2,037 matches
-
și muguri de fiori. Cărări ce duc la lună, pe bolta luminată, Ni se deschid, de-odată, spre cerul înstelat. O sfântă fortăreață dintr-un vis sublim In noapte-am făurit din lacrimă... de dor Mândră, se înalță pe brațele Celeste Iubirea-i... Fortăreața din Cosmosul divin. Intre Pământ și Ceruri, ne va uni și-n moarte Căci am zidit-o-n inimi, ce bat același tact... Pe scările iubirii păși-vom sus la stele Atrași de veșnicia... luminii de departe
O SFÂNTĂ FORTĂREAȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379643_a_380972]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DE DRAGOSTE Autor: Brîndușa Maria Meruțiu Publicat în: Ediția nr. 1621 din 09 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Tu, făptură celestă, plutind nestingherită peste universu-mi teluric, te contopești cu gândurile-mi nocturne și mă învălui, cu grația unei lebede negre, în privirea-ți de căprioară rănită, mă înrobești cu fiece vorbă, zidindu-mă în turnurile-ți semețe... Tu, cetate de necucerit
DE DRAGOSTE de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379651_a_380980]
-
regale Aș fi golit cum știu doar eu Cu patima-nsetatului Cupa ce poartă-n ascuns Aurul cernut de curcubeu Parfumul lor mi-ar fi indus un somn adânc Să nu-mi dau seama, Să nu știu Când trec În celestul meleag Din care să revin Triumfătoare Știutoare A tainei tesăturii Veșmântului de crin Să țes, apoi Miraculoasa pânză A dragostei Să vă dăruiesc Magice, albele mantii Dragi prieteni ai mei Să ne asemănăm cu ei. -------------------------------------------------------- Elena ARMENESCU București 15 iunie
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
com/wrinklesTimeline... XXVII. MUNȚI ÎNZĂPEZIȚI, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014. Munți înzăpeziți Acei munți care înaltă albul Care ne readuc spre puritate Acei munți goi de crește Acei munți cântați de fapturi celeste Acei îngeri ce ne spun ... Ascultări tăcute Legăminte nedesfăcute Jurăminte dinainte spuse În însăși viața de aici transpuse Acei munți ... Să le auzim tăcerea Să ne ținem promisiunea Acei munți ne fac cărunți Și-i fac mari pe cei mărunți
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
e în noi și nemurirea nu se poate, pentru că totul e șuvoi și viața -nseamnă însăși moarte. trăim împăturiți în gând și-n lumea noastră de hârtie, noi nu realizăm nicicând că suntem doar o jucărie. o jucărie-n mâini celeste ce-i aruncată în vâltori, cu toate astea viața este cea mai frumoasă dintre flori. sâmbătă, 16 martie 2013 Referință Bibliografică: o jucărie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015. Drepturi de
O JUCĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379711_a_381040]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Emanuela a rămas înmărmurită. Un miraj, un spectacol celest deosebit, i se desfășura în fața ochilor. Nu mai văzuse așa ceva niciodată. Era ceva de nedescris! Soarele-nroșise cerul spre apus, de parcă un pictor neglijent își împrăștiase culorile purpurii... Privea, cu respirația tăiată, dorindu-și ca această imagine să nu dispară
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
anume pentru a proteja somnul celor ce iubeau confortul dimineților târzii, opunea cu eroism rezistență, asaltului luminii, ce se filtra neputincioasă prin țesutul infailibil. Carlos veghea somnul iubitei de ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate. Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eram pe un câmp de maci, Și visam că părăsesc această lume... Ca un șoim spre cer mă avântam, Și dincolo de lună, voiam să zbor, Spre lumile celeste, și spre hotarul lor. Purtând cu el credința și iubirea, Sufletul se scaldă-n diafan văzduh, Despică nesfârșirea cuprins de bucurie Deasupra, peste mări, peste valuri sparte, Și peste nori, și curcubeu, și mai deaparte. O noapte-ntreagă-am colindat
A VENIT TOAMNA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375776_a_377105]
-
oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, revărsându-se peste întinderile de pretutindeni, pline de liniștea sublimă, în care agitația cotidianului în ritm monoton și secătuitor își găsește sfârșitul. Existența se desfășoară cu pașii lenți ai certitudinilor spre desăvârșirea-i, prin miracolul înfăptuirii, clipă
