1,669 matches
-
am întrebat pe pescari, încercând să par sigur de mine, deși vorbeam greu și mi se înmuiaseră picioarele, cine erau nemernicii care își bătuseră joc de Marta, fiindcă vroiam să-i învăț minte. Aveam, bănuiesc, un aer jalnic, de cavaler caraghios și beat care își provoca adversarii, dar pescarii nu s-au sinchisit prea mult de vitejia mea. M-au învrednicit doar cu o privire, după care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mă laud. Dar, bineînțeles, nu le puteam vorbi despre o sală goală. Le puteam trezi bănuiala că Bătrânul își bătuse joc de mine, că nici nu se sinchisise de persoana mea. Cine știe ce făcea Bătrânul în vreme ce sculptorul stătea ca un caraghios în fața fotoliului de răchită gol? ar fi rânjit Mopsul. Poate stătea culcat în cortul de tuareg, distrându-se pe seama lui și urmărindu-l printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
auzea nimic, murea și marea, murea lumina stelelor, murea totul; rămâneam eu și „ceilalți” care închideau ochii odată cu mine, mă pândeau cu pleoapele întredeschise și, dacă mă mișcam într-o parte, în aceeași fracțiune de secundă se mișcau și ei; caraghios și înfricoșător de prompți. Cât privește figura Bătrânului, ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a unui zeu în care crezi fără să-i strângi mâna; care există tocmai fiindcă e invizibil și care a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
auzit cineva, apoi m-am încheiat repede la pantaloni. Văzând că nu se întâmpla nimic, am mai căpătat curaj. Băiețandrul m-a ajutat aruncându-mi o vorbă urâtă care m-a silit să-mi iau un aer revoltat. Eram cam caraghios, bănuiesc, în mândria mea și probabil asta l-a decis pe Profet să-mi azvârle disprețuitor halatul Laurei și să-mi întoarcă spatele. Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
minunat să stai între oglinzi, dar cum să nu ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul - ce caraghios! s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo acum i-ar arde ochii ca la bufnițe. Eu pot să aleg în fiecare dimineață între mai multe posibilități: să mă culc, să mă plimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-i fie aduși deținuți tineri vârâți în saci bine legați, pe care îi bătea cu bățul, fără martori, până obosea. Îl distra să vadă cum cei din saci se zbăteau pe podea, încercau să se ridice, țopăiau, făceau salturi caraghioase. S-a întâmplat însă o dată că sacii, poate intenționat, n-au fost destul de bine legați. Mopsul s-a pomenit vârât el într-un sac și bătut până la sânge. Prin urmare, de aceea mă dușmănea; oricine trecuse printr-o închisoare îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic „dragul nostru idiot”? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: „Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și exclusiv de patricieni ai gustului, publicul deci prevea aceste opere fără a fi prevenit și le-au găsit de-a dreptul de neînțeles și grotești. Nordau continuă prin a arăta cum publicul s-a arătat dezgustat de aceste lucrări caraghiose (fig. ), până la ilaritate și chiar irascibilitate ceea ce produs stoparea acestei mișcări ce se dorea o reinventare și o reinterpretare a conceptelor artistice din Evul Mediu pe care le considerau ideale. 1.2. Simbolismul: curent artistic degenerat Începând cu a doua
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
nu le voi spune nimănui, niciodată. Și lui Wakefield Îi plăcuse. Avusese și el momentele lui cu cadavrul, adresîndu-i monologuri sforăitoare despre nevastă-sa (acum fostă), Mariana. Noaptea arctică are efecte ciudate. La vremea aceea nu i se părea deloc caraghios să stea acolo, Înfofolit ca o mumie În vîrtejurile de zăpadă, povestindu-i tot unui leș. De fapt, toate acele conversații din acele luni suprarealiste au fost colosale, epice, neegalate de atunci Încoace. El și Zamyatin petrecuseră și cîte douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
