12,026 matches
-
combinații alcătuiesc literele. Îi laud din nou și-i trimit în capătul celălalt al holului pe cei care alcătuiseră primul alfabet să-și învețe fârtații să-i imite, fiecare potrivit literei sale. Într-un sfert de ceas erau doctori în chestia asta. Cei care fac montaje de-alea, cultural-artistice, pe stadioane, la diverse evenimente ar fi murit de invidie, văzându-i pe gândacii mei. M-am apucat să-i instruiesc și pe ceilalți, potrivit scopurilor pe care le urmăream. Mă ascultau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se ocupa de portar, legându-l cât mai bine. Omul n-avea nici cea mai mică apăsare, sforăind în continuare fără grijă. În zece minute era fedeleș, ca un jambon pregătit pentru afumătoare. Pe dumnealui însă nu-l aștepta vreo chestie asemănătoare. Era doar o măsură simplă și înțeleaptă de precauție. După un sfert de ceas, primul bidon ajunsese deja la buza canalului, iar al doilea era cam pe la jumătatea drumului. O jumătate de oră mai târziu, sub comanda fermă a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nesfârșit un cântecel din care nu izbutise să rețină decât refrenul, nu tocmai educativ, dar care îi plăcuse micuțului în mod deosebit: "Bebel cel porcoșel, s-a cam căcat pe el". Cât a stat pe lângă cei doi, băiețelul a repetat chestia asta de vreo treizeci de ori. Suficient ca să i se graveze pe scoarță și lui Petrică. Ba încă atât de bine, încât de cum se apucă de treabă, începu și el să-l îngâne cu sârg. Mantra aceasta ciudată avu un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trebuit să-și amplaseze blestemata aia de cișmea chiar pe linia Ecuatorului. Bine, la povestea cu poziționarea cișmelei nu se gândise niciunul dintre ei, ci doar modestul autor al acestor rânduri, care, desigur, are o certă formație științifică. Însă pe chestia cu curgerea țuțuroiului, părintele Davidescu îl taxă de cincizeci de mii de lei vechi cinci lei noi, numiți de specialiști, cam aiurea, roni. Îl taxă, vorba vine. Popa pornise oricum chitit să nu-i dea mai mult de douăzeci de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
duce pă voi bila, pă mă-ta și pă tine, îi făceam dă un an acu' lu' tac'tu. Așa că mucles!" Soția îl privi plină de nervi, dar în sinea ei știa că era ceva adevăr în spusele lui. Iar chestia asta o enervă și mai tare, găsind la iuțeală un argument clasic: "Daa, mereu le întorci pă toate dân vorbe. Mare șmecher, ce ești tu! Te dai deșteptu' deștepților dă parcă ai fi ministru' ploilor, ratatule! Doar gura-i dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui nea Vasile i se părură niște obiecte de tortură foarte complexe și strălucitoare. Un ușor tremur îl cuprinse. Stai liniștit, domnule Mirică!", îl îndemnă medicul. Pacientul însă tremura și mai abitir, mai ales când văzu cum doctorul apucă o chestie metalică și o apropie de fața lui. "Nu o să te doară", îl asigură domnul Gherasim. Ce-i drept, e drept, avea o mână incredibil de ușoară. Nici n-a simțit când i-a scos șomoioagele de hârtie. Imediat a început
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu asigurările, tată. Vai dă capu' nostru! Ăștia o să ne roază beregățile, să mor!" Liniștea fu întreruptă de o întrebare cu caracter introductiv din partea fetei: "Auzi?". "Ă?", răspunse el preocupat. Înainte de povestea asta, parcă voiai să-mi spui de o chestie pe care v-a zis-o profesoru' la facultate, la sfârșitu' seminarului, când ați rămas voi doar câțiva..." "A! Da, mă. O chestie tare de tot", se entuziasmă imediat tipul. "Așa..." "Cică ăștia din Parlament, acum, că mai au decât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din partea fetei: "Auzi?". "Ă?", răspunse el preocupat. Înainte de povestea asta, parcă voiai să-mi spui de o chestie pe care v-a zis-o profesoru' la facultate, la sfârșitu' seminarului, când ați rămas voi doar câțiva..." "A! Da, mă. O chestie tare de tot", se entuziasmă imediat tipul. "Așa..." "Cică ăștia din Parlament, acum, că mai au decât o lună și vin alegerile, o să bage legea cu transplanturile. Așa, ca o măsură de prevedere, știi?" "Îhî. Și? Ce mare chestie? Doar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
