1,269 matches
-
noiciene" se exprimă ca o replică la aroganța calificată drept megalomanică a șefului statului român. Liiceanu vorbește, pe 17 octombrie 1980, de riscul tiraniei care generează efervescența unui spirit jubilînd fără a avea un scop ultim. Scopurile ultime ale puterii ceaușiste, dincolo de păstrarea unui statut social privilegiat pentru nomenclaturiști, nu mai păreau exagerate. La începutul anilor '80, unii actori tăcuți caută să regăsească contactul cu realitatea, să opereze o întoarcere la o raționalitate pragmatică, să reflecteze la modalități de reformă care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unui Jdanov, de la începutul războiului rece: pentru tînăra generație, această continuitate este lipsită de sens. Bătrînii sînt nostalgici, tineretul este total demobilizat, cei aflați în floarea vîrstei sînt supărați că și-au pierdut speranțele apărute odată cu alianța din 1968. Ritualul ceaușist este dezvoltat prin intermediul Scînteii sau prin articolele de politică externă din săptămînalul Lumea. Afirmarea competenței nomenclaturiștilor români nu mai este, în anii '80, decît un mit întreținut de propagandă. În sfîrșit, anturajul politic al lui Ceaușescu și al soției sale
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Naționale, care se supune acestei decizii. Rolul Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale se reduce numai la controlul aplicării unui plan a cărui concepție nici nu-i revine. Singura noutate consistă în acceptarea dihotomică a raportului dușman/prieten. Proiectul ceaușist se reduce la un apel la mobilizare. Mobilizarea este o sărbătorire. Scînteia scrie pe 6 august 1989 despre festivitățile organizate pentru Ziua Minerului, despre unitatea de nezdruncinat, izvorul de forță al clasei muncitoare. Pe 8 august, ziarul sărbătorește superioritatea proprietății
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în armonie cu Europa de Vest", declară Mihai Botez într-un interviu acordat ziarului Lupta, pe 22 septembrie 1987. Botez a analizat în amănunt motivațiile acelei Realpolitik americane care a acordat susținere Bucureștiului pînă în 1985, cu toate derivele interne ale sistemului ceaușist. Această politică din partea Washingtonului a fost oportunistă și Botez se exprimă foarte dur în privința montajului de "success story" românesc a administrației americane: "Creditul (economic și politic) acordat în alb conducătorilor de la București viza crearea unei success story: alte țări socialiste
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cunoscute textele și întîlnirile din Occident. Alte medii încep să lucreze în vederea pregătirii perioadei de după Ceaușescu, fără ca nimic sau aproape nimic despre aceste poziții să transpire în Vest. Mărturiile de după 1989 clarifică această destabilizare silențioasă a dogmei și a conservatorilor ceaușiști. Instituții prestigioase ca Asociația de drept și de relații internaționale formează grupuri de reflecție paralele unde lucrează echipe strălucite: un Vasile Secăreș, un Vladimir Paști. Institute destinate formării elitelor partidului, ca Institutul Ștefan Gheorghiu, sînt animate de cîteva personalități care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
reunea adeziunile populare în 1968 este sfărîmat: romanitatea promovată nu mai încîntă deloc pe patrioții români decepționați și agresează minoritățile naționale răzvrătite în numele unui drept care izvorăște și din dreptul istoric și din drepturile omului. Reprezentantul minorității se protejează față de regimul ceaușist și ca individ și ca ungur sau german ce aparține unei comunități care-și afirmă drepturile colective. Mobilizarea minorității ungare din România și din Ungaria, care începe în 1988 un proces reformist, cîntărește greu în destabilizarea regimului românesc. Rolul jucat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
românești prin viața și opera lui I.L. Caragiale", am luat cronica lunară în Transilvania și mi-a furat Dumnezeu mințile cu propunerea doamnei Bușulenga de bursă IREX în SUA. [...] Însă dacă regret enorm ceva sunt exact acei ani de sfârșit ceaușist, din 1985 în 1989, când trebuia să-mi fi scris cele două sinteze mult visate și atât de fezabile: "Caragialele" și Povestea genereției '27. Asta n-am să-mi iert niciodată. Atunci ar fi trebuit să pun punct publicisticii, să
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lăturalnice, apostolatul didactic rural ( episod, de altfel cvasiobligatoriu în biografia și în textele majorității tinerilor scriitori din anii ’80), cârciuma (cea din anii ’90, dotată cu televizor color care recepționează clipuri transmise prin satelit). Marasmul și privațiunile din anii dictaturii ceaușiste modelează atmosfera și tematica acestor versuri. Alimentația, vestimentația - fie cele din viața de toate zilele, cvasimitizate de dificultatea obținerii lor, fie cele din lumea liberă și prosperă, uimitoare, neverosimile, semne ale unor paradisuri terestre posibile dar inaccesibile, întrezărite fulgurant, contemplate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
