KorAP: Find »[drukola/base=chicoti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...62 >

1,541 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

faci de te roiești. Nu te-ai prins că dom’ Băcănel e ocupat acuma? Nu vezi că are musafiri?! Afinoghiu îi făcu semn că așa-i, poate să plece, nu mai avea nimic de făcut. - Da io mâine nu viu, chicoti femeiușca. Că mâine e sfântul Miai și Gavrilă și dă gagiul meu bairam. Mergem și la pădure, la mănăstire la Mândraia, dacă nu plouă! - Ți-ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
avea nimic de făcut. - Da io mâine nu viu, chicoti femeiușca. Că mâine e sfântul Miai și Gavrilă și dă gagiul meu bairam. Mergem și la pădure, la mănăstire la Mândraia, dacă nu plouă! - Ți-ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la Poștă! Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
niciodată ceva expré anume, că nici nu știi după aia ce te mai așteaptă. Ține-o cu lozinca asta: dacă nu s-a dat la televizor și nici la radio n-am auzit, de unde să știu eu, la calapoadele mele...“ Chicoti, pocnind șmecherește din degete. - Deștept nea Trandafir. „Nu te omoară pă chestia asta, zicea. Da să nu semnezi nimic. Orice, da fără semnătură.“ V-ați prins? Nu țâțâie acu’ laminoru la tremurici din ăștia de-a semnat? C-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să le arătăm că și după cortina de fier capitaliștii se pot simți bine, nu-i mănâncă comuniștii și alte chestii de-astea de propagandă cum se făcea. Se umpluse orașul de boale pă chestia asta cu ospeția și dărnicia. Chicoti iar, pierdut parcă în reverii. Dădu a lehamite din mână. - Ieșise toate marșrutistele la treabă. Chiar și fetele cuminți, tot mai încercau și ele un capitalist. Așa, de să se laude mai apoi că a strâns capitalul în brațe...Știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Soporani, chestia cu colectiva, că zicea că bătrânul de l-ați îngropat azi era omul căpitanului Goncea de la raion. Ce mai, a fost o bătaie de a venit miliția și i-a despărțit că a tras cu revolvelu. A fost... Chicoti amuzată, ca și cum ar fi revăzut bătaia de demult. - Parcă văd și acușica cum s-a petrecut totul. Ca la cinema le văd. N-aveau casele astea. Era alea vechi, de-a ars mai p-ormă și le-a făcut p-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
îl privea fața zâmbitoare a unei femei. Să tot fi avut spre șaptezeci și trei. - E coana mare a șefului, preciză acela. Madam’ Filoftița.O duc să vadă expoziția Goya de la Muzeul ăl Mare. Popa Băncilă închise îngrozit servieta. - Ei? chicoti lunganul. V-ați convins? Am pus lăcățel albastru la servieta dumneavoastră să fiu sigur că nu se mai întâmplă vreo schimbare. Acum mi-o puteți da, sper. Nu mai așteptă ca popa să spună ceva. Nici nu mai putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mitraliere și tancuri. De gura pirandei fura Vasilică țiganul de era paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi ieșea numai mitralieră.“ Sala chicoti. Cunoșteau bancul, dar puțină destinere face oricând bine. „Domnilor - se avântase Fârtat -, comunismul și-a avut slugoii lui. Cei care au făcut mârșavul compromis. Îi cunoașteți, le știți cărțile, le știți filmele, piesele de teatru, treceți pe lângă clădirile ridicate sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de acum nu se gândesc cum să fructifice cât mai constructiv această calitate strămoșească. Au dat liber la furat numai aleșilor și unor privilegiați. Nu se poate să furi numai prin reprezentanți...“ Câțiva tinerei, pe rândul de scaune din spatele lui, chicoteau amuzați de teoria doctorului. O auzeau pentru prima dată. Veneau, de fapt, pentru întâia oară la simpozionul acesta, ajuns la cea de-a șaptea sau a opta ediție. Două fete și trei flăcăiandri, cercetători pe la un institut cu documente, ziariști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