O chestie tare de tot", se entuziasmă imediat tipul. "Așa..." "Cică ăștia din Parlament, acum, că mai au decât o lună și vin alegerile, o să bage legea cu transplanturile. Așa, ca o măsură de prevedere, știi?" "Îhî. Și? Ce mare chestie? Doar legea asta e de când am intrat în Uniunea Europeană sau chiar de mai-nainte." Bărbatul râse cu un aer superior: "Ce mare chestie!? Păi, mare, tată, mare. Acum are un schepsis nasol care te cam leagă de mâini dacă vrei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alegerile, o să bage legea cu transplanturile. Așa, ca o măsură de prevedere, știi?" "Îhî. Și? Ce mare chestie? Doar legea asta e de când am intrat în Uniunea Europeană sau chiar de mai-nainte." Bărbatul râse cu un aer superior: "Ce mare chestie!? Păi, mare, tată, mare. Acum are un schepsis nasol care te cam leagă de mâini dacă vrei și tu să faci o combinație. Numai că de cum or s-o voteze, o să bage și un articol de lege cum că dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Tot ăla care face efectiv transplantu' e la ghidon...". Surâde insinuant: " Aici sunt alte dedesubturi și nu vi le-a lămurit profesoru' pe toate. Oricum, ceva-ceva o fi. Nu prea îmi dau seama ce și cum. Da' dacă-i o chestie lucrativă, pun pariu că profesoru' a mai apăsat el pe un buton, pe ici, pe colo și i-a convins pe aleșii neamului că ar fi cazu' să se agite, să scoată legea cât mai iute. Au votat-o deja
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cam înciudat și boscorodind, că apăru Petrică. Anton se uită la el cu gura căscată: Da' ce, băi, fraților, nu mai aveți somn? V-a cuprins pă toți doru' dă muncă?". Ce dor dă muncă, bre? Mi-am uitat niște chestii p-acia...", făcu iute Petrică. Dar se opri și întrebă repezit: "Adică cum pă toți? Păi, cine a mai dat pă la servici'?". "Nea Vasile. Acu' o juma' dă ceas să fi plecat și ăla. Bine, el a trecut să-și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de unde puteam vedea și auzi tot. Eram în biroul babei de Fito. Trupele mele de elită erau ascunse tot acolo, așteptând un semn de la mine. Bineînțeles că se ocupau de activitatea lor favorită, adică mâncau și sporovăiau între ei. O chestie firească, la urma urmelor. Nu aveam câtuși de puțin pretenția să aștepte încordați, într-o disciplină de iuncheri prusaci. Oricum, știam că la orice semnal venit din partea mea or să percuteze imediat. Madam Săvulescu tocmai pătrunsese în încăpere. După ce-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai dea cu nițeluș ruj pe guriță. O făcu, iar după aceea își trecu de câteva ori buza superioară peste cea inferioară și invers, obținând o distribuție uniformă a rujului, dar și o depunere de pigment suav pe marginile incisivilor. Chestie care îi dădea un aspect cât se poate de pitoresc, după umila mea părere. Își mai aranjă un pic buclișoarele vopsite într-o culoare care se voia a fi roșu Tițian, așa cum îi spusese coafeza, dar care nu izbutise decât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sfert de oră începe...". Da, dragă, du-te. Acu', că tot s-a ivit fereastra asta, o să mă reped și eu până la Minister, unde am niște probleme de rezolvat", zice Săvuleasca zglobioasă. Își țuguie buzele, închipuind o serie de pupături chestia care a înfiorat chitina pe mine, cât eram eu de gândac și face galeș: "Mersi, mersi și-ți mulțumesc!". Rămăsese singură iarăși, însă deborda de bună dispoziție. Până într-atât, încât începu să fredoneze și ea: "Păăi, cââând eraaam tiiiner
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sâcâită Săvuleasca. "Vă înjurau dă mamă?", întrebă, lansându-se într-o ipoteză și secretara. "Ce-ai, mă, ce-ți veni?", se încruntă baba spre funcționară. Abia atunci văzu că în spatele acesteia se ițiseră o mulțime de mutre avide de cunoaștere. Chestia asta avu darul de a o scoate și mai tare din minți: "Ce-i cu voi, mă, p-aici? La ce vă uitați ca boii? Ă? La ce, mă, la ce?". Domnul Cuzbășan luă atunci o atitudine curajoasă și responsabilă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scroafa aia de secretară, și de studenți. Ce să-ți spun!" Poate că ar trebui să te doară. Scroafa aia guiță tare și peste tot pe unde apucă. Eu zic că ar fi cazul să te gândești cu seriozitate la chestia asta." "Acuma ai venit pe capu' meu să mă dăscălești?", mârâi baba. Profesorul oftă: "Înțelege că sunt singurul care îți ține partea în situația asta. Lămurește-mă odată și pe mine! Ce s-a întâmplat?". "Păi, nu ți-am spus
