1,217 matches
-
că undele radio pot fi folosite pentru semnalizare. Lumiëre, Auguste 1862-1954 și Louis 1864-1948 Inventatorii francezi ai camerelor de filmat și fotografiilor color. Au deschis primul cinematograf public în care, în 1895, a rulat primul film. Mach, Ernst 1838-1916 Fizician cehoslovac, dcscoperitorul “numerelor Mach”, adică viteza unui obiect raportată la viteza sunetului în aer. Marconi, Guglielmo 1874-1937 Inventator italian, a construit primul radio-transmitator și receptor. În 1901 a transmis primele semnale radio peste . Maxwell, James Clerk 1831-1879 Savant scoțian a cărui
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
își formase propriul guvern contrarevoluționar denumit „Comisia Membrilor”. S-a alătura acestei comisii, iar apoi, după fuziunea acesteia cu Guvernul Provizoriu panrus, s-a mutat la Omsk. Pe măsură ce Războiul Civil Rus se extindea în întreaga țară, Slonim a urmat Legiunea Cehoslovacă și a devenit prieten cu liderii acesteia, călătorind prin Siberia sub un nume fals. Cu toate acestea, nu i-a plăcut conceptul de intervenție aliată și s-a alăturat eserilor stângiști. Partidul său l-a trimis în străinătate ca membru
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Briand, Tomáš Garrigue Masaryk și Emile Vandervelde. Deși a publicat opere literare remarcabile, inclusiv "Vânătorul de șobolani" al Marinei Țvetaeva, "Volya Rossii" a avut un număr mic de cititori. Revista a depins în mare măsură de sprijinul financiar al guvernului cehoslovac, dar subvențiile au devenit mai mici de la un an la altul. Apariția era cotidiană în 1920, devenind săptămânală în 1922 și lunară în 1923. De la relansarea sa în 1923, "Volya Rossii" a fost remarcată mai ales ca un exponent al
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
guvernul român, cât și de către Misiunea Militară Franceză din Rusia. Din cauza situației volatile și confuze, înființarea acestui al doilea corp a întârziat până în luna august 1918. Acesta luat ființă la Celeabinsk, dar a fost de la bun început dependent de Legiunea Cehoslovacă în privința înzestrării, a fondurilor și a furnizării de cadre cu pregătire militară superioară. Destinat inițial unor misiuni de pază și unor misiuni de sprijin ale frontului antibolșevic și anticentralist orientat spre vest, în cursul toamnei și iernii 1918 Corpul de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1920, soldații români s-au implicat, cu succes, în luptele duse cu partizanii ruși în regiunea Irkutsk pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de aceștia. Fiind în timp obligați să se ralieze politicii trupelor cehoslovace de neintervenție, efectivele Legiunii au pornit în a doua jumătate a lunii ianuarie 1920 să se retragă lent spre est într-un context dificil, determinat de dezvoltarea cu succes pe teren a ofensivei Armatei Roșii și de prăbușirea defensivei susținute
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din urmă și atacată de avangarda Armatei a V-a ruse, Legiunea a susținut și a câștigat lupta defensivă de la Șeragul și Kuitun, în urma căreia s-a dezangajat de trupele urmăritoare. După câteva zile a intervenit un armistițiu între trupele cehoslovace și Armata a V-a bolșevică. Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea cu prioritate, a materialului rulant de către trupele uneia sau ale alteia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
provină numai din circumscripția militară a Moscovei. Recrutarea voluntarilor s-a bucurat de atenție mai mare din partea Guvernului Român în anul 1917, în contextul inițierii programului de refacere și completare al armatei. Ca model, pentru românii aflați în Rusia Legiunea Cehoslovacă a fost permanent un punct de reper, aceștia încercând să se organizeze după tiparul ei și să lupte apoi pentru cauze comune, cum ar fi destrămarea Imperiului Austro-Ungar și formarea propriilor state naționale. Încă din primăvara anului 1917, prizonierii români
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost inevitabil blocați pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în problemele interne ale Rusiei. La finalul Marii Conflagrații însă situația pe teritoriul Rusiei a devenit confuză, astfel că toate corpurile naționale de voluntari ("Corpul Voluntarilor Români", "Legiunea Cehoslovacă", formațiunile similare lituaniană și estoniene) au trebuit până la urmă fie să se retragă, fie să se evacueze prin Vladivostok. Un plan inițial a prevăzut ca voluntarii să fie îmbarcați pentru a fi transferați pe frontul francez, dar acesta a fost
