1,124 matches
-
în relație cu sonetele lui Shakespeare, asupra „scrierii estetice umanistice” la A.I. Odobescu sau asupra întâlnirii spirituale Caragiale-Cioran -, sunt prezente eseurile publicate inițial în paginile revistei „Axioma”. Seria interpretărilor aplicate la opera lui I. L. Caragiale este complinită cu studiul Traduceri caragialiene din opera lui Edgar Allan Poe. Câteva eseuri îi vizează pe Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Paul Zarifopol, Lucian Blaga, Mihail Sebastian, Nichita Stănescu, din perspectiva unor „conexiuni și confluențe” susceptibile a produce nuanțări în evaluarea estetică a operei acestora. Alte
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
din corespondența primită de I. L. Caragiale - volumele Telegrame primite de I. L Caragiale (2002) și Scrisori pentru Caragiale (2003). SCRIERI: Poetică și stilistică. Metode, concepte, Ploiești, 1976; Din lirica modernă, Ploiești, 1982; Comentarii stilistice și literare, București, 1983, 3; Itinerar caragialian, București, 1997; Concepte operaționale în studiul literaturii, Târgoviște, 2000; Caragiale și Prahova, Ploiești, 2000; Mențiuni caragialiene, Ploiești, 2000; Conexiuni și confluențe, Ploiești, 2002; Semne, Ploiești, 2003. Ediții: Din universul poeziei moderne, București, 1996; Telegrame primite de I. L. Caragiale, introd. edit
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
pentru Caragiale (2003). SCRIERI: Poetică și stilistică. Metode, concepte, Ploiești, 1976; Din lirica modernă, Ploiești, 1982; Comentarii stilistice și literare, București, 1983, 3; Itinerar caragialian, București, 1997; Concepte operaționale în studiul literaturii, Târgoviște, 2000; Caragiale și Prahova, Ploiești, 2000; Mențiuni caragialiene, Ploiești, 2000; Conexiuni și confluențe, Ploiești, 2002; Semne, Ploiești, 2003. Ediții: Din universul poeziei moderne, București, 1996; Telegrame primite de I. L. Caragiale, introd. edit., Ploiești, 2002 (în colaborare); Scrisori pentru Caragiale, introd. edit., Ploiești, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: C.
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
de câne (1933) și Bercu Leibovici (1936), unde reconstrucția trecutului e înlocuită de schița de moravuri contemporane (Manevre, Berzele din Boureni, Alegeri libere) sau de efigia lingvistică a unor caracteristici etnice zonale (La Blaj). La apariție critica a relevat filiația caragialiană, dar și nota personală a râsului lui T., lipsit de „causticitate acidă” (Perpessicius). Polemic, uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui umor e
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
de la cârciumă. Alteori naratorul nu se identifică total cu personajele, și atunci tonul lui este unul amuzat, ironic cu tandrețe și hâtru, prin simularea seriozității, prin adoptarea unor clișee proprii exprimării pretins îngrijite, de fapt kitsch. Prozatorul - a cărui ascendență caragialiană a fost semnalată de Mircea Martin încă de la debut - încearcă să transpună spiritul lui I. L. Caragiale în contextul vremurilor de azi. Și nuvela Fratele meu geamăn vădește aceeași filiație, dar modelul e dat de proza cu o desfășurare dramatică, unde
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
erau cât pe ce să sucombe sub efectul șocului. Mă priveau ca pe o fantomă, nu-și ascundeau deloc groaza și bucuria. Până la urmă, mi-au arătat scrisoarea de invitație trimisă, firește, la timp, și Întoarsă la expeditori cu ștampila (caragialiană?): „adresantul necunoscut”. Doar farsa socialistă putea opera asemenea complicitate dintre bine și rău, ghinion și noroc. Dacă aș fi primit scrisoarea, este cert că nu mi s-ar fi aprobat pașaportul. Bursele culturale nu puteau depăși trei săptămâni, conform indicațiilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ajuns manifest social ori pretext de supralicitare, de ironie bagatelizantă etc. C. nu se mai vrea de mult „liderul generației”, „stegarul”, „reprezentantul-tipic” ș.a.m.d., ci se vede pur și simplu ca o mare singurătate într-un ocean de moftologie caragialiană, o solitudine narcisiacă, dorind să-și construiască „egologic” lumea, înghițind marile texte occidentale ale postmodernității într-o intertextualitate interesată, în final, exclusiv de subtextul autorului. De aici și imaginea obsedantă, mitul personal al autorului: păianjenul, figură prin excelență a textului
