7,540 matches
-
și "mesajul" său în planul existenței. Un scriitor va ezita întotdeauna să se vândă - pe sine, prin intermediul scrisului, al cărții - atât la propriu, cât și la figurat. În acest demers - al scrisului ca produs de piață - va funcționa întotdeauna o cenzură, între-ținută de conștiință - conștiințe de sine - și de condiția în sine de scriitor. Vor fi fiind și excepții, dar scriitorii, în marea majoritate, se vor comporta ca albatrosul baudelairian pe puntea navei atunci când vor fi invitați sau presați să se
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
noiembrie 1929. Disecând reacțiile la ceea ce a precedat, a ținut să precizeze: "Prima epistolă a trecut aproape neobservată. D. Vaida (atunci ministru de Interne - n.n.) și-a zbârlit mustățile la directorul acestei gazete, a amenințat ca omul la necaz, cu cenzura și cu alte obiecte de tortură și a isprăvit prin a-mi purta mie pică și a ruga ziarele să nu reproducă scrisoarea cu pricina. Cu cea de-a doua scrisoare lucrurile s-au schimbat însă, fiindcă - se zice - am
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
sub orice regim, atunci când te pricepi să o practici înțelept și demn în cadrul legilor și dispozițiilor". Și tot în același număr a publicat și următorul "Comunicat" despre care nu putem crede că a făcut mare plăcere emitentului: "Serviciul Central al Cenzurii comunică: Toate publicațiile ce apar zilnic sau periodic, în Capitală și provincie, vor înainta până cel mai târziu 1 aprilie, recomandat, Serviciului Central al Cenzurei, Biroul Anchete și Cercetare, din București, Str. Academiei no. 17, COPIE după AUTORIZA}IA de
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
apar zilnic sau periodic, în Capitală și provincie, vor înainta până cel mai târziu 1 aprilie, recomandat, Serviciului Central al Cenzurei, Biroul Anchete și Cercetare, din București, Str. Academiei no. 17, COPIE după AUTORIZA}IA de apariție, eliberată numai de Cenzură, cu certificarea directorului". Joi 27 martie a atacat, în felul lui, tema zvonurilor care circulau, se pare, cu mare intensitate în lipsa unor canale libere de vehiculare a știrilor. Și a constatat: "Rostogolit în urechi și din gură, zvonul ajunge să
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
poeziei românești de până la mijlocul anilor '70, când a emigrat în Franța, Ilie Constantin reface cu "entuziasm melancolic" (sintagmă oximoronică împrumutată, cum singur mărturisește, de la Giordano Bruno) climatul literar al unei epoci în care efervescența creatoare se inhiba sub teroarea cenzurii, imaginația își trasa, aprioric, propriile frontiere, iar libertatea avea limite tot mai greu de înțeles, într-o societate croită pe matricea (nici ea perfectă) unei democrații mult prea originale. Ceea ce reușeșete de minune Ilie Constantin în această carte este să
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
faptul că, tot așa, Mihai Fărcășanu, președinte al tineretului liberal era urmărit, amenințat de o iminentă arestare. Tânăr ideolog al partidului, realcătuit după actul din 23 august 1944, autor al celui mai valoros roman al perioadei de până la instituirea absolutei cenzuri comuniste, devenise ținta organelor de represiune, ascunzișul său putea fi deconspirat la toată clipa. Părăsirea imediată a țării se vădea ca o necesitate ce nu suferea întârziere, pe când mijloacele lipseau cu totul într-o lume a spaimei și suspiciunii, unde
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
Dimineața", "Revista Fundațiilor Regale"), uneori ținând cont de reacția confraților, de cele mai multe ori nu. Cuprinsul ultimelor două volume a ridicat, datorită epocii în care a fost redactat, și probleme de publicare: alături de scriitorii-eroi în Aqua forte, nemulțumiți individual, apăruse și cenzura oficială, vigilentă principial. Memoriile au fost reeditate după aproape trei decenii de către Eugen Simion în două volume din seria de Scrieri (II-III, București, Ed. Minerva, 1970) și într-un singur volum, augmentat printr-o Addenda cu texte memorialistice/ eseistice/ polemice
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
Lovinescu se poate cuantifica rolul său canonizator pe scena literaturii noastre. Presiunea autorilor indică, în fond, statura criticului, însumarea portretelor dă un autoportret. Parte din reverberațiile de studii clasiciste ale criticului modernist, parte din necesitatea de a ocoli foarfecele noii cenzuri, Aqua forte stabilește o anumită distanță între această lume culturală (cu fundalul ei socio-politic) și cel ce o observă. Apare un ecran protector, prin care fapte, întâmplări, atitudini din realul contondent capătă un colorit de fabulă, cu sensul, la urmă
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