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aripile sprijinite pe râul Don și pe fluviul Volga. Baza de aprovizionare și comunicațiile ar fi urmat să aibă ca suport Siberia, iar elementele constitutive ar fi urmat să fie rușii albi, cazacii de pe Don, cele 2 divizii ale "Legiunii Cehoslovace" și cei aproximativ 5.000 de români concentrați în regiunea Kievului. Aceste elemente ar fi urmat să fie întărite cu unități transportate din vest. În acest scop în Siberia fuseseră concentrați în 1918 următoarele forțe: 30.000 de japonezi comandați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
s-a dovedit nepractic, deși a fost suport al acțiunilor întreprinse de către amiralul Aleksandr Kolceak. După Pacea de la Brest-Litovsk, încercarea guvernului bolșevic de a-i dezarma pe voluntarii s-a dovedit sortită eșecului, deoarece a întâmpinat rezistența armată din partea trupelor cehoslovace. În câteva dintre aceste încăierări au luat parte și români, dintre care unii au devenit victime. Transportarea unităților pe Frontul de Vest (cel mai important și în același timp hotărâtor pentru mersul conflagrației) prin forțarea drumului spre est de-a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
finanțe și Corneliu Vaida secretar. Sub auspiciile Comitetului, s-a reușit formarea unui prim regiment - numit „Horia”. La data de 24 august 1918 a fost semnat de către "Comitetul Național Român" o înțelegere de colaborare și sprijin reciproc cu "Comitetul Național Cehoslovac". Potrivit acestuia, partea română s-a angajat să organizeze în scopul eliberării teritoriilor care făceau parte din Austro-Ungaria un "Corp de Voluntari Români", care să fie sub îndrumarea "Comitetului Național" sau a unui alt organism al Guvernului României. De asemenea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
să fie sub îndrumarea "Comitetului Național" sau a unui alt organism al Guvernului României. De asemenea, "Comitetul Național Român" a elaborat regulamentul intern, a organizat instanțele de judecată și școlile de ofițeri. Ofițerii urmau să fie avansați de către "Comitetul Național Cehoslovac", la propunerea și cu participarea paritară a "Comitetului Național Român". De partea lor, cehoslovacii urmau să sprijine efortul comun - acela de distrugere a Dublei Monarhii. Aceștia s-au angajat să ofere prin departamentul lor militar ofițeri - în cazul în care
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
unul în Kurgan și patru în Petropavlovsk. Noilor voluntari - veniți în număr mare, nu li s-au putut asigura hrană, îmbrăcăminte, bani și adăpost, astfel că Nițescu a mers pentru a cere ajutor la Ekaterinburg unde se afla "Comitetul Național Cehoslovac" - confruntat însă și el cu aceleași probleme. Demersul a fost, astfel, lipsit de succes. La 29 octombrie 1918 în cadrul unei mari adunări a câtorva mii de voluntari desfășurată la Celeabinsk, a fost citit un răspuns dat "„Manifestului către popoarele mele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu grenadele și mitralierele, pentru a face față noilor necesități ale frontului. Odată Marele Război încheiat, entuziasmul voluntarilor cehi și slovaci a scăzut, majoritatea dorind să se întoarcă în nou înființata Ceholovacie - aflată în pericol. Până la plecarea definitivă însă, Legiunea Cehoslovacă s-a implicat totuși în apărarea căii ferate dintre Novonikolaevsk și Irkutsk. În acest timp, unitățile române au fost folosite pentru paza unor puncte strategice din apropierea orașului Irkutsk și la verificarea taberelor cu prizonieri din armatele Roșie, Austro-Ungară și Germană
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Siberia, lui Brătianu i-a fost promisă recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei de către guvernul amiralului Kolceak. Ca atare, legionarii au primit după o săptămână misiunea de a asigura paza Transsiberianului pe aliniamentul Zima-Tulun-Nijneudinsk-Baironovka-Taișet, în ariergardă pentru a asigura retragerea trupelor cehoslovace spre Vladivostok și pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de partizanii bolșevicilor La est și vest se aflau diviziile cehoslovace I cu garnizoana la Irkutsk și respectiv III cu garnizoana în Krasnoiarsk. Trupe rusești
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a asigura paza Transsiberianului pe aliniamentul Zima-Tulun-Nijneudinsk-Baironovka-Taișet, în ariergardă pentru a asigura retragerea trupelor cehoslovace spre Vladivostok și pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de partizanii bolșevicilor La est și vest se aflau diviziile cehoslovace I cu garnizoana la Irkutsk și respectiv III cu garnizoana în Krasnoiarsk. Trupe rusești albe în regiune se găseu la Ceremhovo - conduse de colonelul Bogatnau (român basarabean), la Nijne-Udinsk - conduse de colonelului rus Hofman și la Kansk - conduse de atamanul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
