1,971 matches
-
o româncă” (...) „De la înaintașii români a avut acea moștenire de poezie care, prin bunica ei, soția lui Dumitrachi Bibescu, bun gospodar oltean, îi venea din neamul, atât de înzestrat literar al Văcăreștilor” „Pentru nu știu ce cuvinte spuse într-o clipă de capriciu Î...Ă, s-a aruncat împotriva ei (...) învinuirea că și-a renegat nația.” („învinuirea” fusese făcută de poetul Octavian Goga, într-un moment de mare emoție în înflăcărata lui iubire de țară.) „Eu, care am propus și reușit ca Academia Română
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
niște semnale de alarmă că am greșit, că ceva nu este în regulă. Ca să nu persistăm în greșeală și în păcat. Cei mai mulți oameni nu prețuiesc viața așa cum trebuie. Viața ar trebui să-i servească, să le permită să-și realizeze capriciile, dorințele. Care, de cele mai multe ori, sunt îndreptate către planul material, cel grosier. Ei, nerealizând că au suflet și un Spirit Divin și nemuritor uită că viața este esențială, că este sursa sănătății și a vindecării, care vine de la Dumnezeu prin intermediul
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ce alăptează orfanii pedepsiți prin semnul păduros al crucii, aici așteptăm sosirea unsului, a celui despărțit de tot și unit cu toți cei neasemănători, care trag la edec mormintele, Înțelenite cu prea mult fast pe creștetul celor din urbea lăsată capriciilor ― un menuet În sunetele căruia așteptăm deschiderea carnavalului, veseli că ne putem pîndi, printre versuri, unii pe alții. Doar aici mai pot să alint pielea cu care mă voi Îmbrăca În mormînt, unde mă va aștepta celălalt carnaval, alături de hîrjoana
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
piedică întîlnită în drum? Am vrut să-i trimit din nou scrisoarea, de astă dată deschisă, așa cum procedasem la început. M-am răzgândit. Ar fi însemnat o totală lipsă de amor propriu din partea mea. Ce? Adică ea să aibă toate capriciile din lume, iar eu să-mi calc în picioare orice urmă de mîndrie? Supărarea mea n-a izvorât din simțire, căci în cazul acesta s-ar fi dezlănțuit spontan încă în clipa când dădusem peste scrisoarea refuzată. Era o supărare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
închipuire, gândeam că voi putea duce până la sfârșit fapta. Dar nu prevăzusem opoziția neașteptată a conștiinței. De aceea, când ceru să-i aduc șampanie (în definitiv cel mai simplu lucru era să-i fac pe plac, dar găsisem în acel capriciu al ei un pretext de ceartă), i-am răspuns voit insolent: ― Te rog slăbește-mă cu pretențiile astea stupide. Ea mă privi nedumerită, căutând în ochii mei explicația unei atari comportări și, instinctiv, își acoperi goliciunea cu rochia. Am adăugat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cunoștințe dubioase. ― Mai întîi nu e o cunoștință dubioasă, cum spui tu. Și al doilea, nu puteam să întorc spatele așa, tam-nesam, unui tânăr atât de curtenitor și cu maniere alese. Doar nu sânt crescută în pădure. Ah, femeia, cu capriciile ei bizare, se deșteptase în Mihaela și nu trecuse nici o lună de zile de când a plâns că un individ o acostase pe stradă. Mi-am ieșit din fire (și ca de obicei când mi se întîmplă așa ceva, cobor în vulgaritate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Apoi a spus: ― Nu m-aș sătura să le aud toată viața. Hai, spune-mi-le! Cât mi-ar fi plăcut să pornească de la tine, fără nici un îndemn... ― Doamne, ce capricioasă ești, Aimée... Ca o fetiță! ― Nu, nu-i deloc capriciu. Îți dai anevoie seama de un lucru dacă nu-i spui pe nume. După ce i-ai spus pe nume ți se pare că l-ai definit, îl vezi mai bine, îl simți chiar. Aș fi putut s-o refuz? Timp
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tale. Dar când ți-ai ales singură viitorul soț, reacțiunea ta e absolut deplasată. În felul cum îți vorbesc, cred că-ți dai seama că nu glumesc deloc. Tu nu ești femeia cu care cineva poate să-și satisfacă un capriciu și apoi să-i întoarcă spatele. Aproape se sperie de glasul meu și plecă în piept capul. Adevărat, nu glumeam deloc. ― După cum vezi m-am gândit la toate și-am hotărât ca în actul de proprietate să trec casa lui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