în edițiile antume ale aceleiași cărți a unor modificări sensibile. Asemenea modificări se pot datora fie voinței autorului de-a ameliora stilul cărții, dar și plierii lui la diverse conjuncturi politice ori acceptării unor exigențe sau a unor intervenții ale cenzurii, precum și - să presupunem -, în cazul unor studii de istorie literară, descoperirii unor documente ce impun modificări ale textului din ediția anterioară sau din ediții anterioare. în asemenea cazuri, editorul filolog trebuie să distingă între ceea ce merită să fie păstrat ca
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
lor din suită, nu cred că și-au terminat lecturile obligatorii din clasa a noua. Fac însă clasamente, dau note la purtare și acordă premii Nobel, chiar dacă, pe vremea când generația mea și eu însumi scriam și ne băteam cu cenzurile, ei încă beneficiau de căldura pântecelui matern. Agresivitatea unora și haina politică, foarte de dreapta, pe care o îmbracă sunt menite să ascundă ori contracte cu Securitatea, ori lucruri și mai urâte. La noi se trăiește din scandaluri. Așa că nici
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
ochi. Nu pot însă să nu mă întreb dacă la mijlocul anilor șaptezeci ele au putut trece drept un omagiu adus regimului (să nu uităm că până în 1964 acest marxist încă dubitativ - "Cred că da!" - cunoscuse teroarea închisorilor comuniste) sau dacă cenzura nu ieșise încă din relaxarea deschiderii care a culminat cu discursul lui N. Ceaușescu împotriva invadării Cehoslovaciei de trupele Pactului de la Varșovia (mai puțin România), din august, 1968? Chiar dacă, la prima vedere este o simplă culegere de articole, Simțul practic
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
a existat un negustor, băcan, om politic tentat să editeze o revistă care să nu se adreseze lui Arghezi sau Rebreanu, cerându-le să colaboreze cu câte un text, fie și circumstanțial." Acestea toate lăsând deoparte barierele contextuale pe care cenzura politică le-a impus până în 1989. De pildă dedicația la Crăișorul, "Lui Iuliu Maniu", a putut fi strecurată doar într-o notă. Adus în discuție de Daniel Cristea-Enache ca un moștenitor cu care nu e ușor de negociat, domnul Andrei
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
a vrut să-l țină strâns sub control, în general izbutind dar mai și scăpând câteodată hățurile. Apar atunci "defecțiuni", se fac auzite voci critice. În 1965, la Conferința pe țară a scriitorilor, Geo Dumitrescu rosti un exploziv discurs împotriva cenzurii și a celor care o exercitau desfigurând publicațiile, cărțile, spectacolele, filmele. Imaginea "omului cu foarfeca" (cenzorul) a făcut carieră. Sunt publiciști de azi care și în anii din urmă ai lui Geo Dumitrescu nu au obosit să-i aducă aminte
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
urmă ai lui Geo Dumitrescu nu au obosit să-i aducă aminte că în tinerețe a creditat proletcultismul, uitând sau neștiind că tot el, în plin comunism, a formulat de la o tribună publică cea mai drastică punere sub acuzare a cenzurii ca instituție, comițând un act de cutezătoare disidență, cu ecouri care au trecut marginile lumii scriitoricești. Sigur că presa din epocă nu l-a consemnat, dar cum să o fi făcut dacă exista cenzură? Ceva și despre anii 1968-1970, anii
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
mai drastică punere sub acuzare a cenzurii ca instituție, comițând un act de cutezătoare disidență, cu ecouri care au trecut marginile lumii scriitoricești. Sigur că presa din epocă nu l-a consemnat, dar cum să o fi făcut dacă exista cenzură? Ceva și despre anii 1968-1970, anii de vârf ai liberalizării sub comunism în România, în comparație cu ce fusese înainte și cu ce avea să fie după ei, când Ceaușescu s-a revizuit, astfel zicând, și a produs nefastele Teze din iulie
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
Mircea Mihăieș Dacă a existat vreodată un mit al "grupului de la Cluj" (și a existat, cel puțin printre pesedei), el s-a spulberat săptămâna trecută. E posibil ca indivizii care-l compun să fi evaluat corect consecințele trecerii moțiunii de cenzură. În același timp, e evident că mult mai important decât ce se întâmplă cu partidul este, pentru ei, ce se întâmplă cu Iliescu. Or, la acest capitol, evaluările lor sunt catastrofale. Problemele PSD-ului sunt strict legate de persoana și
Transplant de tip Geoană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9176_a_10501]
-