astfel, că poezia lui nu se distinge prin originalitate, fiind, în bună parte, asemănătoare, în pofida distanței în timp, cu o anumită lirică patriotică ori de meditație istorică, oraculară, vag ori criptic vindicativă, care a fost tolerată ori încurajată de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin recursul masiv și explicit la religiozitate și prin afirmarea poziției politice anticomuniste, promonarhice, manifestă, de pildă, într-o odă lui Mihai I. Uneori se disting accente neoexpresioniste de filiație blagiană, în viziuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
Revizorul, pe care am avut șansa să-l văd de două ori). O piesă de Mihai Ispirescu a beneficiat pe scena de la "Nottara" de "doar" nouă vizionări! În primul rînd din cauza titlului "Aprilie dimineața"; în aprilie se emiseseră niște teze ceaușiste). Chiar și oamenii partidului erau cenzurați! Membri din C.C., Titus Popovici sau D.R. Popescu nu aveau toate piesele aprobate. În fine, exemplele pot continua încă pe 10 pagini cartea mea Caiete de regie a fost interzisă pe vremea cînd se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
una masculină, rece, în încercarea ei de a fi obiectivă, mizându-se aproape exacerbat pe autenticitatea actului relatării. Anulând orice trimitere la un lirism înduioșător, mesajul ei este centrat pe o reproducere cât mai lucidită a evenimentelor derulate în epoca ceaușistă. La noi în țară, sunt cunoscute patru tipuri de literaturi, dezvoltate în perioada postbelică, grupate în jurul Generației '60, și anume: literatura oportunistă, literatura subversivă, literatura disidentă și literatura evazionistă. 1. Prima dintre ele, literatura oportunistă, este literatura de partid, conformă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fi înțeles imediat sau tot ce deformează realul, demoralizând și contrariind pe omul simplu de la orașe și sate". (Ibidem, p. 244). 225 Ibidem, p. 244. 226 Este vorba despre unul dintre discursurile scriitorilor, prin care aceștia se opuneau revoluției culturale ceaușiste, printr-o serie de pledoarii ținute chiar în fața președintelui PCR. Discursul este consemnat de Mircea Iorgulescu și reprodus de Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 821-822, Refuzul revoluției culturale. 227 "reluate și dezvoltate la Plenara CC al PCR din 5
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reprezentat de regimul comunist află în memorialistica de închisoare (poate cea mai interesantă și cea mai dramatică) date indispensabile pentru stabilirea adevărului. Unii au socotit, după abolirea regimului, în decembrie trecut, că pot limita întregul proces la anii de dictatură ceaușistă, ca și cum această dictatură ar fi fost altceva decât o simplă excrescență aberantă a sistemului comunist, generator pretutindeni de formule dictatoriale. Acest ultim sfert de secol, anihilant și coșmaresc pentru noi, nu se poate înțelege decât în perspectiva desfășurării experimentului comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
chiar de a se valida electoral noile conduceri din România, Bulgaria, Iugoslavia, aceste țări la care se adaugă Albania, erau privite ca niște "cazuri" aparte. Se prevăzuse numai evoluția lor diferită sau aceasta era și programată? Fapt este că dictatura ceaușistă a fost sprijinită de Occident până aproape de ultima clipă, întârziindu-se astfel cristalizarea unei soluții alternative în România. David Funderburck, ambasadorul Statelor Unite și istoric de meserie, cunoscând bine realitățile noastre, a căutat să determine o schimbare de atitudine, dar a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
disimulare sub comunism, vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction, University of California Press, Berkeley, 1992 (capitolele despre cultura politică, neotradiționalism și moștenirea leninistă). Pentru cazul particular al ketman-ului în România în contextul unei dure analize a natalismului ceaușist, vezi Gail Kligman, The Politics of Duplicity. Controlling Reproduction in Ceausescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, Londra, 1998, mai cu seamă pp. 13-16, 35-41, 116-118 (ed. rom.: Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de la Universitatea din Iași, apreciasem mai ales referințele românești, catharctice sub Ceaușescu și, paradoxal, mai relevante și mai credibile decât cele din proza lui Mircea Eliade. Pasajul în care ni se spune că, dacă emigrarea ar fi fost legală, România ceaușistă s-ar fi golit în mai puțin de o lună, mă unsese la inimă și mi se pare astăzi aproape profetic. Bellow se dovedește un excelent observator al unei lumi de care nu-l leagă decât originea soției; este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