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
Arghezi, Autoportret prin corespondență, pref. edit., București, 1982; Radu Gyr, Anotimpul umbrelor, postfața edit., București, 1993, Ultimele poeme, postfața edit., București, 1994; Mateiu I. Caragiale, Opere, introd. edit., București, 1994; ed. introd. edit., pref. Eugen Simion, București, 2001; Șerban Cioculescu, Caragialiana, București, 2003. Traduceri: Anatole France, Cele șapte neveste ale lui Barbă Albastră, București, 1992; Bram Stoker, Dracula, București, 1992; A. E. van Vogt, Silkie, București, 1993; Eugen Ionescu, Căutarea intermitentă, București, 1994; Jean Tardieu, La persoana întâi (Partea umbrei), București
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
le-a transpus scenic - în elaborări rămase clasice -, cu pietate și cu scrupulul nuanței infinitezimale. Împreună cu Victor Iliu, realizează, în 1953, o versiune cinematografică a piesei O scrisoare pierdută, cu o distribuție de calibru. Ca regizor, A. - care montează capodopera caragialiană și în Finlanda, Polonia, Belgia - s-a bucurat de o durabilă autoritate (reliefată și de triumfurile repurtate în turneele efectuate la Paris, Veneția, în fosta URSS, la Belgrad, Budapesta, Viena). Dar comentariile sale așa-zicând teoretice (din „caietele de regie
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
Mai ales acolo... V.N.: Hahaha! Și e tocmai ziua Răposatului! (Va urma) BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE După cincizeci de ani Am văzut recent, pe un forum, o discuție pornind de la textele mele din „Suplimentul de cultură“ grupate sub titlul caragialian „Infamie“... Problema esențială a unuia dintre contributori era aceea că, nedând în clar numele scriitorilor care m-au dezamăgit prin comportamentul lor uman, îi incit, dar nu-i satisfac curiozitatea. Ar vrea să știe și el cine este distinsa poetă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lecturi temeinice de filozofie și literatură universală. Analizat de Ion Vartic, scrisul lui Caragiale dobîndește o surprinzătoare consistență, iar tehnicile narative ale clasicului se caraterizează printr-o modernitate sensibil peste toate canoanele epocii. Profesorul clujean demonstrează că nimic din scrisul caragialian nu este întîmplător și că inclusiv un volum compozit precum Momente este alcătuit după reguli stricte. Logica internă a volumului nu a fost înțeleasă de editorii ulteriori care și-au permis să elimine din volum anumite texte sau să schimbe
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
mai mult sau mai puțin greșit, spre a-i putea remarca spiritul adevărat. Nu intuițiile globale și nici ispita monografică sînt de observat în Anti-Caragiale sau la maeștrii autorului ei, Ș. Cioculescu, Al. George, Șt. Cazimir, convinși, cu toții, că diavolul caragialian se ascunde în amănunte. Punctul de plecare a lui Gelu Negrea este acela ca personajele lui Caragiale (nu exclusiv din Scrisoarea pierdută) „scriu și citesc cu aceeași voluptate cu care vorbesc”; aproape toate produc, consumă sau vehiculează texte (scrisori, telegrame
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