recunoaște ea. Aha, deci e totuși o ființă umană. Cu toate acestea, Îl lasă În fața castelului bavarez și Îi spune noapte bună cu motorul pornit. — Încă ceva, mai spune Wakefield Înainte de a coborî din mașină. Crezi În Diavol? Nu fi caraghios, spune Maggie cu voce fermă. Wakefield a abandonat colegiul cînd avea douăzeci de ani, pentru a călători prin Europa. Marele lui Turneu a avut ca temă fantomele și Wakefield spera să poată localiza cîteva În vechile lor bîrloguri. În Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de jur-împrejurul camerei calde și primitoare în care cărți, ziare și cizme de cauciuc se înghesuiau alături de patine cu rotile și o roată stingheră de bicicletă. Pe canapeaua încăpătoare un câine alb cu negru, o expresie absentă și o eșarfă roșie caraghioasă la gât lenevea ca într-un paradis canin. Pentru o clipă perspectiva sucului de napi cu Rice Crispies aproape că o ispiti. Nu, mulțumesc, am o întâlnire. — Și n-ai vrea să întârzii, nu-i așa? Fran ignoră nota tăioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care dirijau circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui s-o ia de la capăt. Nu-și amintea să se mai fi simțit atât de caraghios de fericită de ani de zile. Sentimentul nu o părăsi nici măcar când ajunse la aleea din fața casei părinților ei și învinse chiar și fiorul de teamă pe care-l simțea gândindu-se ce aveau să creadă tatăl ei și Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
văzuse mai devreme vorbind cu un mic huligan cu o javră de câine răpciugos. Își amintea pentru că javra purta nici mai mult, nici mai puțin decât o eșarfă roșie și se întrebase cine și-ar găti câinele în felul acela caraghios. Fran simți o zvâcnire de teamă. Oare tatăl ei intrase în vorbă cu unul din vagabonzii care, chiar și aici, în Woodbury, cerșeau și te agasau, ba uneori chiar te amenințau ca să le dai bani? Ce-i drept, tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta îmbracă mai multe forme de manifestare. I se năzărea. Da, dacă nu era cu ea, suferea și se ducea s-o caute. La un moment dat, se săturase. La un moment dat, a ajuns la concluzia că e un caraghios și chiar că se umilește cu chestia asta. Parcă vede zâmbetele colegelor ei când îl vedeau. Și, la un moment dat, spre sfârșitul, așa, al aventurii, s-a săturat de chestia asta. Dar a intervenit atunci... deci exact atunci, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
melodrama, romanul de dragoste și cel de aventuri, dar și proza moralizatoare, „fabulistică”, psihologismul, intelectualismul pretențios. În Contimporanul, nr. 72, Sergiu Dan publică (pe jumătate de pagină) „prefața” absurdistă a unei proze intitulate „Rocambole. Mare roman de aventuri“, despre un caraghios Rocambole moldav, parvenit și cleptoman, precoce antrenat sexual printr-un incest cu sora sa; în nr. 75 al aceleiași publicații, textul „Fantome“ al lui Filip Corsa (discutat deja anterior) este prezentat ca un „fragment din romanul Crucișătorul M.O.B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mult în toate privințele. Dacă erau într-adevăr înrudiți, atunci era mare păcat! Se spune că împăratul Napoleon era scund și avea fața mică și ochi de vultur, iar buzele subțiri îi trădau șiretenia de vulpe. Or, acest Gaston era caraghios și la față, și la trup, arătând ca un burete vegetal. La masă saliva îngrozitor, iar modul în care înșfăca mâncarea era de-a dreptul dezgustător. Avea fața ca de maimuță, iar cât despre maniere... Mai degrabă găseai un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îngândurat, iar genunchii i se mișcau nervos înainte și înapoi. — Takamori, am impresia că ții la Gaston, nu? Takamori dădu din cap. — Dar tu? Nu-ți place și ție de el? — Eu... Ridică din umeri și zâmbi disprețuitor. Nu fi caraghios. Străinul ăsta e cam prostănac. Nu pot să-l sufăr. — Prostănac? Tu nu ești în stare să apreciezi un om adevărat când întâlnești așa ceva, răspunse Takamori în șoaptă, vădit dezamăgit