1,815 matches
-
masa cu ele, În sala lor. Erau toate femei singure, puternice, care Își așteptau ca bărbații să se Întoarcă de pe front. Unii se Întorceau. M-au Învățat să-i curăț rănile lui Julián, să-i schimb bandajele, să-i aștern cearșafuri curate și să fac patul cu trupul lui inert Întins. M-au mai Învățat să-mi pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
reboteze În memoria lui. Trupul său a fost singurul găsit În fosta vilă a familiei Aldaya. Trupul Penélopei și cel al fiului ei n-au apărut niciodată. M-am deșteptat În zori. Îmi amintesc lumina de aur lichid revărsîndu-se peste cearșafuri. Nu mai ningea, iar cineva Înlocuise marea de dincolo de fereastra mea cu o piață pustie În care se Înălțau cîteva scrînciobe și cam atît. Tata, adîncit Într-un scaun lîngă patul meu, și-a ridicat ochii și m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de serviciu. În aceeași cămăruță locuia și fratele de treisprezece ani al lui Gavrila Ardalionovici, gimnazistul Kolea; și lui i se hotărâse să se înghesuiască aici, să învețe, să doarmă pe cealaltă canapea, foarte veche, îngustă și scurtă, pe un cearșaf găurit, și misiunea lui principală era să nu-și scape din ochi tatăl, care avea din ce în ce mai multă nevoie de supraveghere. Prințului i se repartiză camera din mijloc; pe prima, cea din dreapta, o ocupa Ferdâșcenko, iar cea de-a treia, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Însă ochii i se deprinseseră de-acum cu întunericul și putea vedea tot patul; cineva dormea în așternut, dormea buștean; nu se auzea nici cel mai mic foșnet, nici cea mai mică răsuflare. Persoana culcată avea capul acoperit cu un cearșaf alb, dar contururile ei erau vizibile, deși foarte vag; după felul cum i se reliefa trupul în așternut, nu se vedea decât că acolo doarme, lungit, un om. În dezordine, peste tot, pe pat, la picioare, pe fotoliile de lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de lângă pat, chiar pe dușumea, erau aruncate veșmintele dezbrăcate, o rochie luxoasă din mătase albă, flori, panglici. Pe măsuța de la căpătâi străluceau briliantele scoase de la gât și aruncate cât colo. La picioarele patului zăceau făcute ghem niște dantele și, de sub cearșaf, spre acele dantele albe se ițea un vârf de picior gol, care părea sculptat în marmură și era îngrozitor de imobil. Prințul se uita și simțea că, pe măsură ce privește, în cameră se face și mai tăcere, ca într-un mormânt. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seara am pornit după tine. Mă tem numai că-i prea cald și-o să înceapă duhoarea. Simți sau nu duhoare? — Poate că simt, nu-mi dau seama. Am acoperit-o cu o mușama bună, americană, iar deasupra mușamalei am întins cearșaful și patru flacoane cu soluția lui Jdanov i le-am pus alături, destupate. Și acum sunt acolo. — Asta ca acolo... la Moscova? — Fiindcă, frate, se iscă duhoare. Iar ea parcă doarme... De dimineață, de cum s-o face lumină, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pretins telefon din partea familiei, a fost scos de la terapie intensivă și trimis la Spitalul de Neurochirurgie unde, din lipsă de prescriere, nu a fost primit. La orele 2:17 a decedat pe străzile Iașului, În mașină Salvării, Învelit Într-un cearșaf, la minus 20 de grade afară. Spre orele 4 l-am găsit pe o targă la clinica a treia. Operația de necropsie a fost ordonată după 36 de ore, Întrucat nici un spital nu a confirmat internarea, inclusiv Spitalul de Urgență
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă și trimis 66 la Spitalul de Neurochirurgie, unde din lipsă de prescriere nu a fost primit. La orele 2:17 a decedat pe străzile Iașului În mașină Salvării, Învelit Într-un cearșaf la minus 20ș afară. Spre ora 4 l-am găsit pe o targă la clinica a treia. Operația de necropsie a fost ordonată după 36 de ore, Întrucat nici un spital nu a confirmat internarea, inclusiv Spitalul de Urgență, iar Miliția
