1,182 matches
-
loc în perioada 1929 - 1933, muncitorii fiind cunoscuți sub numele de cei douăzeci și cinci de mii. Brigăzi de șoc au fost folosite împotriva țăranilor care se opuneau cooperativizării ca și pentru îndepărtarea celor care erau considerați culaci (chiaburi) și "sprijinitori ai chiaburilor". Prețul colectivizării a fost așa de ridicat, încât numărul ziarului "Pravda" din 2 martie 1930 a publicat articolul lui Stalin "Amețiți de succes", în care el îi descuraja pe cei supra-zeloși: După publicarea acestui articol, presiunea pentru colectivizare a mai
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
se așteptaseră liderii comuniști. Comitetul Central al Partidului Comunist a dat însă vina pe culaci, care ar fi organizat rezistența împotriva colectivizării. Era adevărat că, în parte, țăranii stocaseră cerealele în așteptarea unor prețuri mai mari și că în special chiaburii se opuseseră colectivizării. Fuseseră acte de sabotaj, (arderi ale recoltelor, măcelăriri ale animalelor), acte de distrugere a proprietăților și atacuri asupra conducătorilor sau membrilor fermelor cooperatiste. Guvernul sovietic a răspuns acestor acte de sabotaj prin tăierea aprovizionării cu alimente a
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
a dus la ceea ce istoricii ucrainieni au denumit Holodomor. Acest 'Holodomor' este adesea socotit responsabil pentru moartea a unui mare număr de ucrainieni, între 6 și 10 milioane de oameni. Mulți chiaburi sabotori și alți opozanți ai colectivizării, ("sprijinitori ai chiaburilor"), au fost executați sau au fost trimiși în lagărele de muncă forțată. Familiile de chiaburi au fost deportate în Siberia și în Kazahstan, mulți dintre ei murind în timpul transportului. Pe 7 august 1932, s-a emis "Decretul pentru protejarea proprietății
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
pentru moartea a unui mare număr de ucrainieni, între 6 și 10 milioane de oameni. Mulți chiaburi sabotori și alți opozanți ai colectivizării, ("sprijinitori ai chiaburilor"), au fost executați sau au fost trimiși în lagărele de muncă forțată. Familiile de chiaburi au fost deportate în Siberia și în Kazahstan, mulți dintre ei murind în timpul transportului. Pe 7 august 1932, s-a emis "Decretul pentru protejarea proprietății socialiste", stabilindu-se că furtul din colhozuri și din proprietatea cooperativelor se pedepsea cu moartea
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
Krasnodar și 20.000 în Stavropol. Cel puțin 4 milioane de oameni au murit în timpul Marii Foamete din Ucraina. Mulți istorici au caracterizat acest fapt drept "un genocid împotriva ucrainienilor". Vina pentru neîndeplinirea planurilor de achiziții a fost aruncată pe seama chiaburilor și a "elementelor naționaliste burgheze", luâindu-se imediat măsuri de epurare a conducerii ucrainiene a partidului comunist și a intelectualilor ucrainieni. Presa sovitică nu a publicat nimic despre această mare foamete. Însă, jurnaliștii britanici Malcolm Muggeridge #1 și Gareth Jones #2
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
faptul că aceste deportări în masă aveau loc cu două săptămâni înainte de Operațiunea „Barbarossa”, prin care Hitler încălca înțelegerea cu Stalin. La 6 aprilie 1949, Sovietul Miniștrilor al URSS a adoptat hotărârea cu privire la exilarea din R.S.S.M a familiilor de chiaburi, a foștilor moșieri, negustori și complici ai „ocupanților”. Ultimii erau stigmatizați drept „colaboraționiști”. Astfel se prevedea deportarea a 11 280 de familii (40 850 de persoane). A fost fixat și timpul desfășurării operației denumite „Iug” („Sud”) - începutul de la 6 iulie
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
și a „terorii republicane proletcultiste” din România „lagărului socialist”: 1945 - 1958 / 1960. Între adepții proletcultismului în România au fost Alexandru Jar și Anatol Baconsky. Trece-o noapte și mai trece-o zi,<br>Se ascute lupta între clase,<br>Iar chiaburii se arat-a a fi<br>Elemente tot mai dușmănoase.<br><br>Astea le vedem noi — dar chiaburii<br>Văd în față negre văgăuni<br>Și în ochii lor văpaia urii<br>Răscolește blestemații tăciuni.<br><br>A.E. Baconschi
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
fost Alexandru Jar și Anatol Baconsky. Trece-o noapte și mai trece-o zi,<br>Se ascute lupta între clase,<br>Iar chiaburii se arat-a a fi<br>Elemente tot mai dușmănoase.<br><br>Astea le vedem noi — dar chiaburii<br>Văd în față negre văgăuni<br>Și în ochii lor văpaia urii<br>Răscolește blestemații tăciuni.<br><br>A.E. Baconschi, Cadavre în vid, 1969 Cultul personalității liderilor comuniști a luat o mare amploare, înglobând funcția de „agit-prop“ și
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
a putea electrifica satul natal. A lucrat, astfel, la Uzina Electrică din Vaslui, ocupându-se cu iluminarea unor cartiere din oraș și electrificarea câtorva sate din raion. ""Numai așa puteam să-mi împlinesc visul, pentru că Dăneștiul era considerat sat de chiaburi și, în plină colectivizare, nu era printre satele trecute pe lista iluminatului rural. I-am convins și pe cei de la Vaslui și pe cei de la București că ne electrificăm cu forțe locale"". S-a procurat un grup electrogen KD 35