operațiunea și au avansat în jurul , iar acțiunea s-a soldat cu o victorie consemnată asupra trupelor lui Grișa Bezrukii. În total românii au efectuat 37 de expediții - în care au fost implicate toate unitățile Legiunii, pe teritoriul siberian. Sprijinind forțele cehoslovace și Gărzile Albe, în lunile iulie și august trupele "Legiunii" au participat în la acțiuni militare finalizate cu succes, dovedind spre deosebire de trupele cehoslovace și sârbe o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție pe un teren
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
efectuat 37 de expediții - în care au fost implicate toate unitățile Legiunii, pe teritoriul siberian. Sprijinind forțele cehoslovace și Gărzile Albe, în lunile iulie și august trupele "Legiunii" au participat în la acțiuni militare finalizate cu succes, dovedind spre deosebire de trupele cehoslovace și sârbe o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție pe un teren cale de aproximativ 500 de kilometri ce a cuprins localitățile , și Kucerovo, s-a soldat cu întîlnirea la Kucerovo a unei forțe de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de uzură. Alături de oboseală, gerul siberian de peste - 40 de grade și lipsa echipamentului adecvat condițiilor existente au determinat retragerea garnizoanei românești din taiga, aceasta favorizând însă avansul a aproximativ 800 de partizani spre zona căii ferate. Cu ajutorul Batalionului de Asalt Cehoslovac un atac combinat a fost inițiat împotriva acestora, drept care localitatea a fost ocupată. Cu toate acestea, condițiile dificile de teren și climă au continuat să favorizeze menținerea în proximitate a efectivelor de partizani. Dintre acestea, cele conduse de Musakov au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cauza Aliaților în Siberia, a recunoscut astfel existența "Legiunii Române" (până în acel moment, "Legiunea" a avut - pe fondul chestiunii Basarabiei, doar un statut privilegiat datorită protecției Armatelor Aliate). Totuși, românii au fost în timp obligați să se ralieze politicii trupelor cehoslovace de neintervenție. Pe 19 ianuarie 1920 "Legiunea" s-a putut îmbarca în trenuri, pentru a porni să se retragă lent spre est. La Nijneudinsk "Legiunea iugoslavă" a fost distrusă de Armata Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
să se ralieze politicii trupelor cehoslovace de neintervenție. Pe 19 ianuarie 1920 "Legiunea" s-a putut îmbarca în trenuri, pentru a porni să se retragă lent spre est. La Nijneudinsk "Legiunea iugoslavă" a fost distrusă de Armata Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Ajunsă în gara Azei pe 3 februarie 1920, avangarda bolșevică formată din 2 regimente de infanterie (6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Azei pe 3 februarie 1920, avangarda bolșevică formată din 2 regimente de infanterie (6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre 4 februarie o brigadă rusă a atacat dinspre nord-vest satul Traktovaia, de unde batalionul cehoslovac care asigura localitatea s-a retras. Ca efect, românii au fost atacați prin surprindere în gara Șeragul, angajând o luptă în urma căruia rușii au putut fi respinși înapoi dincolo de Traktovaia. A doua zi rușii au încercat din nou să angajeze
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Traktovaia. A doua zi rușii au încercat din nou să angajeze lupta la Kuitun - aflat mai spre vest, pentru a încercui Legiunea, dar au fost respinși. Tot pe 4 februarie după aruncarea în aer a gării Șeragul, eșaloanele român și cehoslovac și-au reluat retragerea. Retragerea a fost continuată metodic, românii din ariergardă - caracterizați de o disciplină admirabilă, aruncând gările în aer, distrugând rezervoarele de apă din gări, minând pădurea de lângă șinele de cale ferată, doborând stâlpii de telegraf și tăind
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
succeselor române în confruntarea cu Armata Roșie și pentru determinarea și curajul dovedite în luptele cu bolșevicii, în 10/23 mai 1920 militarii "Legiunii" au fost decorați la Vladivostok cu 68 de decorații ale Puterilor Aliate (franceză, engleză, italiană și cehoslovacă). În aceeași dată au primit de la conducătorul misiunii militare drapelul unității și au depus din nou jurământul de credință României reîntregite și Regelui Ferdinand, după care Regimentul 9 cehoslovac a intonat ,Imnul Regal”. Serviciul divin și sfințirea drapelului s-au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]