KorAP: Find »[drukola/base=chef & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...289 >

7,208 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

-și desfășoare În fața ei gloria de-a fi bogat ca pe o coadă de păun și să-i ia vederea cu frumusețea averii sale. — Șaizeci de dinari pentru amândoi, spuse el. — Cred c-o să mă duc să vorbesc cu le chef de train, spuse Savory. Poate că știe el cât va dura... Prima zăpadă Începu să cadă. — Dacă acceptați să fiți invitata mea, spuse Myatt, domnișoară... — Numele meu este Janet Pardoe, spuse ea și-și trase haina de blană În sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

dimineață entuziasmată, să te simți Îndrăgostită nebunește și plutind În al nouălea cer În fiecare clipă, dar ce să vezi? În ziua aia ai crampe menstruale sau ai fost mâncată de vie de țânțari, iar ultimul lucru de care ai chef e să v-o trageți ca nebunii, așa cum se presupune că ar trebui să ai chef. —Bună, Lauren, se auzi o voce de fată În spatele nostru. Tinsley Bellangere, fosta soție a lui Jamie cel rătăcit din greșeală, Își făcu apariția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
dar ce să vezi? În ziua aia ai crampe menstruale sau ai fost mâncată de vie de țânțari, iar ultimul lucru de care ai chef e să v-o trageți ca nebunii, așa cum se presupune că ar trebui să ai chef. —Bună, Lauren, se auzi o voce de fată În spatele nostru. Tinsley Bellangere, fosta soție a lui Jamie cel rătăcit din greșeală, Își făcu apariția sub arcada salonului. Era incredibil de frumoasă, ca o fată hrănită cu lapte de la fermă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
detalii despre astfel de oameni. Îi plăcea tema ei pentru că oaspeții puteau să vină costumați ca Sylvia Plath 1 și Ted Hughes 2 dacă nu doreau să facă nici un efort, sau ca Marilyn Manson și Dita Von Teese dacă aveau chef să se dea peste cap pentru asta. În timp ce Hunter lăsa hainele noastre, eu m-am dus sus, unde Lauren Își Întâmpina oaspeții În pragul salonului de la primul etaj, Îmbrăcată cu niște pantaloni scurți trăsnet din pluș de un galben ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să anunț?“, de parcă nu era nimeni așteptat În acest moment neprevăzut. În timp ce aștepți, Agata te servește cu ceai proaspăt de salvie. În bucătărie se află Întotdeauna un vas cu astfel de ceai care stă cald pe cuptor, În caz că Lauren are chef de o cană cu ceai pe la 3 dimineața. Agata o venerează pe Lauren deoarece o lasă să-i poarte bijuterile prin casă atunci când face curățenie. — Poate ar trebui să mergem să vedem dacă e cineva jos acum, adăugă Marci. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
soțului atenția și să ceară Îndepărtarea acestor obiceiuri. Nimeni nu Îți explică vreodată că, Într-o căsătorie, nu se poate scăpa de treburile casnice - chiar dacă ești destul de norocoasă Încât să ai o menajeră - și că aceste treburi nu-ți stârnesc cheful de sex. „Sex“, mă gândeam cu nostalgie, În timp ce trăgeam o cutie de pungi pentru gunoi de pe raftul de sus, „sex și... curățare chimică“. Am aruncat o privire la ceasul de pe mână: 7:30 P.M. Trebuia să termin aici și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
e nevoie să faci asta... ești atât de ocupată. Le-aș fi luat eu. Nu am spus nimic. Ați auzit careva vreodată de ne-binecuvântare casnică? 11tc "11" Bebelușul Mondentc "Bebelușul Monden" Nu aș putea spune că aveam cu adevărat chef de prânzul Baby Buggy al lui Phoebe a doua zi: singurele lucruri la care mă puteam gândi erau chitanța aceea de la hotelul din Londra și ce naiba urma să-i spun lui Hunter. Dar când, trăgând speranța că el va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu avea nici urmă de sânge francez În vine. Era (În secret) din Miami. Nici urmă de Alixe Carter. Mă simțeam oarecum mai degrabă ușurată, căci eram atât de preocupată de chitanța de la hotel, Încât chiar nu aveam cu adevărat chef În clipa aia de o vorbăraie de complezență cu o femeie ca ea. Poate că reușeam să mă rup acolo nițel de nebunia din magazin, mă gândeam. Baia era ocupată, așa că m-am prăbușit pe un fotoliu, prost dispusă. „Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nuntă. Este uimitor cum uneori nici măcar o lenjerie de 600 $ din olandă țesută În Portugalia, cu fețele de pernă cusute de mână, tivite cu dantelă nu poate face nimic ca să te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr. Ăăă... nu sunt tristă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
eram de-acum așa de ostenită și de stresată, că arătam mai rău decât Mireasa moartă. În seara aceea de Început de ianuarie, Thack găzduia vizionarea filmului Femeile. Era o comedie despre femei divorțate, adică ultimul lucru pe care aveam chef să-l văd, dar nu mă puteam fofila de la asta: era o seară mare pentru Thack și speram ca, ajungând În ultimul moment, când deja luminile erau stinse, nimeni să nu bage de seamă cât de dărâmată arătam. Din nefericire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
explic... —Încă Îl poartă. Vocea mea se ridică pe măsură ce furia mea creștea. — Gata cu explicațiile. Știu ce pui la cale. Mă minți de luni În șir... Iubito, nu este ceea ce crezi tu... — Hai, lasă-mă În pace, Hunter, nu am chef de asta. Îmi auzeam cuvintele ieșind din ce În ce mai repede, de parcă s-ar fi putut să nu-mi ajungă timpul să le spun pe toate: N-am mai fost atât de nefericită În viața mea. Vreau să divorțez. Prefer să fiu eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
până atunci mai multă Încredere În soțul meu ca În acea clipă magică. Știu, am răspuns, simțind cum fericirea Îmi invadează chipul. Eram așa de bucuroasă, așa de mulțumită, Încât am simțit desfătarea până În vârful degetelor. — Și acum, cine are chef de o tequila la ora 4? Întrebă Lauren, după ce Își termină limonada, uitându-se În jur după un membru al echipajului. Ce ușurare: cu toate că era căsătorită, Lauren nu se schimbase deloc. —Doamne, Îmi place la nebunie a douad lună de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

