2,847 matches
-
niște acumulări importante de istorie și de existență monarhică. M. și Askaniama nu se înțeleg, discursul lor mental este diferit. O înțelegere ar fi fost imposibilă, fiindcă semnele din care cele două coduri închipuie conceptele (protocolul este parte a unui ceremonial, iar acesta transpune, în fapt, un ritual ce coboară dintr-un rit) sunt profund deosebite. Rușii îi ceruseră lui M. și o carte despre China, o carte care să pună la dispoziția Curții de la Moscova un tablou, sistematic și bogat
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
nu se scapă din vedere unele remarci din Jurnalul de călătorie... - să se clatine. Lumea chinezească este închisă. Se străduiește să rămână închisă și să propună puținilor străini care ajung acolo un chip împietrit, blocat într-o etichetă și un ceremonial inamovibil, un chip riguros ierarhizat („fiecare își cunoaște rangul”) și un mental impenetrabil. De aici, poate, și disimularea pe care chinezii o practică în diferite feluri („sunt însă șireți, mincinoși, vicleni, înșelători, bănuitori în orice lucru și întotdeauna bucuroși să
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
făceau encomiastică gratuită. Dimpotrivă, colectând „semne”, sistematizându-le și interpretându-le, ei exersau o operă de stimulare politică și de justificare. În Chresmologhion M. ajunge să formuleze direct sfaturi și recomandări adresate țarului Petru. Se supuneau însă presiunii sistemului și ceremonialului baroc, scriind (chiar și istorie) potrivit unei mentalități și venind în întâmpinarea unui gust deja instalat. Între datele ce definesc acest gust, aplecarea spre exerciții de tip hermeneutic, în transcrieri literare, ocupă o poziție de seamă. Într-o lume care
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
aici și cumulul de înțelesuri pe care îl capătă noțiunea, însemnând nu numai o. de nuntă, ci și o. de înmormântare. Sensul de bază, aflat și în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, rămâne acela de „cuvântare”. În ceremonialul nunții, o. este semnalată la români din secolul al XVIII-lea. Cel mai vechi text al unei o. de nuntă este cel reprodus de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. O. care se rostea la nunțile boierești și domnești nu se
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
învățământul, știința - sau o parte a unui sistem - un rol social, ca, de exemplu, rolul de „profesor”, „consultant psihologic”, „director de întreprindere”, o normă socială, ca, de exemplu, „interdicția incestului”, „obiectivitatea cercetătorului științific”, „patriotismul”, sau o practică colectivă, cum sunt „ceremonialurile de căsătorie”, în fine o acțiune individuală sau colectivă, ca, de exemplu, greva muncitorilor dintr-o întreprindere, o revoluție politică, sau lectura unei cărți. Funcția este definită drept consecințele unui fenomen oarecare pentru funcționarea unui sistem. Conceptele de cerință funcțională
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
totemurilor (1973) este o carte de știință popularizată, construită cu profesionalism, prin valorificarea unei solide bibliografii de specialitate. Este descrisă viața eschimoșilor, cu o relatare amănunțită a originii, istoriei, modului de viață, vizând ocupații caracteristice, civilizație materială, obiceiuri, legende, mituri, ceremonialuri etc. SCRIERI: Masculin, feminin, București, 1973; Alaska, patria totemurilor, București, 1973; Invitație la umbră, București, 1977; Nodul de apă, București, 1981; Lacrimi de curcubeu, București, 1985; Iarba soarelui, București, 1986; Colecția de pistrui, București, 1987. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Două
NICOLAU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