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
de partid este clară: punerea pe picioare a fermei pe care o conduce. Anton Filip crede inițial că se va lupta doar cu fostul administrator al fermei, Răghină și cu oamenii acestuia, care lăsaseră în paragină ogoarele fermei, precum și cu chiaburii, dar pe măsură ce timpul trece apar și alte piedici realizării dezideratului comuniștilor: Pe lângă aceste personaje, mai întâlnim și figura activistului de partid Prund, precum și salariați cinstiți și muncitori ca mecanicul Prodan și vizitiul Mitu Cîrstei. Dacă primul volum pune accentul pe
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
și închis, pentru activitate comunistă ilegală, între 1936-1944. După 1944 a condus activitatea PCR în județele Hunedoara și Mureș și a avut un rol important în procesul de colectivizare a agriculturii, fiind cel care a emis ordinul de arestare a chiaburilor (țărani înstăriți) din România. În iunie 1946, a fost creată Regionala PCR Mureș, cu sediul la Târgu-Mureș, aceasta fiind condusă de , care avea ca sarcină pregătirea și câștigarea alegerilor și avea autoritate asupra fostelor județe Mureș, Ciuc, Trei Scaune și
Alexandru Moghioroș () [Corola-website/Science/308321_a_309650]
-
și în documentare și jurnalele de actualități. Tot ce se prezenta în aceste producții era "aurit" cu "mărețele realizări ale clasei muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare". Remarcăm și faptul că și alegerea actorilor pentru asemenea producții nu era întâmplătoare. Pentru "chiaburi" erau aleși actori grași, dacă se poate "burtoși", "țăranii săraci" erau actorii slabi dar cu privire tăioasă, mers hotărât, "activiștii" erau actorii cu un aspect cât mai "muncitoresc", mușchiuloși, cu priviri agere. Alegerea actorilor era foarte importantă în schițarea personajului
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
cei care o susținuseră, fugiseră). În urma ostașilor ruși au apărut "tovarășii" de la Народный комиссариат внутренних дел-NKVD care atât în 1940, cât și în 1944, au "curățat" orașul de toți "nedoriții" printre care foștii slujbași ai administrației românești, negustorii, așa-zișii "chiaburi", popii, credincioșii cei mai de vază ș.a.m.d., peste 500 de persoane în total. Astfel, după război, Făleștii, ca multe alte orășele și sate din Republica Moldova, își pierduseră circa un sfert din populația antebelică, multe case și prăvălii, precum și
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
total. Astfel, după război, Făleștii, ca multe alte orășele și sate din Republica Moldova, își pierduseră circa un sfert din populația antebelică, multe case și prăvălii, precum și lăcașurile de cult, fiind jefuite și incendiate. Rechizițiile administrației sovietice și priogoana împotriva pretinșilor "chiaburi", adăugate secetei din anii 1946-47, goliră însă multe sate înconjurătoare de locuitorii lor, care veniră la oraș. Cu această masă de muncitori docili, bucuroși de o masă pe zi și de cîteva copeici pentru vodcă, administrația sovietică a procedat la
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
Silviu Brucan, "„eram siliți să facem față concurenței. Bătălia pentru cititori era aprigă”". Mai mult decât atât, ceea ce se poate lesne vedea din paginile ziarului este că, limba de lemn nu-și făcuse încă apariția, iar "„dușmanii poporului”" (legionari, universitari, chiaburi și moșieri etc.) erau aspru și violent criticați. În perioada de aproximativ opt ani (1944-1951), materialele aveau un pronunțat atac asupra "„ororilor antonesciene”" și a legionarilor. Fără îndoială însă, atacul comunist avea în vizor pe oricine era sau se considera
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
Populară Română". Printre obiectivele declarate ale acestuia s-ar situa: În 1948, s-a trecut la primele măsuri de colectivizare a agriculturii, care a devenit în scurtă vreme un proces marcat de violențe și abuzuri, de timp ce țăranii înstăriți (chiaburii) nu erau dornici să-și predea în mod voluntar averea. Rezistența țăranilor a fost înfrântă prin bătăi, arestări și condamnări arbitrare sau prin deportare. La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritorială în favoarea Uniunii Sovietice: Eduard Mezincescu
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
românești : intelectualii, profesorii, funcționarii statului monarhic, gradații din forțele militare, polițiștii, juriștii, profesiunile liberale, clericii, foștii membri ai altor partide politice (inclusiv cele cu vederi de stânga), foștii patroni și proprietari de pământuri (inclusiv cei care le cultivau ei-înșiși, socotiți „chiaburi”) și în general orice persoană care s-ar fi putut alătura nucleelor rezistenței anticomuniste. Aceste categorii formau în perioada 1948-60 pătura denumită în mod curent a „foștilor”, care își pierduseră atât libertățile cetățenești, cât și sursele de venituri și nu
