1,982,238 matches
-
de "sindromul Timișoara" s-a impus și în mass-media din Occident. Opinia publică a fost bombardată cu imagini și informații de tot felul, care apoi au fost infirmate. Nici pînă astăzi "adevărul" nu a ieșit la suprafață. De ce în multe cazuri adevărul este atît de bine păzit, și nu "are voie" să iasă la suprafață? Nu mă refer neapărat la cazul României! Ea mi-a oferit doar un exemplu. Există tendința de a confisca, de a oculta adevărul. Există situații în
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
de tot felul, care apoi au fost infirmate. Nici pînă astăzi "adevărul" nu a ieșit la suprafață. De ce în multe cazuri adevărul este atît de bine păzit, și nu "are voie" să iasă la suprafață? Nu mă refer neapărat la cazul României! Ea mi-a oferit doar un exemplu. Există tendința de a confisca, de a oculta adevărul. Există situații în care se poate deduce ușor care aspecte ale adevărului au fost confiscate, care dintre adevăruri au fost suprimate. În cadrul sistemelor
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
mă simt dator cu o explicație pentru extraordinarul poet care este Geo Dumitrescu. Neconsolat a-l fi supărat, aș dori să-i spun că greșește de două ori în refuzul d-sale. Un premiu poate fi refuzat. Se cunosc destule cazuri, mai mult sau mai puțin, celebre, de la Nobelul lui Sartre la Premiile Naționale pentru Teatru de anul acesta. Și un asemenea refuz este absolut îndrituit. De necomentat, dacă vreți. Fiecare dintre noi e liber în opțiunea sa de a accepta
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
în aproape toate oficiile de premiere. Nominalizarea nu este "impusă" juriului de către cineva, ca o limitare a cîmpului său de vedere. Tot juriul o face, dar "ezitînd" încă între mai multe posibilități. Uneori există chiar două jurii diferite. În orice caz, votul final este "colectiv", nu individual, rod al deliberării tuturor membrilor juriului, nicidecum al capriciului sau pripelii cuiva. Procedeul de a anunța candidaturile s-a generalizat din politică în alte domenii (sau, cel puțin, așa cred). E o măsură de
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
și exploatînd aserțiunile cuprinse în volumele de eseuri, studiul insistă asupra artei poetice a Anei Blandiana; citatele privilegiază frazele care reliefează viziunea despre menirea și valoarea efectivă a artei. Demersul este fericit întrucît coincidența de poetică explicită și implicită în cazul dat permite formularea de judecăți pertinente despre creația lirică în discuție și despre sevele ei plurale. Cum există un consens general în privința locului ocupat de Ana Blandiana în literatura noastră actuală, și nu numai, insistînd ar însemna să vrem să
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
constatăm cu satisfacție că versiunea italiană este nu numai fidelă, ci și inspirată. Apropierea limbii noastre de italiană ascunde dificultăți perfide care explică de ce, cu rare excepții, vocea poetică românească sună strident în limba lui Montale. Din fericire, nu este cazul celor trei compoziții lirice, figurînd în juxtă în volumul Poeții melancoliei. Cît de nepotrivit ar fi sunat Dall'avventura di essere onesto pentru "Din aventura de a fi cinstit", primul vers din "întoarcere", deși semantic și sintactic ar fi hipercorect
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
a prezentat nici până în ziua de azi în fața Parlamentului obligatoriul raport anual. Așa se comportau ieri securiștii, la fel se comportă azi sereiștii, aflați în cârdășie cu liderii politici. Spun "cârdășie" pentru că nu poate fi vorba de raporturi ierarhice în cazul unei familii în care doar hazardul a făcut ca o parte a membrilor să fie civili, iar alta purtători de uniforme și grade. Vom avea, probabil, sute și mii de astfel de dezvăluiri, pentru că nici măcar un absolvent al școlii de
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
vrea să cerceteze altarul cu nu știu ce actor, pictor sau poet, inima genitorului său are și ea neplăcutul prilej de a se preschimba subit în cord. Și asta din pricina unei duble neînțelegeri, la fel de romantice. Nubila aspirantă la celebritatea Lindei Evanghelista, în cazul, foarte probabil, că nu-i chiar căpiată de amor, se uită la artist ca la marea ei șansă de a fugi din opulenta, confortabila, dar și plicticoasa celulă financiară în care trăiește. Calculul ei, fundamental eronat și definitiv inocent, este
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
alte structuri economico-financiare. Dorința sustragerii de sub determinarea mecanismelor pieței ajunge, în felul acesta, doar o tristă și naivă utopie. În timp ce primei categorii de artiști piața îi plătea produsul finit și marfa se deconta la predare, în cel de-al doilea caz, aceeași piață, bătrînă, parșivă și nimfomană degeaba ca o codoașă, lucrează prin avansuri, adică prin finanțări la pornire. Istoria, cu murdăriile și cu nenumăratele ei cinisme, își plătește, de fapt, agenți publicitari și își exhibă rănile supurînde și chipurile dezagregate
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