de negru. Înfrîngîndu-ne rutina lecturii, vom observa ușor că Gelu Negrea are dreptate. Al. Paleologu spunea cîndva că nu doar parlamentarismul de la 1880 este vizat în Scrisoarea pierdută, ci orice parlamentarism, românesc sau european. După părerea lui Negrea, viciile personajelor caragialiene sînt veniale, țin de viața politică democratică (în regimuri totalitare, altele sînt regulile jocului, prin urmare și viciile, și, în pofida tezei lui Mircea Iorgulescu din Marea trăncăneală, nimic din ce se petrece în Scrisoare nu se potrivește cu deceniile de
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
românească pare a se inspira, după 1989, ca și în alte momente istorice, din opera lui Caragiale. Un critic (Al. Paleologu) a mers pînă la a susține că democrația parlamentară în genere, nu doar cea autohtonă, păstrează ceva din spiritul caragialian. Atitudinile și limbajul clasei politice românești din tranziție seamănă izbitor cu cele din Momente ori din piesele de teatru. Care descriau tot o tranziție, nu e așa? Cațavencu, jupîn Dumitrache, Trahanache, Tipătescu, cetățeanul turmentat, Dandanache, Didina, Nae, lanțul slăbiciunilor, triumful
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
urmă, de numeroase tentative de actualizare a scriitorului. Nu că s-ar fi crezut că el devine desuet. Actualizarea nu constă în încercarea de a-l păstra în actualitate. Ea, de altfel, nu privește sentimentul comun al românilor că satira caragialiană continuă a avea obiect, în pofida enormelor schimbări din societate. Actualizarea este, aș zice, omagiul pe care breasla literară și actoricească l-a adus lui Caragiale, voind a vedea în el un �contemporan al nostru", nu doar ca observator social și
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
în cheie modernă. Altul, al lui M. Iorgulescu, identifica marea trăncăneală din Caragiale cu zgomotul ideologiei și retoricii comuniste. E. Ionescu a profitat din plin de teatrul înaintașului său spre a crea o formulă dramatică revoluționară, dar în care spiritul caragialian se păstra destul de bine. Regizorii au pus în scenă piesele (Noaptea, Scrisoarea, Conu' Leonida) ca și cum ele ar fi fost concepute astăzi. în anii comunismului, adică. Și cînd Spiridon era un mic turnător, ca un fel de securist in spe. Iar
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
a părut premonitoriu, iar lumea cea cumsecade a lui Caragiale s-a dovedit una generatoare de coșmaruri. De-abia acum putem înțelege la exacta ei valoare speranța lui Lovinescu, nu neapărat din punctul de vedere al liberalului vexat de conservatorismul caragialian, că lumea pieselor lui Caragiale își va pierde actualitatea. Nu cumva această speranță ascundea o temere față de posibila evoluție în lumea reală a lumii de hîrtie a lui Caragiale? Să fi știut ceva Caragiale cînd îl punea pe Pristanda, polițistul
De la un an Caragiale la altul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15599_a_16924]
-
și provocatoare. De la interpretări cu vino-ncoa contemporan ale unor piese clasice, pe care le-am receptat ca tulburătoare în absurdul prozaic în care abundau, în loc să triumfe ca vârf de avangardă, cum urmăreau, la vulgaritatea sketchurilor TV inserată în piese caragialiene. Spectacole care nu țineau, fie din perspectiva conținutului, fie a execuției. Apoi, teatrul independent. Un one-woman show încă mă bântuie pentru gratuitatea gesturilor și simbolistica abrazivă și agresivă. După multe lupte cu sinele, oglinda care îi facilitase personajului introspecțiile pe
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
lîngă articolele propriu-zise (uneori, acestea sînt concentrate în miniaturi și anunțuri), revista apelează la o colecție de fotografii trucate (ironice și prin comentariul pus în gura „actorilor” fotografiați), apoi la o explozie de jocuri de cuvinte și anagrame. Asumîndu-și tradiția caragialiană a pamfletului, dar mai ales pe cea argheziană, "Academia Cațavencu" face din zeflemeaua incendiară o profesiune de credință. Ziariștii de la "Academia Cațavencu" nu au tabuuri, nici prejudecăți, atacă orice instituție și personalitate considerate a fi defectuoase la nivelul societății românești