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească în aer unele de altele. — Ce-a fost asta? întreabă îngrijorat germanul. — Ce să fie? murmură plictisit Rufus. Au început probabil să agite din cearșafuri. Explicația lui nu reușește să-l liniștească pe călăreț. Se duce până la ușa culoarului și trage cu urechea. Gălăgia persistă. Se întoarce cu trăsăturile încordate. Evreul îl iscodește un timp din priviri. În cele din urmă, spune ironic: — Ce pot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbeam de legiunea străină. Vor purta mantii albe, simple, fără blănuri, afară numai dacă sunt de miel sau de oaie, interzis să poarte Încălțări fine, aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori pe săptămână, post negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dus s-o caute pe fată, și fata nicăieri. Întreabă el pe vecini, nimeni n-a văzut-o, mai mult sau mai puțin din după-amiaza de dinaintea ritului fatal, el devine bănuitor, intră În apartament, Îl găsește Într-o totală dezordine, cearșafuri pe jos, perne Într-un colț, ziare călcate În picioare, sertare goale. Dispăruți, și ea, și drăguțul ei, sau amantul, sau concubinul, sau ce i-o fi fost. Îmi spune că, dacă știu ceva În plus, e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vin aici tocmai fiindcă-i bucolic. E frumos să lucrezi seara, În timp ce câinii latră În vale”. Ne arătă camerele unde trebuia să dormim: mie, lui Diotallevi și Lorenzei. Lorenza privi odaia, atinse patul vechi cu cuvertura lui mare, albă, mirosi cearșafurile, zise că i se părea ca Într-un basm al bunicii, pentru că miroseau a levănțică. Belbo observă că nu era adevărat, era doar miros de umezeală. Lorenza zise că n-are importanță, apoi, rezemându-se de perete, Împingându-și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vă jur, nici măcar nu mi se umezea prepuțul, era altceva, cu mult mai grozav, grandios - și la Întoarcerea spre casă mă duceam să mă spovedesc... Cred că păcatul, iubirea și gloria sunt asta: când tu Îți dai drumul pe niște cearșafuri Împletite de la o fereastră din Villa Triste, și ea te ține strâns pe după gât, suspendată În gol, și-ți murmură că tot timpul te-a visat numai pe tine. Restul-i numai sex, copulație, perpetuarea seminței infame. Dar, În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mașini absurde, ca să descopere la fiecare pas că fuseseră deja inventate. La miezul nopții, după o zi Încărcată, hotărârăm cu toții că trebuia să experimentăm ce anume simți când dormi pe coline. M-am băgat În pat În odaia bătrânească, cu cearșafurile mai umede decât erau după-amiaza. Jacopo insistase să ne punem din timp În pat „preotul“, un fel de cavou oval care ține cuverturile ridicate și pe care se pune un grătar cu jăratic -asta probabil ca să ne facă să savurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după talmeș-balmeșul șezlongului safic. — Exact. — Ce prostie. — Vorbesc serios, zise Binkie. O să-ți dai seama cînd o s-ajungi de vîrsta mea - avea patruzeci și șase de ani - și cînd o să te trezești dimineața și-o să privești partea aceea imensă de cearșaf neîncrețit. Încearcă să fii galantă cu asta... Nici măcar n-o să avem copii, nu uita, care să aibă grijă de noi la bătrînețe. — Dumnezeule, zise Mickey. De ce nu ne tăiem gîtul acum și să terminăm o dată cu totul? — Dac-aș avea nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceea ce făcuse și se imagină cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser ca o fiară. Fraser Începu să se miște doar după o clipă. Se auzea fîșÎitul așternuturilor și Duncan bănui că Își ștergea sperma de pe el cu cearșaful. Dar fîșÎitul continuă, deveni aprig, aproape sălbatic, și, În cele din urmă, Fraser Își lovi perna. — La naiba cu locul ăsta, zicea el În timp ce o făcea, care ne-a transformat pe toți În școlari! Mă auzi, Pearce? Presupun că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-o ridice - și, În acest timp, Își dădu seama că nu era o pernă decorativă, ci una de noapte, că divanul probabil era patul Juliei În