și realitate dispare în favoarea unei viziuni de tip mistic asupra lumii (volumul se deschide cu un moto din Meister Eckhart). Dar așa cum îi stă bine, poetul suprarealist nu continuă pur și simplu o tradiție; mistica sa este una a ereziei, „ceremonial solemn” în care „aerul, pământul, focul și apa se contopesc într-o ceață propice, cuprinzând sensul ascuns al lucrurilor”. Singurul mistic autentic este poetul, „orbul clarvăzător”, al cărui limbaj este capabil să sfărâme dogmele, pentru că „POEZIA este o știință a
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
pe șantierul de la Mogoșoaia, la Pustnicul, pe Bărăgan, la o vânătoare neobișnuită (de câini) în Balta Brăilei. Un moment colateral, derulat într-o cârciumă din Brăila, e adus în prezent de Ramițki, scriitorul. Momentele nodale ale scenariului sunt tot atâtea ceremonialuri bahice, culminând cu o petrecere orgiastică desfășurată în noaptea de Crăciun în casa tatălui Astei Dragomirescu, un ins bizar care o dată pe an organizează la domiciliu „spectacole fără egal în București”. Episodul generează o atmosferă asemănătoare aceleia din casa Arnotenilor
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
creștinismul ar fi dus la o sărăcire a lamentației funerare. Argumentul lor este găsit În procesul de ,,replăsmuire folclorică” a unor motive și elemente ,,mitico-magice” creștine și păgâne, la nivelul comunităților țărănești din România. Observarea și analiza detaliată a unui ceremonial de Înmormântare din Budești-Maramureș (1994) reprezintă temeiul etnografic al studiului lui I. Benga și O. Benga. Ritualul funerar apare astfel drept un ,,ritual al vieții”, din moment ce el asigură nu doar destinul postum al celui răposat, ci și ,,supraviețuirea” celor vii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Viața sfinților Varlaam și Ioasaf, din texte ale scriitorilor epocii patristice închipuie o antologie exemplară și - s-a zis - originală (ca structurare) în câmpul literaturii parenetice. În cea de-a doua secțiune sunt cuprinse sfaturile propriu-zise: politice, militare, diplomatice, de ceremonial etc., în capitole bine individualizate, alcătuind un ansamblu fără egal în literaturile din Europa Răsăriteană. Theodosie (și, după el, ceilalți destinatari ai consiliilor) este sfătuit - în prima parte a cărții - să refacă niște comportări pilduitoare, să urmeze exemple, să imite
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
mare, cutezanța lui - de asemenea. Și nu obstacolele, virtuale, ridicate de celebritatea modelelor erau cele mai de temut, ci inamovibilitatea tiparului și a structurii literare pe care le impuneau acele modele. Textul parenetic își instalase o etichetă literară specifică, un ceremonial propriu, în care tradiția unui șir de contribuții antice, preluate de bizantini și amendate în spirit creștin, se topise în acea imobilitate în care medievalii traduceau fixitatea și invariabilitatea universului ce îi adăpostea. Învățăturile... se apropie prin spirit și țeluri
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Craioveștii și rolul lor politic, Craiova, 1935; Ioan D. Sandu, Neagoe Basarab, apărător și sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938; Demostene Russo, Studii istorice greco-române, I, București, 1933, 24, 161-162, 205-226, II, București, 1939, 509-510, 531-532; Dan Simonescu, Literatura românească de ceremonial, București, 1939, 30-32; Cartojan, Ist. lit., I (1940), 42-47; Călinescu, Ist. lit. (1941), 15, Ist. lit. (1982), 10-11; Vasile Grecu, Introducere la Învățăturile lui Neagoe Basarab, domnul Țării Românești (1512-1521). Versiunea grecească, București, 1942; P.P. Panaitescu, Învățăturile lui Neagoe Basarab
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