masă și a tardivelor reabilitări". Dimineață pierdută este un interesant roman politic și istoric, ascuns sub paravanul altor aparențe. În edițiile de după 1990, Gabriela Adameșteanu a introdus referințe la urmăririle, interogatoriile și persecuțiile Securității, a dat amănunte (șterse anterior de către cenzură) despre moartea lui Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu în închisoarea de la Sighet (explicații în postfața la ediția a treia). Din acest punct de vedere, prin "asumarea funcției istoriografice", Eugen Negrici așază Dimineață pierdută alături de Delirul (1975) lui Marin Preda, Iepurele
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
Teatrului Nottara, dramaturgul Horia Lovinescu, cu intenția de a-l convinge s-o accepte. Regizorul Nicolae Scarlat a încercat s-o monteze la Piatra Neamț, dar n-a reușit decît după decembrie 1989. Faptul că piesa n-a fost acceptată de cenzură nu m-a mirat niciodată: cum să fie acceptată, cînd era vorba de o revoltă pe marginea unei gropi? Dreptul la un copac în fața ferestrei" D.P.: Să revenim la încăperile prin care ai stat și la piesele pe care le-
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
unor notații din jurnalul de creație al Danei, Povești din spatele cărților. N-avea cui să se plângă Dana, dar își scria sieși supărarea despre calitatea hârtiei și a cartonului pentru coperți, despre ciuntirea și modificarea ilustrațiilor, despre pretențiile absurde ale cenzurii... În fine, numai lista de publicații din finalul acestui album mi-a amintit că tot Dana ne-a făcut și coperta revistei Orient, pe care am editat-o între 1990-1992 împreună cu iranistul Viorel Bageacu și sinologul Florentina Vișan. Ultimul număr
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
asupra Frontului. Prof. Radu Gyr 3 Mai 1940 București" Și astfel, fără s-o fi căutat anume am aflat nu numai cât de prețuit, ci și la cât a fost prețuit poetul în conjunctura dată. Când și de ce era bună cenzura Asta am aflat-o nu de la un poet sau romancier, ci de la un militar. Și nu de la unul oarecare, ci de cel mai înalt grad: cel de mareșal, biruitorul de la Mărășești. Și în plus, de trei ori Președinte al Consiliului
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
desigur nevinovată, și în capitolul 19, care descrie lumea pe dos, dictatura, demonica religie politică. Încheierea, splendidă, este o adevărată găselniță literară: scribul nu mai are vorbe, trebuie să șteargă, să aproximeze, să se descurce cu înlocuitori, pentru că o nenumită cenzură a atins cea mai delicată materie primă a libertății: cuvântul. În La apa Vavilonului (Humanitas, 1999), Monica Lovinescu are unul dintre cele mai frumoase elogii aduse cuvântului și una dintre cele mai profunde profesiuni de credință ale unui scriitor: "Pentru
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
lucru, singurul pe care nu-l poate lua în derâdere sau murdări prin minciună. [...] Nu poți crede un lucru și scrie contrariul său. Sau poți, dar atunci se răzbună cerneala: nu se mai fixează pe hârtie". Din această cauză, apariția cenzurii ideologice coincide cu sfârșitul cărții, altfel spus cu moartea literaturii. Stilul Monicăi Lovinescu este alb, curat, fără adjective, învecinat cu replicile din teatrul absurd. E loc și de umor, și de un lirism care nu cade niciodată în sentimental, ci
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
dragostea lor în întâlniri secrete (noaptea, la vie sau seara, prin grădini rustice), întâlniri din ce în ce mai puțin precaute, alternând orașul de provincie cu Bucureștiul și progresând în sentiment și apropiere de la simple atingeri până la efuzive îmbrățișări și săruturi, dar cu o cenzură a corporalității care nu ar fi pe placul unui tânăr cititor de azi. E o poveste de dragoste trăită ca în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deci demodată ca stil de viață, dar relatată prin filtrul unei
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
Mircea Handoca Mircea Eliade a cunoscut pentru prima oară loviturile cenzurii - în sensul interdicției publicării unui articol - la vârsta de 20 de ani. Colaborarea la Cuvântul (începând cu toamna anului 1926 și regularitatea apariției celor două foiletoane săptămânale) îi conferea o anumită celebritate, ce va fi consolidată prin cele 12 "secvențe
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
erudiție, autorul exagerează conflictul dintre generații. Articolul intitulat Chemarea la ordine dezvăluie și unele cancanuri și mici mizerii din lumea redacțională a revistelor și editurilor deceniului al treilea, atât de asemăntoare, vai! - cu situația noului mileniu în care ne aflăm. Cenzura însă, ca instituție punitivă a statului, o va cunoaște cu ocazia tipăririi romanului întoarcerea din rai. La începutul anului 1934, o dată cu reintroducerea stării de asediu este suspendată apariția ziarului Cuvântul și se introduce cenzura. Pentru a primi dreptul de difuzare
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]