apartamentul acela de două camere, că În fiecare seară, Julia stătea acolo, Întindea cearșaful și aranja pătura, se dezbrăca... Imaginea nu era tocmai erotică, pentru că vedeai paturi, perne, pijamale peste tot - Își pierduseră de mult timp aura de intimitate, sexuală. Dar ea o considera pătrunzătoare, ușor tulburătoare. Privi din nou figura frumoasă și fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spre un blat de masă, părînd preocupat, și timp de un minut teribil de lung, Își imagină c-o s-o opereze pe scaunul stomatologic. Apoi văzu că, după scaun, se afla o canapea pusă pe un postament, acoperită cu un cearșaf din hîrtie cerată și cu o găleată de zinc lîngă ea. Totul arăta odios: lumina mare metalică proiectată asupra lui și tăvile cu instrumente În jur, mașinăriile ciudate, frezele și sticluțele de anestezic. Simți cum i se urcă un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Imediat ce a văzut pielea albă a copilului, însă, Anjali a știut că acesta s-a născut într-un ceas rău. Nou-născutul gângurea și se foia. Un băiat a fost trimis în deal la creamtoriu, după preot, iar moașele au ars cearșafurile pline de sânge în grădină. Se pare că nimănui nu-i păsa de femeia moartă, mai mult decât să scape cât mai repede de cadavrul ei. Fata fusese complet nepotrivită, un motiv de iritare pentru o casă în care totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu un ciocan de lemn, dar cel puțin senzația e destul de vagă, un mesaj dureros ajungându-i la creier ca o felicitare din concediu: scurt, tardiv și, din fericire, fără să dezvăluie sentimentele reale ale expeditorului. Are capul îndesat între cearșafurile negre pline de praf, așa că nu-i poate vedea fața înroșită a celui care trudește la spatele lui. Este totuși conștient că izbiturile acestuia sunt subliniate de ritmul în care îi sunt pleznite fesele și de strigătele regulate, guturale, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să fie oare păcătos? Nu poți spune asta despre un tânăr gentleman, deși am ajuns să cunosc unul adevărat. Ar trebui întrebat acel mic bagaj cu părul roșu care-o ajută pe doamna Parker la bucătărie — cum? Poți mirosi de pe cearșafuri. Și o dată... Un istoric destul de bun. Dacă mă întrebați, sunt sigur că va lua examenele cu brio. Deși sunt tentat să spun că este mai degrabă înclinat spre romantism. Are niște idei cam ciudate despre civilizație. Ei bine, Willoughby, idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de alcool. Alcoolul se aprinse și flăcările albastre se întinseră pe podea. Cuprinseră în scurt timp un teanc de reviste aflate într-o cutie de carton și unul din scaunele de trestie. În curând, focul se va întinde și pe cearșafuri, cuprinzându-i corpul, lucru pe care nu îl va simți, și apoi fața, lucru pe care îl va simți cu vârf și îndesat. Își întoarse fața spre Magician, dar acesta dispăruse. Ușa era închisă. Fumul îl făcea să lăcrimeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Lepelut, un hârțogar care avea mania preciziei, le măsură sub ochii noștri -, zgâriind cu un briceag mobilele una câte una până le transformase în niște coline mari și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete și de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului său, privind cerul cu ochii lui roșii și frecându-și barba. Puștii ieșeau la joacă cu sandvișuri groase în buzunare. Pe sforile pentru rufe, femeile atârnau cearșafuri pe care le umfla vântul. Lysia Verhareine dispăruse. Mi-o imaginam mergând pe cărările văratice ca pe niște alei de nisip. După aceea nu am mai văzut-o niciodată. Vreau să spun: nu am mai văzut-o vie. În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit inspirând eterul, învelită într-un cearșaf alb, șifonat. Mi s-a spus să aștept. Am stat ore întregi, așteptând într-o sală, lângă un soldat care își pierduse mâna stângă. Mi-l amintesc spunându-mi că era mulțumit că-și pierduse o mână, mai ales mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]