unitar, o muncă în folosul obștei prea ades înșelată, o muncă hărăzită frumosului de pretutindeni.” Rubricile obișnuite sunt „Glossa”, „Literatură”, „Teatru”, „Arta prin lume”, „Mozaic”, „Chipuri și imagini”, „Arabesc”, „Cronica literară”. Poezia este ilustrată fie de versuri moderne, de factură ceremonial histrionică, ca în cazul lui Emil Botta (Leviatan), fie în ipostază tradiționalistă, aici scriind Radu Gyr, Vladimir Cavarnali, E. Ar. Zaharia, Constantin Barcaroiu ș.a. Proză dau George Aria, Mircea Ștefănescu, iar articole, eseuri și interviuri semnează Alexandru Talex (Vasile Pârvan
PASAREA ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288703_a_290032]
-
un amalgam de istorisiri, snoave, proverbe, strigături, cântece, vorbe de duh subordonate unei scheme epice. Compoziția anticipă Hanu Ancuței de Mihail Sadoveanu, intervențiile participanților la șezătoare - conturând o tipologie morală și socială - sunt și aici gândite scenic, după un anume ceremonial. Numai că spectacolul aparține unui comediograf; verva este inepuizabilă, iar fantezia lexicală pare că se autogenerează permanent. De aceea, P. nu poate fi categorisit drept folclorist, el este un creator care construiește liber în spațiul culturii populare, pornind de la o
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
la T.S. Eliot sau la Giuseppe Ungaretti, pentru anumite tendințe spre hermetism, spre ezoteric. Dincolo de tristeți, de iluzii, disperări, suverană rămâne iubirea, deși „amore e morte” cum zice Leopardi, citat într-un moto. Poeta își asumă riscul, desfășurând un adevărat ceremonial de trucuri și de subterfugii pentru a limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea să sperie moartea, păstrându-și vigoarea și tinerețea. Are conștiința destinului („tigrii albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
Nicolae Manolescu, „Istm”, CNT, 1972, 5; Iorgulescu, Rondul, 96-97; Regman, Explorări, 9-10; Grigurcu, Poeți, 490-493; Mircea Tomuș, „Tobele fragede”, T, 1978, 6; Dinu Flămând, Spectacolul inteligenței poetice, AFT, 1978, 7; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL, 1978, 36; Valentin F. Mihăescu, Ceremonial de purificare, LCF, 1978, 40; Victor Felea, „Tobele fragede”, TR, 1978, 46; Constantin Pricop, „Tobele fragede”, CL, 1979, 3; Florin Mugur, „Tobele fragede”, ST, 1979, 5; Poantă, Radiografii, II, 87-90; Eugen Simion, „Copacul cu 10 000 de imagini”, RL, 1984
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
și-un câne, / Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc, / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare”. Acceptând gândul morții, ciobanul moldovean își exprimă dorința ca ritualul înmormântării să fie îndeplinit după rânduielile străvechi. În vorbele ciobanului, ceremonialul înmormântării este transpus într-o metaforă a nunții. Motivul „morții-nuntă” oglindește un anumit tip de ritual funerar. Ca și în bocet, de unde provine motivul, transfigurarea înmormântării are, pe lângă scopul magic, de îndepărtare a acțiunii malefice pe care ar putea-o
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
lanț vizibil de cauzalități, reclamând mereu explicații complementare fără ca acestea să garanteze înțelegerea, istoria umană este marcată - ca și viața fiecăruia dintre noi - de ireversibilitate și impredictibil. Astfel, retorica și literatura devin genul proxim al discursului istoriografic. Chiar și fără ceremonialul tragediei, conștiința istorică - care pentru subiectul modern exercită o funcție transcendentală - expune condiția umanului unui veritabil test de frontieră. În confruntarea cu limita, omul poate descoperi mereu secretul unui eveniment sever și hotărâtor pentru soarta sa. Poate că, astăzi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acest stadiu, duplicitatea fenomenologică n-a fost depășită. La fel se întâmplă și cu alte gesturi ascetice (i.e., postul). Două persoane pot asuma, cantitativ și calitativ, același comportament plecând de la două (invizibile) rațiuni contrare. Iluzia exteriorității ne poate proiecta în ceremonialul etalării „virtuților”, în timp ce esența ascezei ține de adâncirea lăuntrică a chenozei. „Instituind posibilitatea permanentă a amăgirii și minciunii”, spune Michel Henry, „duplicitatea apariției desfășoară un univers al cărui principiu e ipocrizia. Nu că aceasta s-ar stabili aici sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