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
preotului Anton Mălai," Comuna Leșu este amintită și într-un document emis de Comisia județeană Năsăud de verificare a membrilor Partidului Muncitoresc Român în 1949, printre comunele în care Partidul Comunist a înființat greu organizații, datorită "“elementelor dușmănoase: preoți, învățători, chiaburi". Instalarea la putere a regimului comunist a avut drept consecință directă pentru parohia Leșu, confiscarea a 60 de hectare de fânațe, păduri și teren arabil. S-a interzis, de asemenea predarea religiei în școală. În urma pensionării părintelui Vasile Coșbuc, în
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Goanga, regizorii Jean Rânzescu ,Panait V. Cottescu și dirijorul Jean Bobescu. A făcut studii complementare de canto la Salzburg (Mozarteum 1956), Paris (1958-60) și Romă (1960). Dan Iordăchescu a debutat în București în decembrie 1949 la Teatrul C.C.S. în rolul "Chiaburul" din opereta "Cântec de viață nouă" de Florin Comișel, fiind îndrumat vocal și tehnic de marea cântăreața de operă Maria Snejina. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956 la Teatrul de Operă și Balet din București. A întreprins 262
Dan Iordăchescu () [Corola-website/Science/312621_a_313950]
-
este un termen prin care, în perioada comunistă, era desemnat un țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pământ decât poate lucra singur, dispune de importante mijloace de producție și folosește muncă salariată. Termenul „chiabur" a fost introdus în România, în mod oficial, prin „Rezoluția Ședinței Plenare a C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949, fiind inspirat din noțiunea de culac, impusă în Uniunea Sovietică. În propaganda comunistă, chiaburii erau acuzați că "„speculează sărăcimea și
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
producție și folosește muncă salariată. Termenul „chiabur" a fost introdus în România, în mod oficial, prin „Rezoluția Ședinței Plenare a C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949, fiind inspirat din noțiunea de culac, impusă în Uniunea Sovietică. În propaganda comunistă, chiaburii erau acuzați că "„speculează sărăcimea și că strâng averi prin numeroase mijloace de exploatare, pe seama țărănimii muncitoare”". În rezoluția Plenarei Comitetul Central al PMR din 3-5 martie 1949, ce prevedea transformarea socialistă a agriculturii române, se prevedea că "„Politica noastră
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
țărănime trebuie sa fie clară: ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem alianța cu țărănimea mijlocașă și ducem lupta neîntreruptă împotriva chiaburimii”". Pe ordinea de zi a Plenarei CC al PMR, din martie 1949, s-a aflat și problema definirii clasei chiaburilor, deoarece rapoartele sosite din județe indicau situații contradictorii înregistrate în operațiunile de identificare și de clasificare a acestora, izvorâte din neclaritatea indicațiilor transmise din Capitală. În toate „regionalele de partid”, se creaseră confuzii grave în activitatea de departajare a chiaburilor
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
chiaburilor, deoarece rapoartele sosite din județe indicau situații contradictorii înregistrate în operațiunile de identificare și de clasificare a acestora, izvorâte din neclaritatea indicațiilor transmise din Capitală. În toate „regionalele de partid”, se creaseră confuzii grave în activitatea de departajare a chiaburilor de mijlocași și invers, întrucât principalul criteriu utilizat se referea la monitorizarea suprafeței proprietății fiecărui individ. De aceea, Gheorghiu-Dej a considerat ca fiind necesară sporirea elementelor de calificare a chiaburilor: „Pentru a deosebi muncitorul agricol - țăranul sărac și cel mijlocaș
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
partid”, se creaseră confuzii grave în activitatea de departajare a chiaburilor de mijlocași și invers, întrucât principalul criteriu utilizat se referea la monitorizarea suprafeței proprietății fiecărui individ. De aceea, Gheorghiu-Dej a considerat ca fiind necesară sporirea elementelor de calificare a chiaburilor: „Pentru a deosebi muncitorul agricol - țăranul sărac și cel mijlocaș - de chiabur, trebuie să ținem seama de următoarele criterii: dacă are pământ, în ce regiune se află pământul; dacă mai posedă și alte mijloace de producție, câte și anume ce
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
mijlocași și invers, întrucât principalul criteriu utilizat se referea la monitorizarea suprafeței proprietății fiecărui individ. De aceea, Gheorghiu-Dej a considerat ca fiind necesară sporirea elementelor de calificare a chiaburilor: „Pentru a deosebi muncitorul agricol - țăranul sărac și cel mijlocaș - de chiabur, trebuie să ținem seama de următoarele criterii: dacă are pământ, în ce regiune se află pământul; dacă mai posedă și alte mijloace de producție, câte și anume ce fel de mijloace de producție; felul de cultură; cât produce și cât
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]