apariții aleatorii și subiecte aiurea, când, cât, cum și unde-o da Dumnezeu. Vezi bine că trag nădejde ca până la mormânt să mi se tot întâmple săptămânal câte ceva demn de adnotat, numai că voi lăsa jurnalului micile provocări, anecdotica, frivolitățile, capriciile șarjante etc. Și-mi voi concentra energiile pe teme cu noimă severă, miză grea, bibliografie densă și bătaie lungă. (Mă rog, ce ne-am face fără amăgiri?) Îmi pregătisem ieșirea cu ludic-nostalgica retrospectivă a părăsirilor redacționale, de la Luceafărul, în 1979-80
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unor stări de lucruri“?!? Nu am de gând să continui comedia. Sigur că toată lumea știe ce se află îndărătul paravanului spoit hidos, ca la bâlci. Obsesia obsesiilor: Traian Băsescu. Pentru răfuiala cu un om, pentru ambițiile politicianismului dâm bovițean, pentru capriciile vinovățiilor răzbunătoare ale câtorva agenți (și agenții) de putere, majoritatea parlamentară a României e gata să dea la fiare vechi cea mai prestigioasă internațional și eficace diplomatic energie culturală a țării. Așa cum în decembrie ’89 eram conștienți că N. Ceaușescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lăudat ca niciodată. Și răul chiar de aici mi s-a tras. Vă amintiți: "Nefericit cel ce nu aude despre sine decât cuvinte de laudă!" Ah! Ce vorbă înțeleaptă! Nefericire mie! Mașinăria a început, așadar, să aibă tot soiul de capricii și de poticneli ciudate. Atunci a izbucnit în viața mea de fiecare zi gândul morții. Am început să număr anii pe care-i mai aveam de trăit. Căutam exemple printre oamenii de vârsta mea care muriseră. Și mă chinuia ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dinii bărbatului ei Așa fiind, fata aceea, picată din întîmplare în traiul lui, devenise un mic pivot al traiului lui. Lică și-ar fi bătut joc, pe drept, de cine i-ar fi spus că e un tată bun. Același capriciu dicta toate apucăturile lui lipsite de orice precepte. Târa cu el fata de mână, fiindcă băgase de seamă la prima încercare că trecătorii de ambele sexe se uită după el și că ., gradele", așa de numeroase în armată, nu-1 mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Maxențiu, bolnăvicios, de aceea prefera să conducă. Proiecta să organizeze un grajd de curse. Era marea ei ambiție. Niciodată însă dorința asta nu-i păru mai vie ca în ziua aceea. Ada uni la moment, într-unui singur, cele două capricii: caii și pe Li că. Renunță să-și mai amintească unde 1-a mai văzut, dar fu sigură că-1 va regăsi. Va face cercetări în direcția în care credea că are indicii și hazardul o va servi și el. Cam
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Pe Lică îl stânjeneau la Ada numai lucrurile concrete ce făceau diferența de mediu: casa, trăsurile, rochiile elegante, deși cam știa ce acopăr. Ada pricepea obstacolele și le-ar fi înlăturat dintr-o dată, de nu s-ar fi complicat cu capriciile de bolnav ale lui Maxențiu. Duelîndu-se acum cu Lică, și Maxențiu amesteeîndu-se, Ada trebuia să facă diplomație pentru ca ordinele prințului să nu irite la grajduri pe domnul maestru de călărie. Toată intriga asta plăcea, de altfel, Adei. Odată ce lucrurile nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de dat o lovitură anevoioasă și decisivă. In ziua când Marcian va consimți formal, cum avea Ada să-1 introducă în casa Drăgăneștilor și pe ea deodată cu el? Era încă nesigură. Prințesa lucra astfel harnic pentru Lică Trubadurul, care avea capricii din ce în ce mai rare și era mulțumit de amorul țigăncușei, deși era un amor cu obstacole. Recepțiile, prezența lui Marcian, nevoia de a menaja pe Maxențiu, tot planul de campanie dus de Ada aducea incomodități noului amor. Era o iubire mereu pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
situație și confort cc-1 prindeau treptat în mreaja lor, îl converteau de la haiducie, îl ispiteau cu o aventură mult mai valoroasă ca cele din trecut. Fluierând, dar fluierând acum cu o nuanță schimbată, rămânea tot ușuratec și indiferent, mai avea capricii și salturi de cal nărăvaș, dar se dase îa coardă. De aceea sta uneori în drumul Adei dinadins și se întreba ce înseamnă răceala ei. Băgase de seamă că numai în public era așa țanțoșă și-1 liniștea atitudinea ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spui de la început că ești ocupat! tăie Nory după obiceiul ei. Toată lumea e ocupată, dar își cunoaște și timpul liber-N-a fost înțeles că vii când poftești, ci când trebuie. Crezi dumneata că muzica de Bach se face după capricii? Rim surise fin, deși cam