1,350 matches
-
se aventureze În divan, uriașa sală de audiență, pentru a se apropia de cel mai puternic om al imperiului și pentru a-i expune lacrimile și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac cerc Împrejurul lui Nizam, Îi chestionează pe vizitatori, Îi Îndepărtează pe neaveniți. Omar s-a oprit În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar liniștită, care-l Înconjoară pe vizir, aflat pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și atunci putem să ne descotorosim de costumele astea blestemate. Închiseră în urma lor cloazonul exterior, apoi așteptară deschiderea din interior. ― Ce-a pățit Kane? Era iar Ripley. Dallas era prea obosit să remarce o intonație bizară în vocea care-i chestiona. Îl urcă pe Kane care începuse să alunece, mai sus, pe umăr, fără să-i pese de creatură. Aceasta nu se mai clintise pe tot drumul până la Nostromo; n-avea de ce să se miște tocmai acum. Un fel de organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
instituției de miracole, Whats new / Site Map / Site Index / lui Matei i-ar fi plècut, din pasiune pentru hèrți, ca Ilarie sè dea click pe Site Map, dar el alege de pe partea dreaptè Latest Monthly Message, Tot mai crezi, îl chestionez, cè femininul va împèca bèrbatul cu lumea? dar, Ilarie, întorcându-se spre mine cu expresie seninè pe fațè, îndulcitè de pletele blonde și de lumină slabè din încèpere, contrazicându-mè, Eu n-am spus, mè privește cu blândețe, dar Matei, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
viațè întreagè dupè o chemare care nu mai vine, sè stai și sè pândești fiecare gest, fiecare cuvânt auzit, întrebându-te necontenit, oare nu e asta chemarea mea?! Și sè nu primești nici un rèspuns oricâtè râvnè ai depune! Dar, îl chestionez eu, cum putem sè facem deosebirea între chemèrile adevèrate și cele false, între cele reale și cele iluzorii? În ceea ce-l privește pe el personal, îmi explicè, totul e mult mai simplu, Ilarie fiind convins cè adevèrata lui chemare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pretenții. Amândoi sunt de vină, continuă Davey. Dacă Finn e într-o stare proastă, Barney îl urmează îndeaproape. Eu n-aș putea lucra cu fratele meu, precizează Vijay în timp ce mușcă dintr-un sandvici cu ou. Și voi vă certați? îl chestionez eu, încercând să fac abstracție de gălbenușul care i se scurge pe barbă. Nu, ne înțelegem bine. Nu reușim să ducem însă nimic la bun sfârșit. Când suntem împreună ne comportăm ca niște băieței de șase ani. Vijay își toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
știu. Numai că vor veni o mulțime de prieteni care știu că eu și Vanessa am ieșit împreună. Trebuie să am și eu o prietenă, ca să nu le fie milă de mine. —Cât de mare e casa părinților tăi? îl chestionez, închipuindu-mi că e destul spațiu să încapă toți colegii de serviciu, plus alte cunoștințe. —E uriașă! Încape un regiment întreg. Asta s-a și întâmplat în timpul Războiului Civil. Mă rog, asta-i mai puțin important. Promiteți-mi că veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ben repede, ca să se simtă mai puțin vinovat că a supărat-o pe Charlotte. —Și eu, recunoaște Daisy. Aproape că și eu, mă văd obligată să precizez la rândul meu. Ca de obicei, Jim se uită în pământ, așa că îl chestionăm pe Finn din priviri. —Eu nu mi-am vărsat amarul în felul ăsta. Parcă aș fi constipat. Sunteți mulțumiți? Dar n-am vrut... începe Jennifer. Glumește, Jennifer! o liniștesc eu. —Bine. E în regulă, atunci. Jennifer îi zâmbește lui Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt, nu pentru că aș fi puicuța lui sau a oricăruia dintre ei. Sunt încântată de faptul că prietenia dintre mine și Matt n-a dispărut doar pentru că m-am despărțit de Patrick. Cum te-ai simțit în ultima vreme? mă chestionează Jake cu o expresie foarte serioasă. Mă gândesc un timp. —Mai bine. Nu intenționez să îi spun despre ce se întâmplă în seara asta, pentru că sigur nu ar vedea nici o îmbunătățire. — Am făcut ce m-ai sfătuit. Pentru toate gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar spune despre problemele pe care le are în căsnicie. Nu e rău, dar nu prea știi ce să faci cu informația pe care ți-a dat-o. Încerc să schimb subiectul. Așadar, se