nu merge treaba cum s-a plănuit. Adică, ce s-o mai scăldăm la întorsătură, e vorba că revoluția de la Județeană nu a ieșit așa cum a crezut poporul că trebuie să iasă o revoluție în zilele noastre. Sunt explicit? Tinerii chicoteau. Nu reuși să prindă ce-și șopteau. Oftă nemulțumit. „Câte sacrificii s-au făcut pentru ei, și uite cum cresc. Pontagii, scormonitori și jemanfișiști...“ Doctorul aproape că își terminase intervenția. - O concluzie se impune, preciză Fârtat. Făcu o scurtă pauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
liberi. Aceasta este concluzia pe care vă propun s-o tragem fiecare. Cu deplină responsabilitate, că e foarte importantă. Chiar o propun ca temă a viitorului simpozion, de la anu’ care vine, tot pe vremea asta. „I-a băgat la cutie“, chicoti una dintre fetișcanele acelea. „Da’ de ce, mi se pare rezonabilă ideea“, îi răspunse un băiat. „Dacă e să vorbim de colaboraționism, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume. Doar nu ei sau cei ca ei sunt vinovați. Vai de capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
zguduit-o? Chiar așa credeți?“ Mai îngăimă ceva, împăturind scrisoarea. „Dar mulți dintre cei de-aici încă sunt activi. Vă izbiți și voi de ei. Vă conduce și vă dă lefurile pe care vi le dă.“ „Știm să ne ferim“, chicoti tânărul. „ Nu asta-i problema. Am mai crescut și noi, nu mai suntem chiar așa...“ Plecă dintre ei. Se îndreptă spre masa celor care conduceau dezbaterile. Vintrițeanu isprăvise. Din sală venea Zamfireasca. Târa cele două sacoșe de plastic în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-sa. N-o recunoscu de la bun început, dar insul îi șopti, conspirativ. „Intenționat v-au dat lista ușor derutantă. Au trecut-o cu bună știință pe doamna Rela cu numele ei de domnișoară, Soporan. Este că nu v-ați prins?“ Chicoti amuzat necunoscutul acela, ca și cum făcuse cine știe ce ghidușie. Răsuflarea lui mirosea a pucioasă, a smoală clocotită, a magmă, a apă de masă Căciulata, răsclocită, a Baltă stătută, a mâl cu lintiță putrezită, un miros de străfund de pământ. „Ce vrei domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
pe ce să ajungem și noi p-acolo, da’ a fost chestia aia cu Ana Pauker, de-a dat-o de la Externe și am cam rămas și noi pe dinafară. Pe urmă s-a reglementat situația. Aveau nevie de noi. Chicoti ca și cum oficiantul îi făcuse ghiduș cu ochiul. - Dar știți cine-i băiatul de l-am înfiat noi? Taman profesorul ăsta de l-a pus pe afișe peste tot. Mai să mă despart chiar atunci de Eftimie, dar am mai răbdat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
care aveau nume care-i arătau a străini. Era cu... Cosmopolitismul îi zicea. Mata n-ai prins vremurile alea, nu știi ce era p-atunci. Ce pârnaie făceai de te găsea de cosmopolit! Și cum te mai scoteau din societate... Chicoti amuzată. Iar se săltă pe vârfuri, încercând să-i șoptească celui de la anunțuri: - Rău de tot era cu cosmopolitismul ăsta. Până și, pardon de expresie, inexprimabilii trebuia să-i ai numai din ăia cu picior. Sovietici! Nu mai zic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Parcă zici că sunteți fiica doamnei din actul de identitate. Și flutură iar buletinul femeii, gonind de la distanță muștele care încă se roteau deasupra resturilor acelea de salam și chiflă de graham. - Mama... oftă femeia. Cum o să fiu eu mama, chicoti ea. Săraca mama mea a murit la Mislea. În lotul călugărițelor, dacă mai ții minte. Le-a ridicat de la nunțiatură, pe chestii chipurile de verificări... Ce poveste a fost! Mama s-a dus în locul sorii ei, tant’ Rozet. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
sunteți acum. Balcanisme de-astea și vă mai dați de europeni. Mai mult sigur că v-o ia bulgarii înainte. Cine să-l semneze... Și eu semnez, dacă e necesar. Unde? Oficiantul îi arătă undeva în josul peticului de hârtie. Insul chicoti, săltând de pe un picior pe altul: - Și credeți că doamna semna cu numele ei adevărat? Știți câte pseudonime are? Toate de la Chir date: Cheramu, Vaccinela, Dondona, Vichenta, Nepansata, Scorțolina, Pontarista, Cvantumela și, printre multe altele, Tihomira Maslu... Cum s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
