1,265 matches
-
români între „membri sau nemembri de partid” sau stând să vâneze unele alunecări sau tributuri politice ale unor Vianu, Sadoveanu, Călinescu, Preda, Nichita Stănescu!... Ceea ce Eug. Ionescu și suita sa au făcut, cu o violență ce-i amesteca pe călăii ceaușiști cu victimele lor, moștenind de la aceștia - o ironie a timpului - o boală gravă a politicii „moderne”, suspiciunea, șarpe veninos și insinuant ce se prelinge și linge obiectele și oamenii, falsificând și umplând de venin chiar și actele cele mai curate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de Luxembourg când, prinzându-și capul cărunt în mâini, patetic, exclama: Ich schäme mich!, J’ai honte!, obosit, extenuat de acuzele ce se aduceau României văzută de unii ca o țară lașă, de-o inadmisibilă pasivitate față de ultimul deceniu, grotesc, ceaușist. „Noi, ardelenii, îi spuneam, am luptat în forme directe, frontale, cu ungurii și calviniștii, iar sudicii, sub turci, au luptat, e adevărat, cu armele lor, dar au luptat! Dovada?! Existența noastră, azi, în istorie, faptul că suntem aici, o țară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a scos, timp de vreo trei decenii, extrem de prestigioasa revistă monografică Cahiers de l’Herne, la care contribuiau și colaborau numele cele mai prestigioase ale universităților franceze, la un pahar de vin, ascultându-mi plângerile repetate și argumentate contra dictaturii ceaușiste care, la sfârșitul anilor ’70, prindea tot mai mult „relief”, o tot mai accentuată ură contra intelectualității, contra profesionalismului în orice domeniu, contra tradiției, contra tinerilor etc., mi-a spus, cu un blând ton de reproș: - Dragă Nicolae, iată, tu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
temă strict filozofică, ontosul, viul și ființa, descoperiri esențiale ale gândirii moderne de la Nietzsche la Heidegger. Dar, o dată cu „bucuria” mea, cum o spuneam, a apărut și neînțelegerea criticii, „ajutată”, e drept, și de boicotul susținut al forurilor politice, al camarilei ceaușiste, din partid și cultură. Și cu „neînțelegerea” a apărut și singurătatea necesară unei arte „mari, ambițioase”, e adevărat, dar nesuferită unui bărbat ce voia încă să placă, să fie încurajat, să se bucure de acele o mie și una de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nu, eu nu am să acuz pe nimeni, prieteni sau doar colegi, dar nu pot să mă împiedic de a constata „absența, demisia” vârfurilor culturii, a elitei, în ce privește opoziția mai clară, mai fermă în acei primi ani ai dictaturii personale ceaușiste, când „se mai putea lupta”; iar disprețul pe care unii tineri de azi îl aruncă asupra noastră își are justificarea, poate, atunci, în acei ani când dictatorul, voind, lacom, tot mai multă putere, încă abil și atent la „reacții”, testa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
politică profesionistă și organic constituită, că flagelurile economice și morale antebelice vor bântui din nou, cu furie, într-o Românie aflată nu în tranziție, ci în criză, criza ce urmează unei mari surpări politice, criza fizică, a ruinelor industriei haotice ceaușiste, dar și cea mentală; centralismul industrial, financiar și administrativ excesiv, neîncrederea în statul care ne-a mințit și spoliat atât de des și barbar în ultima jumătate de veac, dar și neîncrederea statului și a funcționarilor săi în particular, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stupefacția nu puținora, de „delațiuni” făcute securității în scris, din frică sau pentru a păstra unele suculente poziții în aparatul Uniunii! Dreptate au avut, mai ales, cei care au reacționat public și curajos, doar în ultimii ani ai degringoladei dictaturii ceaușiste, precum Mircea Dinescu sau Dan Petrescu, și memoria noastră uitucă - sau scurtă! - îi va păstra doar pe aceștia ca „revoluționari”, la care s-au mai adăugat vreo două-trei nume „noi” de „fini intelectuali” care au suferit mai mult sau mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și, atunci, asistăm la producția atâtor „jurnale” în care constatăm stupefiați că am avut „o grămadă” de contestatari, de revoltați față de ororile și absurditățile regimului. Toate acele „gânduri de moarte” pe care le avea aproape orice cetățean adult al României ceaușiste, gânduri libere și revoltate, toate acele amărăciuni reprimate sau vise de realizări înfrânte, murdărite în fașă, devin, în jurnalele unor scriitori ce au apărut ca ciupercile după ploaie, pure realități, „fapte de arme”, așa cum se luptă copiii, în cămările lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar și din tipul centralist al statului român modern. Acelei „baze” demagogice a sutelor de mii de „strămutați” din vatra lor țărănească, psihologică, instalați „la bloc” și folosiți la munci de joasă calificare profesională, s-au adăugat în ultimul deceniu ceaușist și cei, destul de numeroși, care dețineau funcții în aparatul administrativ, polițienesc, politic etc., legați de dictator și din pricina penuriei imense de hrană, medicamente și chiar de banale, firești obiecte și materiale necesare oricărei familii. Iar „nostalgia” unora după dictatură - care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceea de a conserva un „instrument” necesar unei rapide și universale înțelegeri.