au luat-o deja în jos rău de tot. Probabil că s-a aflat deja despre Baker Lewis Stuart, fondatorul companiei, și despre noua lui soție, Penny Price Stuart. Cei doi au luat aseară cina la ora șapte, la Chez Chef. Nu-i deloc greu să-l mituiești pe recepționerul de la hotel. Potrivit chelnerului care i-a servit, unul din ei a luat rizoto cu somon, celălalt, ciuperci Portabello. După notă, zice, nu-ți poți da seama care ce anume a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
peste niște țâțe ferme. Avea un curuleț destul de mișto și blugi strâmți. Se prea poate să fi consumat actul nupțial cu Nash în drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală, zice. Nash plesnește flacăra lumânării cu șervețelul răsucit, iar flacăra tresaltă și scoate un fuior de fum negru. Flacăra revine la normal și Nash zice: — Dacă ai de gând să te ocupi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
prag stă o femeie scundă, care poartă ochelari cu ramă groasă, de plastic negru. Femeia poartă mănuși de bucătărie și ține în mâini o caserolă. Eu am cumpărat o cutie de salată de fasole. Helen a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își dă jos saboții, ștergându-i pe talpă de covorașul din fața ușii. Se uită la Helen și la mine și zice: — Ai musafiri, Coacăză. Și Mona se lovește peste tâmplă cu încheietura palmei și zice: — Asta eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen. Putem să facem absolut orice. Nu, zic, ea poate să facă orice. Helen zice: — Mă mai iubești? Dacă vrea ea. Nu știu. Dacă zice ea. Helen își ridică privirea spre coliviile de cristal ale candelabrelor poleite și zice: — Ai chef de una mică? Nu că aș avea de ales, zic. Nu știu care e diferența între ceea ce-mi doresc și ceea ce sunt dresat să-mi doresc. Nu-mi dau seama ce-mi doresc cu adevărat și ce mi se impune să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pic, doar ca să pun vraja la încercare și să mă răzbun pentru că te-a speriat. Polițaiul se apucă de prohab. — Extraordinar! Uite că am erecție din cauza ta. Sună sexist, zice, dar întotdeauna mi-am dorit să am penis. Nu am chef să aud așa ceva, zic. Și Helen zice - prin gura polițaiului - zice: — Cum te urc în taxi, mă bate gândul să mai rămân în tipul ăsta și să fac o labă. Așa, ca să văd cum e. Și eu zic: Să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

