăciun (24 spre 25 decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din care se naște o a doua realitate, de o intensitate fantastică. În proporție cu abisul. E acel abis care, la rândul lui, ne contemplă. Dar de unde vine această abisalitate ? Mai întâi o să fac niște considerații care pot să pară capricioase și lipsite de rigoare. M-a frapat o fotografie - am și scris despre ea - a lui Caragiale, văzut trei sferturi spate, fără lornion, cu pomeții lui turanici, așa foarte reliefați, cu privirea sfredelitoare, cu mustața stufoasă, accentuând această structură ascuțită
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu adevărați maeștri, însușirea rolurilor venea ca de la sine și i se părea ceva firesc. Numai așa, cei care au avut ocazia să o urmărească în spectacole, își mai pot aminti de strălucitele apariții - pe lângă cele menționate - cum ar fi: capricioasa și îndrăgostita Rosina din Bărbierul din Sevilla, Nedda din Paiațe, inocenta Margareta din Faust, cocheta Musetta din Boema, Rosalinda din Liliacul sau neînduplecata Cecilia din Silvia, ori Dona Elvira din Don Juan și multe altele. Toate realizate la un nivel
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
să remarc, în ordinea ierarhiei valorice, prin felul în care s-au impus, mai întâi pe Cristina Grigoraș, care a făcut impresia unui profesionist format, deși, după câte știu, se află abia în anul IV la clasa de canto. Rolul capricioasei Norina pune mari probleme atât în interpretarea vocală a unei soprane lirice, cât și în reliefarea numeroaselor ipostaze solicitate de dramaturgia operei. Personajul își prezintă singur caracterul voluntar încă de la prima sa apariție prin conținutul ariei. Toate trăsăturile comportamentale, de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]