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
enervă ea. "Ți-am zis clar că nu scriau obscenități. Și nu mă înjurau cum a crezut tuta aia. Da' spuneau că-s o țoapă parvenită și m-au făcut și dobitoacă pe deasupra. Auzi tu la ei!" Gândacii au făcut chestia asta?", întrebă siderat bărbatul. "Da, gândacii!", spuse apăsat femeia. "Și cum scriau, dragă? Tu vezi vreo urmă de literă pe perete?" " Da' ce-ți închipui, că scriau cu pixu'?" "Da' cu ce?" "Cu corpurile lor. Cum făceau pe vremuri oamenii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sincer al celor din bulevard. Răcni la ei: "Băă, băăă! Lăsați banii, băăă! Banii-i ai mei, băăă!". Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel: Hai nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e, te-ai prins?". Toată lumea râse. Chestie care îl aduse în pragul demenței pe domnul Ciucurel. Arătă cu degetul spre bătrân și urlă, în timp ce încăleca pervazul: "Te pui cu mine, bă, moșule? Bătaie ce-o să-ți iei tu dă la mine n-o să-și mai ia nimenea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a aruncat acestuia o ditamai șopârla ca nadă, iar expertul nostru în mass-media, hulpav, a înghițit-o cu tot cu undiță, încântat de frumusețea zicerii. Naiv, a prezentat-o mai apoi ca fiind un fapt de viață real, întâmplat, să vezi ce chestie, chiar domniei sale. A venit momentul să se termine odată și cu făcătura asta. Pentru a îndrepta această eroare care s-a înșurubat în mentalul colectiv trebuie să afirm răspicat următoarele: Da, e adevărat că un străin a spus lucrurile acestea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
niște prietene acolo. Înțelegi?" "Înțeleg, da. Da' să nu vă supărați, parcă domnu' Sandu a zis că-i vrea pă săptămâna viitoare, cân' s-o întoarce dumnealui dă la Strasbourg..." "Așa o fi, dragă, numa' că acu' a apărut o chestie și are nevoie dă ei, fix azi. Înțelegi?" "Da, bine..." Da' ce-i vreo problemă?" "Mmm... nu." "Îi ai la tine sau sunt în altă parte?" "Nu-s la mine, că nu umblu cu... Da' rezolv io. Deci la trei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Femeia își aruncă ochii prin jur, după care scotoci cu sârg prin gentoiul de mușama care îi spusese domnu' Sandu costase vreo douăzeci de mii de euro. Domnului ministru îi cam sărise muștarul când își văzuse consoarta venind făloasă cu chestia aia atârnată de braț. Că o văzuse, n-ar fi fost nimic, dar când auzise cât costase, i se făcuse rău. Bine, niște apropouri primise el din partea dumneaei, dar credea că momentul concretizării acestora era departe. La burzuluiala lui, soția
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
amica cu un zâmbet nonșalant, nepărând să-l zărească și pe domnul Ciucurel. "Da, Mariano, d-acolo viu", recunoscu acru Țuți. Acu' un minut am intrat și io înăuntru, aici. M-am întâlnit cu domnu' Relu, că avea Sandu o chestie cu dumnealui și am mai schimbat o vorbă cât vă așteptam, pă tine și pă Rodica." "A! Rodica n-a apărut, tu?", se arătă lejer nemulțumită doamna Mariana, soția unui cunoscut om de afaceri bucureștean. "Nu. Iei un digestiv înainte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
moment de reflecție. Totuși răspunsul nu întârzie prea mult: "Asta cam așa-i. Da' lucrătura-i dă domeniu' evidenții, bă, băiatule". Relu oftă din adâncul sufletului și se hotărî să-i spună jupânului tot: "Domnu' Sandu, o să vă zic o chestie. Io cred că nu dumneavoastră voia cineva să vă facă manevră, ci mie. Să vă esplic de ce. În ziua cân' am vorbit cu dumneavoastră, după ce a venit băiatu' ăla, am pățit o chestie nasoală dă tot. Am lăsat banii la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tot: "Domnu' Sandu, o să vă zic o chestie. Io cred că nu dumneavoastră voia cineva să vă facă manevră, ci mie. Să vă esplic de ce. În ziua cân' am vorbit cu dumneavoastră, după ce a venit băiatu' ăla, am pățit o chestie nasoală dă tot. Am lăsat banii la birou, în diplomat și am coborât să-l conduc pă omu' nostru. Ușa închisă la birou, totu-n regulă. Cân' mă întorc, ce să vezi? Diplomatu' aruncat pă jos, dăsfăcut, și banii zbura
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]