Evanghelista își dă cu presupusul că mariajul cu un artist ar fi un soi de fotosinteză sau, treacă de la mine, un fel de polenizare, în afara malaxorului cotidian, se înșeală amarnic, după cum tot amarnic se înșeală și promptul său babac în cazul în care se lasă pradă prejudecăților și crede că artistul e doar un vîntură lume, un sorb insațiabil de absint și o biată anatomie umblătoare, fără instinct de conservare și fără aderență la lumea tridimensională. Așadar, artistul e bine! Piața
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
au gătit, că noi avem altă treabă, să bem, astăzi". Și-i rădicară de-i duseră în pușcărie și domnul au rămas cu boierii toți de au șăzut la masă toată ziua până noaptea...". Dar, ca în vestita simfonie (în cazul nostru am putea vorbi mai mult de o sonată), destinul implacabil se anunță prin bubuitul amenințător al tobelor, de data asta salve de tun, mai bine zis prin defecțiunea tragerilor din momentul înscăunarii: "însă două tunuri s-au slobozit, iar
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
nu se înșelase. Prea tîrziu. O făcuse ca instanță de rezistență la nou, ceea ce nu i se va ierta. Că noul se va fi dovedit inconsistent nu contează. Critic, trebuie să-l lași să se manifeste liber și, dacă e cazul, să eșueze singur. Criticul nostru se împotrivise noului fiindcă îi observase slăbiciunile, dar și fiindcă era nou. Lucrurile pot fi văzute și pe dos. Cînd nu e obtuz, un critic conservator, ostil noului, îl obligă să-și dea toată măsura
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
îi observase slăbiciunile, dar și fiindcă era nou. Lucrurile pot fi văzute și pe dos. Cînd nu e obtuz, un critic conservator, ostil noului, îl obligă să-și dea toată măsura. Îi folosește mai mult decît apologeții lui. Oricum, în cazul în speță dreptatea criticului a ieșit la iveală atît de tardiv, încît n-a mai interesat pe nimeni. I-a rămas numai eticheta de spirit retrograd". Se află în atari rînduri o dezabuzare malițioasă, cîrcotașă, un plictis ce nu se
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
la maximum... Dracu mă pune să povestesc asta prin oraș, în lumea încă bântuită de amintirea cutremurului. Preda află și, la proxima ocazie, când ne întâlnim, mă atacă, supărat, cu violență. Tac, ascult, nu zic nimic. Știu că, în acest caz, am asupra lui o superioritate certă de care profit, calm. Nu uitasem că o dată, mai de mult, cu sinceritatea brutală, care e a oricărei mari personalități, îmi spusese cuvânt cu cuvânt: "Dumneata, când scrii, scrii bine, dar când vorbești, ești
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
respectiv: b4 (= "before"), cu (= "see you"), ruok (= "are you O.K.?"), 2l8 (= "too late") etc. Procedeul e la modă, din cîte știu, și în stilurile de chat în alte limbi, dar produce rezultatele cele mai complicate și mai spectaculoase în cazul ortografiilor etimologice. O altă trăsătură - grafică, nelegată de oralitate - e apariția majusculelor în interiorul cuvintelor compuse prin contopire, eventual din trunchiere: AltaVista, CompuServe - extinsă de la numele tehnice și comerciale la pseudonimele utilizatorilor. Analizînd mai multe schimburi de "replici", de mesaje scrise
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
care-și ara ogorul ar fi fost țărănist sau liberal și ucis de comuniști? Atunci, părtinitor politic și moral, ar fi blamat și condamnat pe drept criminalii comuniști?" (p.27). Evident, dimensiunea etică nu trebuie ignorată, mai cu seamă în cazul unui scriitor care a semnat de foarte devreme pactul cu autoritatea comunistă și a excelat în versatilitate (împinsă uneori pînă la cinism), dar citind cartea lui Pavel Țugui ai sentimentul că autorul nu găsește tonul just, iar ceea ce se vrea
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
cu ciocnirea șalupei, cu elicopterul SIE și alte asemenea bazaconii menite să pună presa pe urme contradictorii nu putea veni decît de la cineva care a văzut "accidentul", adică de la cineva care știa că șalupa SOV a avut probleme. În nici un caz sursa nu a fost vreunul dintre membrii echipajului drăgii de care s-a spus că s-ar fi ciocnit șalupa SOV, de vreme ce n-a fost nici o ciocnire. Cineva însă, dintre martorii vizuali posibili a pus știrea în mișcare, cu detalii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
lași să se exprime, să nu-i mai inviți adică la Procesul Etapei ori în alte emisiuni populare de t.v. Cu asta partea verbală și ideologică ar fi rezolvată. Dar ce facem cu agresiunea fizică propriu-zisă? Soluția, în acest caz, ar fi ca rinocerilor să li se aplice legea. Justiția română are însă predilecție pentru rinoceri și le restituie permisul de conducere auto imediat după ce au comis o infracțiune. Cazul unuia dintre cei doi Gigi e relevant. Știe cineva vreun
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
Dar ce facem cu agresiunea fizică propriu-zisă? Soluția, în acest caz, ar fi ca rinocerilor să li se aplice legea. Justiția română are însă predilecție pentru rinoceri și le restituie permisul de conducere auto imediat după ce au comis o infracțiune. Cazul unuia dintre cei doi Gigi e relevant. Știe cineva vreun proces de pe urma căruia rinocerii să-și fi plătit, cu închisoare sau bani, faptele comise? Dacă știe, să-mi spună și mie.