nasc iubiri între membrii AA? îl chestionez, luând și ultima bucată de somon. Jake mănâncă mai încet decât mine. Echilibru în toate. Totdeauna i-am admirat pe cei care iau masa pe îndelete. —O, da! râde iar, de data asta aproape din toată inima. Uneori suntem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și ricoșă în pământ. Ăștia-s tot din viitor! gândi paznicul și-i chestionă în limba română. Ciudații se uitară la paznic, îl pipăiră ca și cum arăta altfel decât ei și dispărură mormăind spre oraș. Câinele îi conduse lătrând la o distanță respectabilă, deși glonțul nu-i rănise decât amorul propriu. Ca și la Superman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
meargă la școală chiar și duminica. Se vor plăti taxe exorbitant de mari pentru a asigura buna funcționare a instituțiilor de învățământ. Orice reclamație cu privire la sistemul de învățământ adoptat va fi aspru pedepsită deoarece nu este datoria cetățenilor de a chestiona deciziile luate de aleșii lor. Mai mult, profesorii vor avea drepturi depline în timpul orelor în care predau. Pot face orice, cum vor și când vor. Vor fi niște zei la ora lor, în alte cuvinte. Zei erau și înainte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sat, care bineînțeles că mă cunoșteau și, în timp ce vorbeau cu mine, una își arunca ochii când la picioarele soției, când pe după ușă sau pe sub pat. Simțind că eram și eu curios să aflu pricina acelor priviri ciudate, doamna Maria o chestionă urgent: - Bag samă că îi fi pierdut ceva, Marandă, că văd că te tot uiți așa aiurea ... - Nu Marie, ci sâ pierd? Da’ acu dacâ tot ai adus vorba, câ eu mă cam rușânam ... mă uitam la chicioarili doamnei lu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
termină niciodată! Ți-e clar? Bagă bine la cap treaba asta și să nu te mai văd că stai degeaba! Ce-nseamnă educația comunistă! Cât de târziu înțelesesem asta! Dar odată înțeleasă, mi-a fost de real ajutor. De câte ori eram chestionat dacă am terminat cutare sarcină de serviciu, întrebam precaut când e termenul de predare țimi asiguram țefa că sigur voi preda totul la termen, chiar dacă eu terminasem deja ce aveam de făcut. Și eu care în nețtiința mea credeam că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nu dau. V-am spus că sângele meu e unic în lume, așa că nu dau eu secretul lui pe mâna nimănui! La ce secret s-o fi referind Pandele? - se întrebă în sinea lui doctorul și se hotărî să-l chestioneze: - Bine, dacă nu vrei, cu sila nu putem s-o facem. Dar ce secret ascunde sângele dumitale? - Văd că sunteți om de treabă, așa că am să vă spun. Prin venele mele circulă odată cu sângele, o substanță misterioasă cred eu, care
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pardesiu. Dându-și seama că nu putea sta așa ascuns ore întregi și cum doamna Mia nu părea în nici un caz să renunțe, se întoarse în compartiment. - De ce ai fugit de mine? Unde te-ai ascuns? - îl și luă la chestionat. - Unde să fug? De ce să fug? Am fost la niște amici în celălalt vagon să-mi iau la revedere că urmau să coboare. Oarecum satisfăcută de explicație, doamna Mia se așeză din nou provocatoare în fața lui George, zâmbindu-i fără
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Ghiocel, și știu că nu ai sufletul să mă refuzi!” a fost răsplătit cu vorbe bune și considerație. Era una din cele mai toride zile de iulie când șeful său, Nelu Roman l a chemat În birou și l-a chestionat Într-un mod oarecum ciudat: Ce facem, Rică, ne dăm cu lumea mare, nu? Rică Își cunoștea foarte bine șeful, când era vorba de scheme electrice ori soluționări rapide și eficiente, adesea subalternul dădea afirmativ din cap Înainte ca „nea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
motor mare și important pentru fabrică. Acesta fusese dus la rebobinat și cineva turnase acid clorhidric peste noul bobinaj, fie pentru a compromite bobinatorul, fie ca acesta să și ascundă rebutul și să nu plătească conductorul de bobinaj. A fost chestionat, apoi amenințat pentru ca În final să fie apreciat ca „element tânăr serios și capabil de care partidul și societatea are nevoie și pe a cărui spirit de observație, vigilență și integritate contăm, tovarășe Olaru. Te rog ca ori de câte ori observi ceva
