12,819 matches
-
spumă rece. Dacă regii, prinții, conții ar fi fost din sarcasm pictați lângă șobolani În loc de cai, câini de vânătoare sau pisici adormite, meseria de pictor ar fi fost hulită, cel puțin câteva secole. Te-am rugat să-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere? Mulțumesc! Am luat ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi fost hulită, cel puțin câteva secole. Te-am rugat să-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere? Mulțumesc! Am luat ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte, trandafiriu. Era să spargi arlechinul foindu-te pe lângă el. Astăzi nu ne-a vizitat scriitorul cu chip de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am putut să merg singură până la chioșcul de ziare. Îți mulțumesc pentru ceai. Nu l-ai amestecat bine și zahărul a rămas pe fund. Se aud mașinile pompierilor. Nu cumva e vreun incendiu prin apropiere?,, Sau ................................................................................................... ,, Măsuța tresare lovindu-se de perete ca o apă ce se izbește de mal. Lângă pescarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
La-să-mă să dooorm. Câinele lui Ben se strecoară În Încăpere , dar iese fulgerător, expediat de glsul ferm al lui Antoniu. -O să te las să dormi. N-am Încotro. Nu vrei să mănânci ceva? Nu vrei să-ți fac un ceai? Kawabata nu mai răspunde. A Închis ochii și respirația i-a devenit grea. Somnul adânc l-a cotropit, coborându-l În hăurile subconștientului. Kawabata visează ,,-Ce faci Kawabata? M-ai uitat? Sunt casa ta, hai, intră! Nu-ți mai amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați ai ceaiului. În curând, după ce se va mai răci, Îl va bea cu lăcomie. -Cum te-ai târât până aici În halul de slăbiciune, În care ești? -Cu gree-uu. Fă-ce-am câ-țivaaa pașiii și mă odihnea-mmm. Am crezut că o să moo-r. -Unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajută să se ridice În capul oaselor, așezându-i cu grijă picioarele pe pământ, lângă pat și vârându-i-le pe rând În ciubotele mizere cu care a venit Încălțat. Respirația lui Kawabata s-a mai potolit după ce a băut ceaiul, iar cuvintele Încep să curgă fără poticneli dureroase și pauze foarte lungi. -Când am părăsit ghetoul, m-am aciuiat o vreme Într-un subsol de bloc , de unde am fost alungat cu amenințări și Îmbrânceli de un administrator turbat de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frumoasă și bani, știai multă carte, și totuși ai ales să trăiești În mizerie și să aștepți pomana trecătorilor,, . Kawabata Își freacă cu mâinile genunchii amorțiți și se ridică cu greu, ieșind din Încăpere pentru a-și goli vezica, de ceaiul care a umplut-o. Antoniu scoate caietul În care a scris zile În șir, de sub mormanul de cârpe, acolo unde l-a ascuns, Îl șterge de un praf imaginar și, după ce se convinge că totul e În ordine, Îl pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șandramaua lui Ben e un mister pe care Antoniu nu s-a obosit să-l dezlege. Oricum, de la venirea ei, sărăcia cerșetorului olog, are o importantă calitate : mirosul de curățenie. Kawabata a urinat și revine În Încăpere, cerând Încă un ceai, pe care Antoniu i-l prepară imediat și acceptând să molfăie o bucată de brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
A, o să-i mai pară rău după soare. Nu există minune mai mare, ca astrul ăsta luminos care i-a Încălzit În ultimii ani, oasele lui de cerșetor bătrân. Antoniu Îl Îngrijește ca un infirmier devotat, doarme iepurește, Îi face ceaiuri, Îl Învelește, deși afară semnele verii Încep să se vadă, Îi dă să mănânce, Îl spală și, are de gând să aducă un medic. Nu știe cum, dar speră că va reuși să convingă vreunul, ducându-se după Paști la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chip, câțiva derbedei din ghetou să-i calce teritoriul, dar abilitatea lui diplomatică, a funcționat fără greș, reușind să-și redobândească liniștea. A doua zi de Paști este o zi foarte tristă pentru Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să Înghită o bucățică de brânză. Au ciocnit câte un ou roșu, dar bătrânul nu l-a putut mânca, chiar dacă s-a spart și s-a umplut de cracliuri ca un geam lovit de o pietricică.. Bătrânul zace Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Alexander fluturându-și mâna lungă cu unghii late în fața noii sale aeroterme. Mâneca halatului se unduia și flutura în bătaia curentului de aer cald. Trecuse o jumătate de oră, ședeam în anexa ca o alveolă a studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada sudică a casei pe ale cărei grinzi zăpada trasase linii albe ondulate, vizibile pe fundalul roz stins. Cununa de Crăciun cu panglică roșie, agățată de ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întârziere avea trenul, ceea ce nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul ridicolă. Dându-mi seama de asta am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