de atitudinea surorii sale. Și-a întors privirile spre stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prieten din copilărie al detectivului care-l urmărește. Ție îți cam plac prostiile de felul ăsta și am impresia că vrei să ți se întâmple una ca asta. — Așa crezi? spuse încet Takamori. L-a făcut să se simtă foarte caraghios. Și-a întors privirile spre apa șanțului care împrejmuia Palatul. — Păi, da. Așa cred pentru că ești un împrăștiat și habar n-ai pe ce lume trăiești. Ești în stare să mă confunzi și pe mine cu vreo altă domnișoară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
doamnă să aștepte. După incidentul din Shinjuku, Tomoe ajunsese să-l disprețuiască pe Ōkuma. De obicei atât de atent și cu bun simț, se făcuse de rușine atunci, luând-o la sănătoasa ca un laș ce era. A fost tare caraghios. Ceea ce a deranjat-o însă și mai mult pe Tomoe a fost atitudinea lui din dimineața următoare. Era sfios și nu mai știa ce scuze să-și găsească pentru lașitatea de care dăduse dovadă în seara precedentă. — Adevărul este, Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. A luat-o prin mulțimea care se îndrepta spre peron. Tomoe a rămas cu privirile ațintite, incapabilă să-și mai ia ochii de la silueta care se îndepărta. Costumul îi era prea mic, mergea caraghios și se ciocnea de japonezii care-și cărau valizele. „Nu ești în stare să apreciezi un om adevărat...“ Iar i-au răsunat în urechi cuvintele fratelui. A invadat-o un sentiment de singurătate amestecată cu regret. Suferea. — Stai! Fugi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu pas, gâfâind, spre vârf. Din când în când îi mai scăpa câte un picior și aluneca îndărăt. Era tare amărât când se dădea cu fundul de pământ, dar se ridica și pornea mai departe. Lui Takamori i se părea caraghios și râdea de fiecare dată când cădea Gaston, dar se pare că acesta și-a dat seama că era privit și un zâmbet stânjenit i-a fluturat pe fața de cal. — Oh, Takamori! Hai, încă un pic! În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o ții la distanță. Ar fi mai indicat ca o vacanță ca asta să nu se repete. Inspir adînc, clătinînd capul la absurditatea discuției. E totul atît de ridicol, că mi-e aproape imposibil să mă supăr. Mi se pare caraghios. Sigur că Lisa e superbă. Nu trebuie decît să arunci o privire ca să constați asta. Dar Îmi e și o prietenă foarte bună. — Uite ce e, Linda, deși Îți apreciez Îngrijorarea, Îi spun cu un sarcasm nesfîrșit În voce, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
povestea despre ispăvile lui de tinerețe, de cînd era student la Drept și ne tăvăleam pe jos de rîs. — Michael? repet eu, neputînd să scap de Încruntare și de incapacitatea de a Înțelege. Socrul meu? Ești sigură? — O, nu fi caraghioasă, pufnește ea. Eram cu toții pe jos de rîs. Ar fi mai bine să ne Întoarcem Înainte să vină Trish să ne caute și să mă miroasă că am fumat. — Chiar ți-e frică de ea? Întreb eu rîzÎnd. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
verii. Ei trebuiau să meargă pe un iaht, dar a intervenit un accident, așa că au rămas aici. Singurul avantaj e că pot sta cu cei mici. OK, am reușit. Am scos o propoziție coerentă fără să roșesc. Oricum, sînt evident caraghioasă. Nu spusese Fran odată că Charlie e o partidă fantastică? De ce s-ar uita cineva ca el la una ca mine? Ca să nu mai vorbesc de faptul că sînt măritată. Încep să-mi recapăt cumpătul și respir mai În voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
invităm pe la noi, Îmi spune cît de mult Îi lipsește Tom maică-sii și că toate astea o omoară. O să fim amîndoi acolo, zice el. N-o să se Întîmple nimic. Vrei să Încetezi cu melodrama și să nu mai fi caraghioasă? Nu o mai pedepsi pe ea pentru ceea ce n-a fost decît un accident teribil, dar care, slavă Domnului, a rămas fără urmări tragice. Și, În final, adaugă: Vrei să Încetezi să te mai porți ca o ticăloasă nenorocită? — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]