umăr: "trimte-ți gealații să mă aresteze, dar nu acum, că vreau să-mi tihnească...", și a arătat discret spre tînărul de alături. La ziuă, Mihai a plecat. Asta a fost tot. Dar nici pe doamna Mia nu a mai avut chef s-o caute; prea îi vorbise urît de ea Liuță, prietenul în care avea încredere ca într-un părinte. Abia după ce-a terminat facultatea și a ajuns fizician la Valea Brândușelor, mergînd odată în delegație la București, și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiar în centru, la mansarda blocului Yanis, în care ea avea voie să intre doar pe ușa de serviciu de lîngă gunoier și trebuia să urce pe jos pînă sus, pe bloc. De lunile petrecute la mansardă, Mihai n-are chef nici azi să-și amintească. Pe doamna Mia a uitat-o demult, a rămas una dintre celelalte. Lui Mihai îi este rușine că gîndește așa. Doamna Ana m-ar pălmui și mi-ar arăta scara de serviciu: <<Ieși în stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-am chef să iau oameni beți la bord. Taci, mă Andrei, că am și eu niște resturi... Ți-i las aici, să știi! Ia te uită! Fă-o pe șefu la tine în cursă, nu la mine în restaurant! În drumul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Puii ăștia doi, arată bucătăresei după ce-i speli bine, îi fierbi și-abia apoi îi rumenești. E-te ce mofturi! se miră soțul ei. S-a legitimat careva c-ar fi mare zmeu? Sînt doi copii mici și n-am chef să-i îmbolnăvesc. Cine știe de cînd îs orătăniile astea, că numai la noi stau de-o lună. Și nu mai căsca gura pe-aici; clienții așteaptă! Ovidiu ia farfuriile cu ouă și le duce în sală. Observîndu-l pe unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o, drept care, cînd rîdea mai cu poftă, evident, ca o doamnă elegantă ce devenise între timp, nu s-ar zice că prostituția nu rentează chiar și-acum -, i-am aruncat berea din halbă între ochi și-am ieșit. Aveam un chef nebun să mă ajungă din urmă un milițian, sau altcineva, să mă ducă la miliție, să dau socoteală, dar nu s-a întîmplat. Sînteți un cinic, domnule Vlădeanu spune calm și apăsat Muraru, privindu-l lung. Cinic, nu cred; violent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
urmat de Vlad. Cum să nu răzbați, măi, cum?! strigă șeful spre un șofer. Am boțit o mașină, ce-s nebun să stric și altele?! Uite ce viscol arată șoferul pe fereastră. În zăpadă sînt atîtea mașini întroienite. N-am chef să le plătesc stricăciunile. Bine-bine, du-te la garaj că trimit pe altul spune șeful autogării. Dumneavoastră? întreabă spre Vlad și Mihai, dar, recunoscîndu-i, face un gest de disperare: Cursa rapidă! Uitați, arată în urma șoferului s-a întors din drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai condus ieri cursa! În plin cîmp, îmi degerau copii, care, o spun ca un realist sută la sută, n-au de ce să ispășească păcatele părinților, cum pretinde Biblia sau serviciul Cadre. Lazăr se întoarce la locul său fără nici un chef, surd la mulțumirea fetei pentru apa adusă, tot timpul cu ochii la cei doi copii, mereu agitați, cu brațele întinse spre cățel și, în sinea lui, se felicită că, măcar în căsnicie, a avut noroc. Ultimele scînduri din cotețul porcului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd Radu, puțin amețit, ieșit împreună cu toți prietenii pe pîrtia de lîngă cabană, a prins viteză, a luat-o printre brazi și s-a rătăcit. În căutarea lui s-au format mai multe echipe; nici una însă echipe de oameni cu chef, ca de revelion nu mai spera să-l recupereze. Singură ea, Aura, afară, în viscol, plîngea și, din cînd în cînd, slobozea cîte un "Raduleeee" prelung, deznădăjduit. *** Cînd și cînd, viscolul suflă cu așa putere că Radu se înfige adînc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]