KorAP: Find »[drukola/base=caravană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...75 >

1,858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

în urmă cu cinci ani, cu prilejul periplului său în Orient, unchiul mă invitase să-l însoțesc; îi vorbisem deja despre acest lucru tatei care, din considerație pentru barba mea mătăsoasă, nu mai avea acum de gând să se opună. Caravana pornise la drum în primele zile răcoroase ale toamnei, cu două sute de animale care duceau în spate oameni, merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
aburc pe cocoașa unei cămile, să mă las înghițit de imensitatea deșertului, unde oamenii, animalele, apa, nisipul și aurul au toate aceeași culoare, aceeași valoare, aceeași inutilitate de neînlocuit. Am descoperit foarte repede că poți fi la fel de bine înghițit de caravană. Când tovarășii de drum știu că vor fi nevoiți, vreme de săptămâni și de luni de zile, să meargă în aceeași direcție, să înfrunte aceleași primejdii, să trăiască, să mănânce, să se roage, să se distreze, să sufere, să moară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
aceleași primejdii, să trăiască, să mănânce, să se roage, să se distreze, să sufere, să moară uneori împreună, ei încetează de a mai fi străini unii de alții; nici un cusur nu rămâne ascuns, nici un șiretlic nu rezistă. Văzută de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu bârfele lui, cu glumele, poreclele, urzelile, conflictele și împăcările lui, cu serile de cântec și de poezie, un sat pentru care toate ținuturile se află pe meleaguri îndepărtate, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
și-a apropiat calul de al meu pentru a-mi șușoti la ureche: Dacă îți spune cineva că zgârcenia este născută din lipsuri, spune-i că se înșală. Birurile sunt cele care au dat naștere zgârceniei! Nu departe de Sefru, caravana a luat-o spre trecătoarea prin care trece drumul către Numidia. Două zile mai târziu, ne aflam în inima pădurii, lângă ruinele unui vechi oraș numit Ain el-Asnam, Izvorul Idolilor. Era acolo un templu în care obișnuiau să se adune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mai ies niciodată la suprafață. La o săptămână de când părăsisem orașul Fès, am trecut printr-o localitate numită Um Junaiba, în care persistă o ciudată datină: se află pe acel meleag un curs de apă de-a lungul căruia merg caravanele și se zice că orice om care trece pe acolo trebuie să înainteze doar în pași de dans și țopăind, altfel e lovit de friguri. Toată trupa noastră s-a pus veselă pe dănțuit, și eu, și gărzile, până și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
aceea de a recopia, cu cea mai frumoasă scriere, un mare număr de cărți și de a le vinde mai apoi în Maghreb și mai departe. Un bătrân neguțător genovez stabilit la Fès, messer Thomasso de Marino, care se alăturase caravanei noastre și cu care am stat îndelung de vorbă, a cumpărat dintr-un singur sat cam o sută de astfel de cărți, minunat caligrafiate și legate în piele. Mi-a explicat că teologii musulmani precum și personajele sus-puse din țara negrilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
era ceea ce îmi stârnea nedumerirea. — Ia aminte, tinere oaspete, că cel mai mare dar pe care Cel-de-Sus l-ar putea oferi unui om este de a-l face să vină pe lume pe o creastă de munte străbătută de drumul caravanelor. Drumul aduce cunoaștere și bogăție, muntele oferă ocrotire și libertate. Voi, oamenii orașelor, aveți la îndemână tot aurul și toate cărțile, dar mai aveți și principi, în fața cărora vă plecați capul... Zise apoi, ceva mai precaut: — Pot să-ți vorbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
din Numidia, din ținutul negrilor, neguțători, dregători, învățăcei sau ulema; fiecare ne aduce câte o monedă de aur sau o haină, o carte de citit și de copiat sau măcar o poveste, o anecdotă, un cuvânt; adunăm astfel, după cum vin caravanele, bogăție și cunoaștere, la adăpostul acestor munți inaccesibili unde trăim laolaltă cu vulturii, ciorile și leii, tovarășii noștri întru demnitate. I-am relatat spusele acestea unchiului meu, care a oftat fără să zică nimic, apoi a înălțat ochii spre cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