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
senzații ale multiplei feerii curgând sacadat, asemeni unui izvor al purității desăvârșite, de natură divină, din spațiul nelimitat în dimensiuni, în ale cărei mreje sufletul și mintea își regăsesc propriile reflecții superioare, înălțându-se pe trepte ale vibrațiilor muzicii sferelor celeste răsunătoare în ecouri ce pătrund nemărginiri ale Universului... Trăind printre umbre ale pașilor propriului "eu" respirăm simțind existența prin porii lumești, în timp ce, trăind printre culori imaginate nesfârșit ale sufletului și minții, ne contopim ființa în inconfundabila lumină înălțătoare a spiritualității
TRĂIND PRINTRE UMBRE ŞI CULORI ALE SUFLETULUI ŞI MINŢII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379227_a_380556]
-
tron sfânt, impunător, așteptând în tăcere absolută ca, ființele muritoare, în pașii lor spre nemurirea eternului, să se umple de seninul acesteia, cu bucuria simțită, ca o divină fericire, a unei sărbătoriri supreme, cea a existenței desăvârșite prin albastrul purității celești, ce inundă viața în sine.... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Seninul clipelor existenței / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2192, Anul VI, 31 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SENINUL CLIPELOR EXISTENŢEI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379260_a_380589]
-
mai trimite proorocii, nemaifiind atent la strigătul celor supuși, căci zarva păcătoșilor e mai mare, încât tăcutul zeu se transformă într-un timp al negării. Așadar, de cele mai multe ori abordarea e ambiguă, poeta adresându-se unui iubit pământean sau unuia celest, celui dintâi trimițându-i „scrisori ...”, așteptându-l „cu fiecare răsărit”, cu fiecare ticăit, minut, secundă (Un ceas oprit), în nopțile de iarnă, pe celălalt rugându-l să vină cu fiecare gând, rugăminte pe care o poartă ani de-a rândul
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
al ființei umane înlăuntrul căruia curajul rămâne să se simtă acasă în ceea ce este durabil:” ( Martin Heidegger). Singurul drum spre înțelepciune sau libertate este cel care duce spre centrul ființei, acolo unde are loc revelarea misterului, transcederea spre un spațiu celest, întâlnirea cu divinitatea.” * De altfel, poetul își dorește această întâlnire, mai ales atunci când ” Mă simt ca o umbră hăituită și sumbră / Lovită de pietre...”, moment dificil din care încearcă să se smulgă, căutând latura luminoasă a lucrurilor după cum afirmă: Dar
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
măr, Pentru a lumina, tainică colinda mea! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
pierdut. NU TE MAI GĂSEAM Nu te mai găseam mamă, prin casa pustie Iubirea ta aici, o regăsesc azi doar prin mine, Deși ai plecat ,ai plecat... În venele mele clocotește un fluviu din tine, Izvorăște emanația luminii din sfere celeste. Când am sosit iar acasă, nu te mai găseam, Dar în noaptea de freamăt te văd iar la geam, O noapte mai deasă pierdută prin geamătul surd A copilului născut în crivăț de fum, Căci fum este viața! La drum
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Pe culmi, făcînd sufletul mult prea bun! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
amnezia este o metafora gnostică a morții spirituale [...]. Amnezia înseamnă scufundare în viață și este urmată de anamneză, declanșată prin gesturile, cântecele sau cuvintele unui mesager. Procesul amnezie-anamneză simbolizează reîntoareerea la sine, la originile individuale și, prin aceasta recunoașterea rădăcinilor celeste ale ființei. Anamneza „acțiunea de a-și aminti“, care în concepția lui Platon, creatorul termenului, desemna „amintirea unor idei contemplate de sufletul omenesc în existența sa antepământeană“. În Nouăsprezece trandafiri, A.D.P. vorbește despre anamneză: „Au fost multe evenimente importante în
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