De fapt, îmi doream să nu trebuiască să mă gândesc la Georgie în clipa aceea. Erau alte probleme care își cereau dreptul la a-mi acapara sufletul. Domnișoara Hernshaw, care ne purta tuturor de grijă ca o mamă, intră aducând ceai pentru toți. Trecând pe lângă domnișoara Seelhaft atinse cu brațul, ca din întâmplare, umărul prietenei ei. Le invidiam. M-am dus acasă cu metroul. Sentimentul de a mă fi integrat din nou în viața obișnuită a Londrei mi se părea ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din fire și se străduia din răsputeri să se controleze. Între noi schimburile de replici tăioase alternau cu etape de intensă solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit unul pe altul cum ne simțim, aduceam sticle cu apă caldă, fierbeam lapte, făceam ceai, ne îndopam cu aspirină și fenobarbital. Casa ajunsese să miroasă a spital. Adevărul e că eram amândoi epuizați, cu nervii întinși, aveam nevoie unul de celălalt, dar nu ne puteam găsi liniștea împreună. Sentimentul care mă susținea pe mine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bine cu ulei. Am făcut un semn cu capul spre colega mea, care dădu din nou drumul la curent. Cinematograful amuți. O femeie râse, ceea ce Îl determină pe Otto să cânte pe un ton mai strident. Filmul putea să Înceapă. — Ceai cu gheață? Ajunsă lângă chiuvetă, Else Oloaga făcea echilibristică cu paharele și ceștile de porțelan. Cu ceva timp În urmă Stegemann instala frigidere În foaier. (În timp ce colega mea stă cu spatele la mine, mă grăbesc să adaug că Justus Stegemann este proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
luminile, el deschis sticla imediat. Nu afacere prea bună pentru șefu’. Șefu’ nervos foc. Zice lui Else. Else apoi lui Otto. Se duse mai Încolo și puse paharele pe masă. Otto terminat, În sfârșit. Gheața zornăi calm și frunzele de ceai se rotiră și se cufundară Încet pe fundul paharului. Așa stăteam, Else În scaunul cu rotile, eu pe scaunul meu. Totul părea neschimbat. Colega mea filosofa, eu murmuram aprobator, și din când În când Îl ascultam pe fiul ei interpretând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se cufundară Încet pe fundul paharului. Așa stăteam, Else În scaunul cu rotile, eu pe scaunul meu. Totul părea neschimbat. Colega mea filosofa, eu murmuram aprobator, și din când În când Îl ascultam pe fiul ei interpretând tema filmului difuzat. Ceaiul cu gheață avea gust de mentă. Singura diferență era că În capul meu acum domnea haosul. Încet-Încet, după câteva role cărate, am Început să mă controlez. În final, chiar am reușit să bat o țigară Moslem pe masă, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mii de aripi tremurânde de insecte. Am urcat treptele două câte două și am Împins ușa În lături. Înăuntru, nimeni. Probabil că Else plecase acasă - sau poate stătea În sală, laolaltă cu oamenii de știință? Paharele din care am băut ceaiul cu gheață erau tot pe masă. Cineva fumase, dar nu s-a obosit să golească scrumiera. Pe rafturile din colț se aflau canistrele de metal, care conțineau bobinele cu jurnalul de actualități și filmul de joi. Filmul care rula părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe celălalt testicul. În tot acest timp, asistentul continua să tragă Înainte și-napoi. Degetul său mic și grăsuț era Îndreptat În sus, destul de obscen, după părerea mea, ca doamnele bătrâne care Își ridică degetul când apropie o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop de la brâu, mi-am dat seama că nu folosise un clește, ci foarfece. Tăișul minuscul din vârf lucea lipicios de sânge... Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
patima instrumentelor muzicale. „Nu-nțeleg de ce nu vrei să te-apuci de un instrument, zău dacă pricep. Verișoara ta Toby e-n stare să-ți cânte la pian orice cântec de pe lumea asta. Se așază frumușel la pian și cântă Ceai în doi și toată lumea din odaie se bucură. N-o să ducă niciodată lipsă de prieteni, Alex, n-o să fie niciodată lipsită de popularitate. Spune-mi doar că vrei să te-apuci de pian și mâine dimineață o să instalez unul aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi între timp la ureche cele mai cumplite măscări pe care le-a învățat la viața ei. Își umple gura cu cuburi de gheață până îi îngheață limba și buzele, iar apoi mi-o suge - după care o dă pe ceai fierbinte! Tot, dar absolut tot ce mi-a trecut mie prin minte i-a trecut și ei, și vrea să facă toate astea. Cea mai mare putoare (în Newark rimează cu „aflată la strâmtoare“) care a existat vreodată. Și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de aseară și dejunul din dimineața asta. Am economisit astfel vreo opt șilingi. — Ești scoțiancă? Ascultă-mă. Vei lua micul dejun cu mine. — Și ce mai aștepți să iau cu dumneata? — Îți spun, zise el cu gura până la urechi. Prânzul, ceaiul, cina. Și mâine... Ea Îl Întrerupse cu un oftat: — Cred că ești puțin dus. N-ai scăpat de pe undeva, nu? Fața lui se posomorî și tînărul o Întrebă cu neașteptată umilință: — Nu vrei să fii prietena mea? Te-ar plictisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
săraci. Dar fantoma lui Czinner, cel ghemuit la adăpost, În timp ce vântul de răsărit mătura cheiul și marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să plângă când Își amintea așa ceva, Înainte de-a se Întoarce la clădirea de cărămidă și la ceai și la copiii care-și imaginau subtile metodă de tortură. Dar după serviciul funerar, intonarea imnurilor obișnuite și strângerile de mână, fantoma doctorului Czinner ajunse iarăși să atingă trupul doctorului Czinner - o atingere ce reprezenta toată satisfacția pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]