acid. Nory uită că și noi avem ceva idee de muzica iui Bach! Să mă scuzi, te rog, către doamna Elena. Voi veni joi exact. . . sper, și Rim se uită spre domnișoara Sia. Apoi jubilând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dar sigur în timpurile când se căuta rețeta nemuririi și piatra filosofală ți-l sugerează nu numai gravurilor amintite mai sus, ce ilustrează personaje fantastice într-o lume suprapopulată de spirite, vrăjitori, călugări, alchimiști și alte creaturi monstruoase, stampe gen Capriciile lui Goya (1746-1828), ci și onomastica personajelor: Zoroastro, Sava Gotul, Mavrocosta, Oswald Zaur (din Faur) Austriacul, autorul planurilor secrete ale suburbiilor, HristinaFecioara, subiect de voyeurism practicat printre ostrețele gardului de către elevii de la Școala de Arte și meserii Ficht,un personaj
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
am grăbit să intru în joc, mi-a zis pe un ton aspru: "Treaba ta. Eu am poftă să călătoresc". Asta m-a deranjat. Înainte, îmi declarase că nu putea iubi decât în genunchi. Acum, devenise aproape voluntară. Am pus capriciul ei pe seama faptului că, în seara aceea, mirosea, puțin, a alcool. Poate, și de aceea m-am încăpățînat să nu cedez. Altminteri, m-aș fi prins în jocul ei, ca să-i fac plăcere și ca să-i dovedesc că nu eram
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
clipa aceea În palat, Își dădu seama de situație văzînd cît de trist e chipul prințului de la fereastră. Veni, fermecătoare și-i spuse: dă-te jos, darling, a trecut timpul jocului de-a pieile roșii. E doar o podoabă, un capriciu al lui daddy, nu și nu, că să aducă la palat caleașca și pe urmă furios fiindcă pe drum au fluierat după noi de trei ori În bătaie de joc... Dar aventura noastră nu s-a terminat aici, darling: daddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
metafizică pe acest continuum al feminității. Despre cele câteva femei (dar ce femei!) care mi-au onorat mintea, viața și patul am scris de zeci de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind la nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lume pestriță, așa cum e viața, populează paginile volumului Trei planuri narative se disting în cuprinsul întregului. La rândul lor, acestea sunt segmentate fără respectarea vreunei cronologii. Unul din aceste planuri privește universul școlii în care naratorul s-a integrat suportând capriciile, mofturile apucăturile și truismele dictatoriale, la scară redusă, desigur, comportamentul acesta fiind rezultatul mimetismului, după modelul “de sus”, micii tirani îi copie pe cei mari. Cel de al doilea plan are în vedere universul rural, pe care autorul, se pare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lângă altul pe treptele de beton, Mark depărtându-și prea tare picioarele. Câinele, Blackie-doi, ieși legat cu lanțul lui și-și vârî botul în mâinile lui Mark. Mark îl mângâia și îl ignora, la nimereală. Câinele scheuna, incapabil să decodifice capriciile omului. Nici Weber nu putea face asta. Jurase să se lepede de orice i-ar fi putut atrage acuzația de exploatare. Și totuși, în mod sigur, empatia față de Mark nu excludea o preocupare mai largă. Poate că știința nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de confuzia permanentă. Spre sfârșit, dungile nesigure de marker devin mai late și mai frenetice. Acesta a fost drumul Destinului; ne-a condus spre acele capricii timpurii ale norocului, care au predeterminat în locul nostru tot ceea ce putem fi vreodată. Acum am înțeles că același drum avea să ne reunească iar. Orice am fi pierdut, împărtășeam acum neprețuitul, incomunicabilul trecut. Își ridică ochii de pe pagină și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
estetică, se manifestă memoria afectivă, cea care aduce, în timpul obiectiv al relatării, întâmplările petrecute în timpul subiectiv al amintirilor. Pentru George Călinescu <ref id="40"> 40 Căl inescu, George, op. cit., p .660. </ref> , acest mod de realizare artistică aparține nu neapărat capriciilor memoriei individuale, cât procedeelor teatrale aplicate în roman: Particularitatea cea mai izbitoare a romanului "Patul lui Procust" este structura lui compozițională. Construcția de tip clasic, bazată pe succesiunea de planuri narative, e înlocuită cu un număr de scrisori, confesiuni și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]