noastră, unchiul s-a îmbolnăvit. I se mai întâmpla să tremure de friguri în timpul zilei, când căldura era sufocantă, și să asude prin toți porii în timpul nopții, când era la fel de frig ca în vârf de munte. Un neguțător evreu din caravană, foarte priceput în îngrijiri medicale, a pus diagnosticul de friguri cu febră din patru în patru zile, care păreau că vin să pedepsească refuzul lui Khâli de a se conforma datinii dănțuitoare de la Um Junaiba. Singur Dumnezeu este stăpânul răsplății

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mi-l puse în mână. Am tras de frâu, cu ochii ridicați spre ea, neîncrezători. Darul meu mi-a zâmbit. Copleșit că întâlnisem un senior atât de curtenitor și de darnic, m-am întors direct la Tabelbala, unde mă aștepta caravana. I-am anunțat unchiului meu că îmi dusesem la bun sfârșit misiunea și i-am povestit amănunțit fiecare vorbă, fiecare gest. I-am înmânat darurile lui însoțite de cuvintele cuvenite, iar ca încheiere, i-am povestit despre minunata mea surpriză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
interzici să-și dea cu parfum, cu sulimanuri, să se pieptene și chiar și să se spele. N-am protestat, căci am priceput pe dată că zelul religios nu era singurul motiv al acestui sfat. S-au văzut adesea în caravane certuri, accese de nebunie sau chiar crime prilejuite de prezența unei preafrumoase sclave, iar unchiul voia cu orice preț să evite orice ispită, orice atitudine provocatoare. Etapa următoare ne-a dus spre oazele din Tuat și Ghurara, puncte de plecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
accese de nebunie sau chiar crime prilejuite de prezența unei preafrumoase sclave, iar unchiul voia cu orice preț să evite orice ispită, orice atitudine provocatoare. Etapa următoare ne-a dus spre oazele din Tuat și Ghurara, puncte de plecare ale caravanelor sahariene. Acolo, într-adevăr, neguțătorii și ceilalți călători se așteaptă unii pe alții spre a porni împreună la drum. În acele oaze se stabiliseră mulți comercianți evrei, însă fuseseră victime ale unei ciudate prigoane. Chiar în anul căderii Granadei, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de mai bine de două săptămâni pentru a se ajunge la primul punct locuit. Mai trebuie spus și că în acel loc, numit Teghaza, nu există nimic altceva decât mine din care se scoate sare. Aceasta este păstrată până ce o caravană vine s-o cumpere spre a o vinde la Tombuctu, care duce mereu lipsă de așa ceva. Fiecare cămilă poate căra până la patru blocuri de sare. Minerii din Teghaza nu au altă sursă de hrană decât ce primesc din Tombuctu, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de sare. Minerii din Teghaza nu au altă sursă de hrană decât ce primesc din Tombuctu, care e situat la o distanță de douăzeci de zile de drum, sau din alt oraș la fel de îndepărtat. S-a întâmplat uneori ca o caravană întârziată să-i găsească pe unii dintre acei oameni morți de foame în colibele lor. Deșertul devine însă cu adevărat infernal dincolo de această localitate. Nu mai dai decât peste oase albite, de la oameni și cămile care au murit de sete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
cu o piatră pe care sunt săpate inscripții. Se poate citi că doi oameni au fost înmormântați în acel loc. Unul era un bogat neguțător care, trecând pe acolo și fiind mistuit de sete, cumpărase de la celălalt, un conducător de caravană, o cană de apă pentru care plătise zece mii de monede de aur. Numai că, după doar câțiva pași, atât cel care cumpărase, cât și cel care vânduse apa se prăbușiseră unul lângă altul, morți de sete. Singur Dumnezeu poate dărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
India. Îmi petreceam zilele preumblându-mă printre tarabele din suk, vizitând moscheile, străduindu-mă să stau de vorbă cu orice persoană care știa câteva vorbe în arabă și notând uneori seara, în camera mea, cele observate, sub privirea admirativă a Hibei. Caravana noastră trebuia să rămână o săptămână la Tombuctu, înainte de a se deplasa spre Gao, reședința lui Askia, ultima etapă a călătoriei noastre. Numai ca, din nou - din pricina oboselilor drumului, desigur - unchiul a căzut bolnav. Frigurile cu accese din patru în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-l cheme la El, prefera să moară în mijlocul familiei decât pe meleaguri străine. Erau oare juste motivele lui? Nu mi-aș îngădui să judec după atâția ani. Totuși, nu pot ascunde faptul că întoarcerea a fost un chin pentru toată caravana, pentru că unchiul, încă din a șaptea zi, n-a mai fost în stare să stea pe spatele cămilei. Am fi putut face cale-ntoarsă, dar ne-a interzis acest lucru. Nu aveam altă soluție decât să-l așezăm pe o targă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