Ă Nu, să nu ne rușinăm, cum o fac atâția, de această „întârziere statală” și, poate, civică - dacă această „nematurizare civică” ar fi cauza „paraliziei” sub sfârșitul dictaturii ceaușiste! -, iar lamentațiile lui Cioran - acest mare român! - să le interpretăm ca o formă unei „histerii geniale”, un semn ascuțit al unei psihologii antiromantice, de parcă Cioran ar fi vrut să se opună spiritului unificator al unui Eminescu, singularizându-se printr-un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e adevărat, „optzeciștii”, mai ales prin „corifeul și ideologul lor”, excelentul poet și prozator Mircea Cărtărescu, au încercat, cumva „să se rupă” de noi și de „aerul nostru literar și ideatic”, fapt ce nu se întrezărea „înainte”, în ultimul deceniu ceaușist, când „ei” erau bucuroși de a fi în preajma noastră, a lui Nichita, Manolescu, Mircea Martin, Crohmălniceanu. Și a mea. Și, astfel, a apărut „ofensiva postmodernismului” care, încă o dată, vrea să fractureze nu numai generațiile literare, dar și conceptul de valoare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o delegație de scriitori francezi ce fuseserăm invitați la Belgrad, am constatat, cu spaimă, această „apatie”, „renunțare”, „deconcertare” a vârfurilor culturii ce păreau nu numai să se împăce cu dictatura, dar și cu ideea „continuării ei”, în forma unei dinastii ceaușiste. O resemnare ce, grotesc, lua la unii forme „vesele”, aer pe care l-am botezat imediat „cinism vesel”, deoarece răul social, profund, insidios, nu mai era văzut ca un „dușman” al firii noastre individuale și istorice, ci... ca o formă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noapte a spiritului și a ființei ne-ar fi așteptat dacă nu venea izbăvitoarea surpare a Zidului de la Berlin!... Adaptarea, axul ideologic și marea descoperire a școli darwiniste, cu noi, românii, sub acea „originală dictatură în dictatură” din ultimul deceniu ceaușist, și-a arătat „cealaltă față”: cea degradantă, infernală, o formă a „morții-vii”, deoarece era o ruptură de Tradiție și de Firea noastră, clădită în secole, cu sângele a zeci de generații care ne-au impregnat reflexele de suprafață și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care l- au ales în înalta funcție de secretar general al Partidului Comunist Român și a promis că ”va respecta întru totul directivele și obiectivele pe care le-a preluat de la defunctul conducător Gheorghe Gheorghiu Dej”. În prima etapă a regimului ceaușist, România a avut un ritm de dezvoltare economică demn de invidiat, s-a încurajat chiar inițiativa particulară, în domeniul medical, dar și industrial și s-a produs acea deschidere spre Occident, după un ”război rece”, care a durat până în 1964
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îi spun adversarii săi, ”o bunicuță”cu mult șarm în legănatul copiilor mici, neînțărcați încă de la sânul mamei lor, care e numește România postdecembristă. A fost Ion Iliescu un personaj benefic pentru România, care s-a eliberat din chingile dictaturii ceaușiste, ori un gropar al noului regim, pe care altfel l-au visat tinerii care au stropit cu sângele lor străzile Bucureștiului și ale altor orașe. Al treilea președinte al României, cu nume terminat tot în ”escu” , s-a născut la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tentativă, în mediul viciat al totalitarismului familiei Ceaușescu. În acele condiții, s-a detașat o inițiativă parțial ruptă, diferită de cele strict conectate vechiului "C.C.", dar bine legată de televiziune. Grupul de la TVR a decis să se separe de "aromele ceaușiste", mai întâi prin schimbarea sediului din Piața Palatului pentru unul la fel de bine dotat din Piața Victoriei. Acest nou sediu dispunea de trei intrări oficiale și de alte două pentru aparatul de lucru, precum și de mai multe telefoane operative și "scurte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
culturală bucureșteană purtate în jurul revistelor "Luceafărul" (unde domina componenta naționalistă, agresivă, agreată de partidul comunist, cu particula securistică de acolo) și "România literară" (campioana liberalismului cultural, unde cei mai buni critici literari ai momentului duceau bătălia estetică împotriva propagandei culturale ceaușiste). Mi s-a inoculat, prin lecturi repetate, că există o tabără a celor buni și una a celor răi (ăștia din urmă mai aveau un bastion redutabil, revista "Săptămâna", pe care o citeam ca să văd ce prostii mai debita Eugen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