contribui cu elan. Anticitadinismul, orașul prezentat ca sediu al reminiscențelor burgheze decadente, în cazul de față Bucureștiul, pe care doctorul Vrancea (Cristea Avram) îl abandonează pentru un loc sălbatic din Deltă, va fi, alături de antiintelectualism, o trăsătură caracteristică a propagandei ceaușiste, care va duce până la „închiderea” orașelor mari pentru absolvenții de facultate la sfârșitul anilor ’70. O altă opoziție, având același miez propagandistic ca și opoziția oraș- sat, este cea dintre absolvirea unei facultăți și încadrarea în producție ca simplu muncitor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și trasat în această ședință, că, în materie de cinema, înghețul începe în 1968, cu trei ani înainte de momentul oficial, tezele din iulie 1971. Din atitudinea față de fenomenul excepțional al noului val din cinematografia cehoslovacă se putea înțelege că stalinismul ceaușist n- are nici o tangență cu reformismul lui Alexander Dubček și că atitudinea lui Ceaușescu din august 1968 va fi doar oportunism politic personal, fără nimic „liberal” în ea. Studii de caz Setea (1961) sau Propaganda cu artă Ce uriașă diferență
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de ani”, precum și a „ipocriziei creștine”. El vrea să lichideze războiul imperiilor cu ajutorul urii de clasă. Ura mondială este sentimentul pe care îl exaltă cinicul personaj, contrapunându- l atât iubirii creștine, cât și iubirii de țară. Conducerea dejistă și apoi ceaușistă a României dorea desovietizarea, dar nu și desprinderea de socialism. Prin urmare, Gross, umbră tipică a revoluționarilor evrei bolșevici ruși, un Lenin, un Troțki, nu putea fi lăsat așa. El este supus de Titus Popovici unui adevărat proces de vivisecție
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Scopul propagandistic macro al ecranizării Pădurea spânzuraților este vehicularea situației românului care refuză să se supună unui imperiu. În spatele celui austro- ungar, spectatorul român al mijlocului anilor ’60 ghicea repede cizma rusească. Componenta naționalistă, pe care se va clădi epoca ceaușistă, era maximum ce putea interesa la romanul lui Rebreanu. Or, scriitorul merge până la a anula și naționalismul ardelenesc în fața cufundării în Dumnezeu a lui Bologa. Plăcut este Domnului Dumnezeului nostru acela care se jertfește de bună voie pentru neamul părinților
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
crainicul sportiv întrebând : „Cine va juca în divizia B în anul 1961 ?”. Acest element diegetic indică actualitatea filmului, retardată cu nouă ani față de prezentul sălii de cinema. Ieri întunericul, de azi lumina... Dar întunericul vine, copleșitor, în finalul Reconstituirii. Cenzura ceaușistă s- a speriat probabil, când a interzis filmul, de imaginile în care George Constantin, Procurorul, aflat în mașina de teren pe care oamenii o împing ca s-o scoată din râpă, feliază aerul din mânuțe în stânga și în dreapta, cu un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dezvoltat. Direcția de Informații Externe (DIE), condusă de generalii Doicaru și Pacepa, acționează în forță pentru promovarea imaginii cuplului Ceaușescu în străinătate și reflectarea ei în România. „Transfugii”, „trădătorii” din filmele românești cu spioni sunt efigiile demonizate ale emigrației anti- ceaușiste, ale protestatarilor urmăriți pentru a fi neutralizați de mâna lungă a Securității. În anii în care popularul Florin Piersic juca rol după rol de destoinic ofițer de Securitate care prinde spioni capitaliști și români renegați, Monica Lovinescu era bătută până la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de spectatori. Iar mesajul său de propagandă naționalistă are efect și astăzi. Puterea și Adevărul (1972) sau Adevărul pentru Putere Puterea și Adevărul este cel mai puternic și mai convingător film de propagandă și mai ales manipulare în favoarea acceptării comunismului ceaușist drept cea mai bună dintre lumile posibile. Crucișătorul Potemkin al nostru. Am testat eficacitatea lui actuală pe tineri intelectuali de până în 39 de ani : într-un număr uluitor de mare de cazuri, mi s-a spus că le- a modificat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe care Mihai i- o dă unui nobil maghiar venit în solie, întărind-o și cu o lovitură de picior : „Îndrăznești să-mi spui toate astea la mine acasă, în românește, Csomortany ? !”. Antimaghiarismul, ca și antisemitismul, încurajat neoficial de regimul ceaușist, trebuia să își aibă și el locul în scenariu. Cu totul ieșită din comun, chiar într-un film în care, parafrazându- l pe Alexandre Dumas tatăl, istoria este doar cuiul de care e agățat tabloul propagandistic, este introducerea Securității ! Toma
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acestor demersuri, marja de manevră a realizatorilor de film s-a lărgit în suficientă măsură ca să treacă producțiile remarcabile menționate, printre ai căror regizori se numără, nu întâmplător, Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Iosif Demian. După 1983 și până la căderea regimului ceaușist, un singur film de actualitate mai reprezintă o încercare de a îmbrăca altfel scheletul propagandistic : Pas în doi (1985). Dar Dan Pița nu mai merge în direcția realismului nesocialist din prima parte a Falezelor de nisip - dimpotrivă, reia stilul parabolico-metaforic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]