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Nu muiere,nu durere!”). In pauză,în timp ce-mi desfac sandvișul cu brânză topită,colega mea șatenă se topește de dorință și-mi cere să-i povestesc filmul „Trei dame în patul meu”... -Și cum se termină povestea ? mă chestionează ea,cu malițiozitate. Femeia măritată revine la soțul ei? Cu diplomația care mă caracterizează încerc să amân deznodământul. Sunt salvat de telefon. O voce tânără de femeie mă învăluie hipnotic: -Aloo,domnul Lupulescu? -Greșeală,îi răspund timid. Aici domnu’ lu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de mult la schi sau în plimbări pe dealuri, dacă oamenii ar fi stat mai mult prin cluburi, petrecând până la răsăritul soarelui, atunci poate că mi-ar fi plăcut mai mult la Praga. Pe când Eddie, bărbatul cu fața roșie, mă chestiona asupra prețurilor din Praga, în sala de mese a intrat tipul cel arătos. —Iată-l pe Christy, a urlat un bărbat cu o claie de păr negru și o mustață enormă à la Stalin care, spre nedumerirea mea, era grizonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el triumfător lui Stalin. Mai târziu am aflat că Don avea patruzeci și șapte de ani, locuia cu mama lui și era un burlac „cu acte în regulă“. Nu știu de ce, dar n-am fost surprinsă. —Ești sigură? m-a chestionat din nou Stalin. Cât a fost gravidă cu primii patru copii, Rita mea nu putea nici ea să se uite la ouă. Nu sunt gravidă. —De unde știi? Pur și simplu știu. Putea să se ducă învârtindu-se dacă își închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la pielea ei minunată, la părul ei auriu, la unghiile ei perfecte. Eram uluită cu cât succes se reinventase. Niciodată n-aș fi crezut că sub exteriorul acela lustruit și splendid clocotea atâta durere și atâta nesiguranță. Apoi, Josephine a chestionat-o cu privire la bărbatul cu covorul. Și, într-un final, după o sesiune de întrebări și răspunsuri pe care eu am considerat-o chinuitor de dureroasă, deși eram doar în poziția de spectator, Chaquie a recunoscut că, într-adevăr, inaugurase covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu mai spune, tată. Ei bine, În vremurile de față există mult prea multe lucruri care să ne distragă. Nu e vina noastră. I-am făcut cu ochiul Mariei și ea a izbucnit În râs. ― Serios? Cum ar fi? mă chestionă tata. Am ridicat din sprâncene. ― Încearcă să ghicești! ― Aș miza pe băieți. ― Destul de adevărat, râse Maria. Am ridicat din umeri. Nu voiam să-mi amintesc de Victor. ― Scumpo, cum Îți mai merge cu Victor? Întrebă mama. La fix! M-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Uite ce e, Alisia. Eu când spun ceva, vorbesc serios. Am zâmbit fără să vreau. ― Mersi atunci. Tocmai mă decisesem să Îi las singuri, când mi-am amintit ceva. ― I-ai spus lui Adi că-mi place culoarea neagră? am chestionat-o. Ea păru bulversată. ― De ce i-aș fi spus asta? ― Nu contează. Am aruncat o ultimă privire spre Adi care se prăpădea de râs Înainte să mă duc În camera mea și a Mariei. Acolo l-am găsit pe Alex
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
traducem". Presimt că va urma o catastrofă. Imposibil să nu ne dăm noi în petic. Ucraineanul scoate o listă cu scriitori români care au fost, deja, traduși la Kiev. Citește numele de pe ea. Majoritatea, scriitori oficiali. "Ce părere aveți?" ne chestionează, inocent. Nu vreau să am nici o părere. Mai ales că mulți de pe listă sunt morți. Or, de mortuis nil nisi bene. Ceilalți se iau, însă, cu mâinile de cap. "Nenorocire, nenorocire", se vaită ei semnificativ. Povestea cu capra vecinului cunoaște
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
capăt în afacerea asta. Se uită la Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din mesajul dumitale către căpitanul Free că pe distrugător sunt prizonieri. Gosseyn aprobă. - Exact. - Și vrei să-i aduci aici? De ce? - Mă gândeam că doreați să-i chestionați, zise Gosseyn. Enro, din nou, păru zăpăcit. - Nu văd cum ai putea să folosești ceva împotriva mea, aici. sub puterea mea. Se adresă mașinii. - Ei, detectorule, a spus adevărat? - Vreți să spuneți, dacă dorește să fie aduși? - Da. - El dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]