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
a unei cugetări contravenind liniei oficiale. În anii stalinismului manifestările de independență erau pedepsite cu închisoarea; după aceia, prin mijloace mai rafinate, dar implacabile, a fost înlăturată posibilitatea răspândirii unor idei contrare dogmei. Asta nu înseamnă că n-au existat cazuri remarcabile când, cu riscuri și consecințe personale grave, au fost clamate public adevăruri supărătoare pentru oficialitățile comuniste. Dar, acestea erau atitudini individuale, acte de curaj, cazuri izolate: ele nu puteau pune în pericol sistemul. Până în decembrie 1989 discuțiile se purtau
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
înlăturată posibilitatea răspândirii unor idei contrare dogmei. Asta nu înseamnă că n-au existat cazuri remarcabile când, cu riscuri și consecințe personale grave, au fost clamate public adevăruri supărătoare pentru oficialitățile comuniste. Dar, acestea erau atitudini individuale, acte de curaj, cazuri izolate: ele nu puteau pune în pericol sistemul. Până în decembrie 1989 discuțiile se purtau pe ascuns, numai cu prieteni siguri (din nefericire, cum s-a dovedit, de multe ori erau doar aparent siguri). Forța coercitivă a sistemului descuraja orice manifestare
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
tratat al Academiei și nu de un manual de istorie alternativ oarecare. Ne amintim câtă cerneală a curs la apariția manualului alternativ de istorie publicat de Editura Sigma, la câtă revărsare de indignare am asistat cu acea ocazie. Nu este cazul să rupem tăcerea atunci când Academia Română publică un tratat asupra căruia planează grave suspiciuni? La începutul elogiului funebru pe care istoricul latin Tacitus l-a scris în memoria socrului său Agricola găsim următoarea caracterizare a domniei împăratului Domițian, în fapt o
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
deputat al acestui partid, Mihai Bar, furios că a pierdut alegerile pentru șefia filialei, și-a dat drumul la gură aducînd grave acuzații atît actualului cît și fostului prefect de Bihor. Acuzațiile deputatului Mihai Bar aduc o nouă lumină asupra cazului Tărău. Sau, cum titrează ZIUA: "Prețul Tărău". Mai pe șleau, deputatul Mihai Bar povestește, reluat de Ziua, că actualul prefect i-a oferit un miliard și jumătate de lei pentru a-l trece pe Tărău jr. pe un loc eligibil
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
ai ultimilor 30 de ani: Nicolae Manolescu, Mircea Martin (elita intelectuală și valorică), Laurențiu Ulici (profilat pe veleitari) și, mai nou, concurîndu-l pe ultimul, Dan Silviu Boerescu (specializat în obsedați sexual și suflete bolnave). Mă întreb, ca omul, în ce măsură, în cazurile nășiilor literare, se aplică proverbul popular: ? Relația între nași și fini e una stabilă, de durată. în anii de ai deceniului nouă, un făcea, cu Trăbănțelu-i, turul finilor literari din provincie, care-i dădeau care ce putea: niște brînză, niște
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
-mi amintesc nimic, nimic, nimic în legătură cu asta - nici articolul de care pomenești, nici contractul, dar m-aș mira dacă Mioara X (îi uit numele de familie, dar o țin minte ca excelentă secretară) ți-ar fi povestit basme. În orice caz, spre a mulțumi pentru giuvaerul de articol și a-mi face iertat gestul neasemănător mie de acuma o jumătate de veac, te rog să binevoiești a accepta să faci traducerea cărții pe care o scriu acuma, pe englezește, cu titlul
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]