o piesă de valoare (cel puțin documentară). Dacă, nu cumva, e prea tîrziu. 1994 Adio, "căruță cu paiațe"! 16 noiembrie Am bîntuit o viață Teatrul Național. Am stat în stal, în lojă, la galerie, în culise, am urcat în podul celest, am coborît în subsolurile lui Hades. Tot atît de împătimit am bîntuit și sufletele actorilor, multe din ele fiindu-mi foarte aproape, la un pahar sau la un vernisaj. Eram convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secundă fericită, "trouvaille"-ul meu a stat în a "decupa" de pe ilustra fațadă doar ușa, simbol greu de sensuri... Dar pașii nostalgici m-au purtat nu numai spre ușile celebre ale bătrînului oraș, ci și spre ușile umile din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele din 3 mai 1995, la galeria ieșeană Cupola, iar acum, aici, cu firească umilitate, dau replică faimoaselor uși venețiene
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
domnului, cei cu cefe de-acum ridate, care, dacă îi vezi mișcînd somnambulic din buze chiar și pe trecere pietoni, nu te mai miră că atunci cînd, intrînd pentru prima dată în Filarmonică, țin, cu nesimțire, să bruieze o măsură celestă din Bach. De cîte ori ajung la pasajul acesta din britanicul Benjamin Britten (1913-1976), contrar autoimpusei obișnuinți, dau butonul la maximum, magnificul simfonism zguduindu-mi coșul pieptului. Delirul clipei m-ar putea dezechilibra, dacă n-aș percepe imediat că pasajul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trece către lumea de Aur, Un străvechi palat, arhetip al unor mărețe Imperii, Nemuritoarele turnuri și-înalță, ce fost-a-n pădurea lui Dumnezeu construit De către Ariston, regele frumuseții, pentru a sa răpită mireasă."96 Aici Blake vorbește despre arhetipul celest după care erau construite cetățile în Vîrstă de Aur, localizînd această epoca ideală în Oceanul Atlantic, între Albion (Anglia) și America, în presupusa Atlantida. Lumea de Aur a lui Blake, deoarece se află în "pădurea lui Dumnezeu", ar putea semnifică și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Laszlo 108, aici fiind vorba de una dintre cele mai semnificative funcții interne ale arhetipului, anume funcția evoluționară, creațională. Arhetipurile, arheomorfismele sînt astfel legate de ideea de exemplu (model)109. Justiția umană este clădita pe un astfel de model celest (tao, artha, themis, rîța, etc., toate înseamnă lege). Legea este o hierofanie primordială, un arheomorfism, revelația în illo tempore a normelor existenței, astfel încît a respecta legea înseamnă a trăi conform arhetipurilor 110. Durand a subliniat faptul că Rîța la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Jos, jos prin nesfîrșire, țipînd, înfuriate și deznădăjduite, În teascurile lui Luváh; urlînd cădeau ciorchinii 725 De omenești familii prin adînc; fost-au umplute teascurile vinului; Sîngele vieții curse din belșug. Miresme ale vietii se-înălțară Peste tot în jurul bolților celeste, si se suiau Miresmele cîntînd cîntecul acesta: "O groaznice teascuri de struguri ale lui Lúvah! O peșteri ale Mormîntului! Ce-ncîntătoare-s desfătările acelora care din morți au înviat! 730 O, fremătătoare bucurie! prea multă bucurie e că Prea Multă suferință". Astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la Nord (Miazănoapte). După cădere, el devine Los, adică timpul, după cum explică Blake în Milton (24, 68) și rămîne, totuși, "Paznic al Veșniciei" (Milton, 24, 9). Los este însă și Sol-Helios, Soarele fizic-psihic. De asemenea, el este și imaginea fermierului celest (i.e. alchimistul). În acest sens, John Milton a numit Soarele "arhi-(al)chimistul" arch-chemic (cf. Paradise Lost, Bok III, 609). În trupul omenesc cei patru Zoa sînt cele patru simțuri fizice eterne, principale, care au devenit cele patru elemente (cf.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu orbite circulare), și corpurile geometrice regulate ("platonice") (descrise mai sus), în încercarea de a demonstra existența unui cuib cosmic în care planetele alternează cu corpurile solide regulate. În fapt, Kepler a încercat să determine distanțele dintre Soare și sferele celeste cu ajutorul corpurilor platonice, ceea ce reprezentase scopul școlii piagoreice: găsirea armoniei sferelor cerești. Așadar, Kepler a încercat să arate ca distanțele de la planete la Soare erau date de sfere aflate în interiorul poliedrelor perfecte, toate aflîndu-se "cuibărite" unele în altele. Cea mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]