metodă imbatabilă în a argumenta ceea ce susținea. Era elocvent și fermecător și spunea lucrurilor pe nume, așa cum a procedat când a ironizat faptul că atunci când ungurii au publicat o istorie a Ardealului, în trei volume de lux, la Paris, propaganda ceaușistă dădea replica prin... Titus Popovici în "România literară"! Titus Popovici ăsta se pricepea la toate, inclusiv la istoria Ardealului, era portavocea partidului, în absența istoricilor competenți. "Ramuri" a fost ea însăși în epoca Sorescu o oază de liberalism de unde am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trebuit să mă formez acolo. Întrebarea ta, Adrian, a fost inspirată. Numele meu, cu toate că n-am avut și nici n-am să am vreodată complexe vis-à-vis de originea mea, mi-a creat, totuși, multe neplăceri, și în Epoca de Aur ceaușistă, dar și după. Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am trăit-o în perioada debutului literar. Am trimis prin '77 mai multe grupaje la revista studențească "Amfiteatru". În ciuda promisiunilor și a cuvintelor de apreciere venite din partea redacției, publicarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spune? Care-i șușaneaua cu dosarul prietenului lui, Dan Petrescu? Ar putea să o întrebe pe distinsa doamnă Tereza, poate știe dumneaei.... Sau pe primul ei soț, care a fost, după cum se știe, maior sau colonel de securitate în regimul ceaușist. Cine a subtilizat filele, în ce scop. În fine, s-o lăsăm baltă. Nu vom ajunge la nici un rezultat. În România adevărul îți scapă printre degete. E lunecos. Cât privește lista de care vorbești, ea a șocat pe moment. Au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
propriile-i boli, vânat continuu de șacali manageriali și de vulturi imobiliari, Nicolina a sfârșit trist. Căci, asemenea multor altor platforme industriale din România, Nicolinei i-a fost distrus și trecutul. În lichidarea treptată a ineficientei industrii românești din perioada ceaușistă, crima istorică ce s-a comis consta și în pierderea arhivelor acestor fabrici, o damnatio memoriae în unele cazuri cu premeditare, în altele din neglijență, indiferență sau din inconștiența importanței ei istorice. În asemenea circumstanțe, cu arhivele măcinate de cariile
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
menținerea școlii ieșene de medicină la un nivel universitar corespunzător. Personalitate energică (cu severități necesare), chiar autoritară, excelentă ca profesor și respectată de studenți, Lorica Gavriliță și-a asumat și a îndeplinit misiuni foarte grele într-o perioadă (ultimul deceniu ceaușist) în care învățământul universitar trecea prin cea mai neagră epocă din existența sa; catedrele erau descompletate în mare măsură, promovările erau condiționate cu strictețe de profilul politic al candidatului, avansările, chiar în posturile de interes "vital", erau blocate; nici un concurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
absorbea toate energiile, tot timpul, dar este drept că îl și pasiona la culme. Misiunea pe care și-o asumase în toamna lui 1971, anul minirevoluției culturale de inspirație chineză, apărea însă tot mai complicată, tot mai grea, pe măsură ce dictatura ceaușistă bicefală se întărea și devenea tot mai ahtiată de proslăvire. Forurile administrative și de partid se amestecau din ce în ce mai brutal, terorist am putea spune, în felul cum era alcătuită revista, controlau sumarele și tot ce era pus în pagini, emițând pretenții
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-l poată atrage de partea lor. Limpezirea perspectivei s-a produs în 1971, când Ceaușescu, revenind în forță la dogmatism, și-a dat iarăși pe față natura adevărată: aceea de stalinist incurabil. Cum a reacționat N. Breban față de revoluția culturală ceaușistă se știe: aflat în Franța în momentul declanșării, a formulat, în presa occidentală, declarații răspicate de deza probare, comițând astfel primul gest de disidență politică anticeaușistă, disidență în sensul propriu: adică exprimarea dezacordului față de linia politică oficială pe care, până în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la Paris“, și în care a ținut jurnal, D. Țepeneag l-a ales, așadar, pe 1971, și întrebarea este de ce? Un răspuns poate fi acela că a fost anul unor frământări mari în lumea scriito ricească, generate de revoluția culturală ceaușistă care punea capăt abrupt liberalizării, frământări cărora Țepeneag, românul de la Paris, nu le-a fost un simplu contemplator de departe: el s-a agitat în mediile pariziene pentru a crea reacții, a sprijinit disidența lui N. Breban, a luat el
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]