omagiul slugarnic al coborîrii velei gabier, din partea nesfîrșitului alai de corăbii care, de cîteva secole încoace, trec zi și noapte printre insulele Sumatra și Iava, purtînd în cală încărcături grele și scumpe, aduse din Orient. Dar, deși renunță la acest ceremonial, nu renunță cîtuși de puțin la un tribut substanțial, în schimbul dreptului de trecere prin strîmtori. Din vremuri imemoriale, pirogile piraților malaiezi, pitulate la umbra țărmurilor joase ale golfurilor și insulițelor Sumatrei, s-au abătut asupra corăbiilor în trecere prin strîmtoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
epică, scrierea, nu tocmai realizată ca roman, se organizează parabolic, cu motive care structurează, într-un paralelism tensionat, câteodată ostentativ și insistent explicitat, un spațiu al vieții și un spațiu al morții. Ambele sunt incluse în cele din urmă în ceremonialul vieții, perfidul mesager al extincției, al golului. Mai întâi, Cetatea și Dunărea, realități interferente, puncte de reper în peisaj (exterior și interior), apar disputate de viață și de fantasmaticul ei dublu. Și în nebuniile de-o clipă ale lui Șefki
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
au dus la descoperirile amintite. Interesându-se de muzica populară, a ajuns să se ocupe și de alte laturi ale folclorului românesc (Despre întrebuințarea muzicei în unele obiceiuri vechi ale poporului român). A cules bocete și le-a studiat în cadrul ceremonialului de înmormântare la români, urmărit pe zone geografice, fiind printre primii care au subliniat valoarea bocetului ca specie. Prioritatea o deține și în culegerea sau semnalarea unor cântece populare și obiceiuri la români (Cântecul cununei, Caloianul). Călătorind prin țară, el
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
prin subversivitatea lor: denunțări, uneori disimulate, alteori directe, de o incisivitate conținută, dar sarcastică, ale unui ev inuman. Vechea temă a satului și a familiei este, în Elegii (1973) și Epitaf, un pretext pentru fixarea în efigie elegiacă a unui ceremonial dispărut, concomitent cu o rostire acuzatoare: „Tata a murit acum doi ani, într-un spital/ al țăranilor fără pământ./ Suferea de frigul cel mai cumplit,/ boală socială - refuz organic/ de adaptare la frigul lumii.” Versurile-comentariu vorbesc de o cumplită degradare
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
Piesele ce compun volumul se integrează, prin convergența semnificațiilor, într-o viziune totalizantă, întocmesc, de fapt, un singur poem, în care este celebrat miracolul nașterii Poemului. Beatitudinea extatică provocată de ceea ce estetica de sursă platoniană numește „inspirație” e omologată cu ceremonialul unor nupții nepământești, poeta imaginându-se mireasă a unui personaj fabulos, un fel de demon „pe care nimeni / Nu l-a văzut decât în somn” și care, pentru ca să existe, trebuie creat prin cuvânt, rămânând, totuși, principe al necuvântului: „Tată cuvintelor
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
sau colectivă. Ele reproduc suferința și durerea despărțirii de o persoană apropiată, fie prin plecarea, fie prin moartea ei, acestea fiind cele mai frecvente motive. Ritualurile de despărțire sunt expresii ale durerii colective sau individuale și ele se manifestă prin ceremonialuri de conducere a celui care pleacă sau a celui care a murit, de către cei rămași În viață. Este expresia durerii despărțirii fizice de prezența celui cu care am fost Împreună, sfâșiere și regret. În planul formal-cultural, acest ritualuri ale suferinței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]