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
limită, relatată, de regulă, în cheie comică, dar nu întotdeauna.» Probabil tocmai ezitarea între comic și «altceva», suspendarea ridicolului pe pantele unei alegorii amare, fără ca prin asta limbajul să piardă din actualitate și tărie, fac din aceste momente pe model caragialian veritabile exerciții de caracteriologie rapidă, punând în valoare calitățile moralistului Tudor Popescu, autor ce știe să iasă mereu din criza unei formule stabile, spre a se regăsi în alta." (Cristian Livescu, Tribuna, 18 februarie 1988) AJUTOR, SALVAȚI UN DOBITOC (Hoțul
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
frate înnebunește, iar altul se face tâlhar ca popă și delapidor ca ofițer.“ (George Călinescu) În „Arta prozatorilor români“, Tudor Vianu evidențiază relația autor-narator-personaj, atât de întâlnită în proza lui I.L. Caragiale: „Pătrunzând în actualitatea sufletească a unora din personajele caragialiene, nu suntem obligați să ne reprezentăm pe autorul care o reflectă. Distanțele dintre acesta și oamenii pe care-i zugrăvește este suprimată, prin fuziune simpatetică, încât viața interioară a acestora nu este «produsă». Ideile și sentimentele oamenilor nu ne apar
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
vestita sa "Panoramă a poeziei", și Călin Catargiu, in "Prahova", nr. 1860, 23 nov. 1996, p. 6, "relevand imensul travaliu depus de autor, bogata infotmație inserată, minuțiozitatea cu care este menționat fiecare eveniment literar /.../, claritatea și elevația" stilului scrierii). - Itinerar caragialian, București, EDP, 1997, colecția "Akademos". (Alăturat, reproducem integral cronicile la acest volum, semnate de Gabriel Dimisianu, în România Literară, XXI, nr. 18, 13-19 mai, 1998, p. 4, de V. Fanache, în "Steaua", XLIX, nr. 2-3, mart.-apr. 1998, p. 4-5
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
cunoscute, însoțite de lămuririle necesare și de o "Cronologie", vorbește tot Ion Bălu, în "Convorbiri literare", sept. 2001, nr. 9 (69), p. 39, dar și regretatul Costache Olăreanu, într-o "tabletă" a sa apărută în "Adevărul literar și artistic"). - Mențiuni caragialiene, Ploiești, Editura Premier, 2000. Această carte, reprodusă și pe un CD, CIN Studio, Multimedia 2001, cuprinde studii de istorie și critică literară și constituie o primă etapă în elaborarea amplului volum Însemnări caragialiene, apărut la București, la Fundația Culturală Libra
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
apărută în "Adevărul literar și artistic"). - Mențiuni caragialiene, Ploiești, Editura Premier, 2000. Această carte, reprodusă și pe un CD, CIN Studio, Multimedia 2001, cuprinde studii de istorie și critică literară și constituie o primă etapă în elaborarea amplului volum Însemnări caragialiene, apărut la București, la Fundația Culturală Libra, la începutul anului 2007. O cronică la acest volum a apărut în revista "Axioma", II, nr. 1 (10), 2001, semnată de Stelian Stan). - Conexiuni și confluențe, Ploiești, Editura Premier, 2002. [Cuprinde studii de
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
Conexiuni și confluențe, Ploiești, Editura Premier, 2002. [Cuprinde studii de literatură comparată, cu teme ca: Nichita Stănescu fața cu "Epopeea lui Ghilgameș", Machiavelli dinspre Caragiale, Vasile Voiculescu și "Sonetele" lui Shakespeare, poeți romantici la Veneția și poeme ale Veneției, traduceri caragialiene din opera lui Edgar Allan Poe, Paul Zarifopol despre Marcel Proust, corespondența lui Marcel Proust în lectura lui Mihail Sebastian, Lucian Blaga despre Rainer Maria Rilke, I.L.Caragiale și Emil Cioran. O cronică amplă la acest volum a publicat-o
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]