activitățile nocturne, dar soție bună. Auzisem că băgase divorț de responsabil, dar acuma cu chestia asta cu evenimentu’ și enigma cred că se retrage. Doamna Smărăndița îl duce două săptămâni pe lună la doctor, profesorul Egherte, bioterapeutul venit din Basarabia.“ Chicoti, făcând câteva gesturi ciudate din ochi și din buze. Șopti conspirativ: „Vă dați seama ce-i cu chestia asta cu bioterapia din Basarabia... Nu vă miroase a kaghebe? Cine alticineva să facă în Basarabia cercetări din astea, pe care kaghebeul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele din Sudica, ieșea o franzelă „Delycya“, noul sortiment de pâine eco-europeană lansată pe piață de câteva zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o întâmplarea. - Ce... Interesant cuuummmaaa... Căăă... Cobor, dacă insiști. Venise și șoferul. Îi privea încruntat. - Doamna rămâne cu mine, îi preciză răstit taximetristului. A suspendat cursa. Cât vă datorează? - Cât... Abia am pornit taxarea. Cu coloana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Dacă n-o fi chiar tartorul lor. Tu erai mic când a dispărut Tomnea ăsta. Dar știi cum a dispărut? Toată securitatea, în cap cu Goncea, pe capul lui și el, țuști. S-a ridicat la cer și a dispărut. Chicoti înveselită. - S-o întrebi pe tanti-ti Horcița, candelăreasa. Ea le știe de pe când era studentă și trăia cu savantul ăla de-a murit în Baltă. Să vezi ce-ți spune Horcița despre chestiile astea... O trase de mâneca rochiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
plușul scaunului. Silică îi făcu semn să intre în mașină, dar în spate. Cu mâna dreaptă mai jos de burtă, cu degetul mijlociu parcă ciocănind în aer la o nevăzută fereastră, îi transmise și partea a doua a mesajului. Gina chicoti, țopăind nerăbdătoare. Îi trimise un pupic și se aruncă în mașină. - Fierbe gazolina în ea, surâse femeia. Clocotește, ce mai. Vai de capul tău! Urmărise tot schimbul de semne dintre cei doi și aproape i se făcu milă de băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să i-o spună generalului chiar Tomnea azi, pe seară, când îl aștepta să se întâlnească la Palat. Dar nu trebuia să le știe Virginel pe toate. Mai bine să creadă că Pârțângău făcuse treaba. - Păi de-aia îl plătesc, chicoti Chiosea. Tresări înveselit de gândul că s-ar fi putut să plătească degeaba avocatul. Observă cum vidanjorul dădea semne de sperietură. Scosese furtunul acela gros și, din ușa cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
pe care numai noi îl stăpânim. Da’ pe care nimeni nu vrea să-l înțeleagă. Că e mai bine în mister și taină, decât în adevăr.“ Ridică mustrător mâna spre Burtăncureanu, dojenindu-l, ca și cum până atunci prozatorul spusese numai prostii. Chicoti: „Adevărul, nene, te face sărac, calic, nu-ți dă nimic. Cum e cu ăștia de la gazete, care o tot fredonează cu adevărul despre Revoluția de la Județeană. Au prins vreun fir? Știe ei ce e aia permutare? Predare, cu inventarul complet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Ce prostuți sunt. O mângâie pe braț, lăsându-și mâna spre șoldul ei. - N-am vrut să-ți răspund. Ai văzut că și la telefon n-aveam ce să-ți spun. Trebuia să vin neaparat aici, altfel... - Cetățean de onoare, chicoti ea. - Vezi și tu. Ca și la țiganii ăia ai tăi. Acum ăștia de-acum îmi dau diplome, ca și cum nu tot ei m-au alungat atunci. Au adulmecat banii mei și mă onorează cu diplomele și cheile lor. Și toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
contează toate astea, acum Magda? Când singura deviză a istoriei, în jocul ei parșiv cu noi, a fost și rămâne doar Replace all! Izbucni apoi în râs. O îndepărtă, privind-o nedumerit: - O rață sălbatecă. Speriată, săraca, n-ai văzut? Chicoti și ea. Își trecu mâinile prin plete, aranjându-le. - Ce chestie! M-am speriat. Credeam că chiar a venit peste noi sorbul ăla. Cât despre ăla din Baltă... S-au făcut și cântece cu el. Un fel de folclor, încă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]