aflat în grija lui fără altă obligație decât aceea de a-l urma, de a-l asculta și de a învăța de la el; mă întorceam la Fès în anul acela cu grija unei solii neduse până la capăt și a unei caravane în derivă, ducând cu mine pe cea mai frumoasă femeie care a crescut vreodată în deșertul Numidiei. Însă lucrul cel mai greu de dus era o epistolă. La plecarea din Tombuctu, îl văzusem pe Khâli scriind-o. Profita de cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
chipul Său strălucitor. Ție, Hassan, nepotul meu, fiul meu, mă adresez, ție căruia nu-i las moștenire nici numele meu, nici modestul meu avut, ci doar grijile, greșelile și vanele mele ambiții. Întâia recomandare din diata sa a fost pentru caravană. Resursele îi sunt pe sfârșite, drumul ei este încă lung, căpetenia ei e pe ducă, așa că spre tine se vor întoarce oamenii, și de la tine vor aștepta ei în fiece clipă porunca cea mai dreaptă și părerea cea mai cuminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
și îi vei fi câștigat stima, vorbește-i despre Mariam, dacă nu cumva ea este deja liberă la ceasul când aștern aceste rânduri. Nu era liberă, după cum mi-a spus Harun, venit la porțile palatului ca să mă întâmpine la sosirea caravanei. Acolo trebuia să încredințez animalele celui însărcinat cu paza cămilelor și să las darurile la căpitanul gărzilor, până la întrevederea cu suveranul. Odată isprăvite formalitățile astea, m-am dus acasă pe jos, sporovăind cu Harun, povestindu-i despre boala unchiului, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
ei! Ahmed Șchiopul se întorsese în ținutul lui, la miazăzi de Marrakech, unde conducea împreună cu fratele lui o mică trupă de mujahedini care se luptau cu portughezii. Acasă la Khâli, femeile erau deja în doliu, vestea tristă luând-o înaintea caravanei. Salma se afla acolo, bucuroasă de venirea mea și grăbindu-se să-mi povestească în taină că se recăsătorise. Continua să locuiască tot la unchiul acasă, pentru a nu o lăsa singură pe tânăra mea verișoară, dar poate și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
poate, și să lucrez câtva timp alături de el, să-l însoțesc în vreuna dintre călătoriile sale. Deși era bolnav la pat, m-a primit cu evidente semne de prietenie, evocând împreună amintirea unchiului meu, cât și amintiri mai surâzătoare din caravana noastră. Motivul vizitei mele l-a făcut să se cufunde într-o lungă meditație; ochii lui păreau să mă măsoare, trecând de la boneta din postav verde la barba ajustată cu grijă, apoi la haina brodată, cu mâneci largi și pline

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
viața și orașul, precum și o sumă de bani de la ofițer, care mi-a făgăduit să povestească suveranului ce rol jucasem în această ciudată afacere; tot el mi-a mai dat și un detașament de doisprezece soldați, care mi-au însoțit caravana până la Fès. Înainte chiar să ajung acasă, am fost să-l văd pe messer Marino. I-am livrat comanda și i-am înapoiat slujitorii, calul și catârii; i-am făcut de asemenea daruri în valoare de două sute de dinari și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
a sădit. Aveam de acum un poet de curte, îndrăgostit de vinul și de slujnicele mele, avid de aurul meu, gata oricând să aducă laude oaspeților mei, și mai cu seamă mie, la fiecare petrecere, la fiecare întoarcere a unei caravane, uneori pur și simplu la ceasurile mesei, când se adunau în jurul meu prieteni, rude, slujbași grijulii, neguțători ocupați, ulema aflați în trecere, zidari puși să-mi înalțe palatul. De când cu călătoria la Tefza, bogățiile mele se înmulțiseră, iar reprezentanții mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-mi înalțe palatul. De când cu călătoria la Tefza, bogățiile mele se înmulțiseră, iar reprezentanții mei străbăteau Africa, de la Bedis la Segelmesse, de la Tlemcen la Marrakech, cu încărcături de curmale, indigo, hena, uleiuri sau țesături; eu nu mă deplasam decât pentru caravanele mari. În restul timpului, îmi conduceam afacerile de pe diwan și supravegheam, cu bastonul în mână, șantierul noii mele locuințe, pe o colină, nu departe de casa unchiului meu, unde mă instalasem în calitate de stăpân la nașterea fiicei mele, dar care mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]