1,574 matches
-
că Zach nu va ezita să pătrundă adânc în Brazilia și poate să exploreze și jungla amazoniană. —Zach! Vrei să... dai o tură în pădurea tropicală? l-am interpelat pisicește de pe balcon. El despacheta în dormitor. —Sunt ocupat. Haide, am chicotit, nu mai fi atât de plictisitor. Nu mai fi atât de nesățioasă, mi-a replicat fără să-și scoată nasul din șifonier. Dar, iubitule, Sting și Trudy vizitează pădurea tropicală tot timpul și nimeni nu-i consideră nesățioși, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
serviciul. Mă înroșisem toată de rușine. — Hei, nu-ți face probleme! Nici primii mei soți nu prea vorbeau cu mine, amândoi. E normal. Nu fi tristă. Știi cum se spune. În privința soților, singurul lucru care contează e să ai unul, chicoti ea. —Ei, dar nu sunt tristă, i-am spus izbucnind dintr-odată în plâns. Doar că-l iubesc ca o nebună și știi că iubirea te face să plângi tot timpul, nu-i așa? Mă duc la toaletă. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ideea. — De unde știi că-s din New York? —Rochia. E prea sobră. De fapt, eu îi spun Rochia Criminală, pentru că e atât de periculoasă, l-am tachinat, înveselindu-mă puțin. Mulțumesc cerului pentru Azzedine Alaia! Ca în Clueless? mă întrebă Charlie chicotind. — Chiar așa! am râs. (Una dintre scenele mele preferate din Clueless este cea în care Alicia Silverstone se isterizează pentru că și-a murdărit rochia Alaia.) De unde știi? l-am întrebat. Sunt mare consumator de filme. Toată lumea din cinematografie venerează Clueless
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Iată de ce sunt Ratatul Secolului în materie de femei. Coca-Cola picura strop cu strop din pai pe obrazul lui. Charlie făcu o mutră de parcă ar fi vrut să zică: „Înțelegi ce vreau să spun?“ — Dar ești nostim, i-am spus chicotind. Nostim e nostim și cu asta basta. Vreau să spun, deși în sinea mea credeam că-i incredibil de nepoliticos din partea lui să sugereze că se poate ca eu să nu fi fost extrem de fericită când ne-am întâlnit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca pe lumina ochilor. —Și unde e? mă întrebă dr. F. —Ah, e-ntr-o călătorie de afaceri. E mai mult plecat, i-am răspuns. —Ei bine, fii atentă să nu locuiască în Connecticut cu nevasta și trei copii. Am chicotit. Dr. Fensler era nostim. —Acum am să las stratul acesta încă cinci minute, să-și facă efectul, apoi vei fi din nou strălucitoare, draga mea. Ești o fată fenomenală. Să nu te oprești la bărbatul care nu te tratează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
McQueen. Asta-i Oscar de la Renta. Ciudat. Bărbații care știu despre modă tot atât de mult ca și mine îmi trezesc suspiciuni. I-am povestit ce s-a întâmplat. — Îmi pare rău. Asta-i rochia de rezervă a lui Jazz Conassey, am chicotit. Patrick nu mi-a apreciat simțul umorului. De fapt, Dl. G-V n-a fost deloc încântat de povestea mea. De-abia mi-a mai vorbit toată seara. Asta-i problema cu homosexualii și heterosexualii care se pricep prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
soțiile directorilor de case de filme, când au mai mult de pierdut fiind alături de soție decât de director. E atât de drăguț, nici n-ai idee cât mi-a ridicat moralul. Mă simt, cum să spun, foarte... fericită, spuse Daphne, chicotind ușurel. Daphne nu-i fericită niciodată. I-au spălat creierii. Trebuie să plece de-acolo. Hai, vino la New York, i-am propus. — Nu crezi că-i absolut fantastic că cineva-i atât de drăguț, continuă Daphne. Vreau să spun, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe alții. Le dădeam de citit romanele despre colectivizarea forțată, le predam tipologii de partide politice și, respectiv, modele ale umanului din antichitatea elină până la umanismul modern. În final, le ziceam: cine are alte curiozități, să citească din manual. Ei chicoteau, făceau mișto. Erau tineri în jur de 17-18 ani. Deștepți foc, cei de la Mate-fizică 3. Cu alte cuvinte, alte vârste, alte discipline. Inserție, septembrie 2004. După îndelungi cugetări americane (vezi jurnalul bloomingtonian de mult mai la vale), m-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Am să păstrez cât voi putea pe yahoo primul mesaj de la Walizada. Am învățat-o să îmi scrie. Stăteam alături la două computere, al ei și al meu, și îi arătam cât de repede ajunge mesajul de la una la alta. Chicotea ca în fața miracolelor. Nu este așa de mare distanța în timp. Eu am avut acces la e-mail din 1998, iar cu un an înainte a demarat mai serios și telefonia mobilă în România. După ce s-au tot minunat, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
redactat contractul ăsta... un avocat ? Nu-mi pot imagina nici un avocat dintre cei pe care îi cunosc redactând un contract cu litere medievale stil Disney. Ca să nu mai zic de faza cu papirusul. — N-am avut nevoie de avocat. Eddie chicotește atotștiutor. Nu cad eu în plasa asta. Îți iau cât nu face, crede-mă, doar fiindcă știu puțină latină. Ascultă-mă pe mine, Samantha, chestiile astea sunt supersimplu de redactat, nu-i nevoie să fii un geniu pentru asta. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Foarte bine ! spune Iris. Acum toarnă-l în sosiera asta drăguță încălzită... strecoară bucățelele rămase... vezi ce ușor a fost ? — E o vrăjitorie, spun bulversată. De-asta te ascultă toate în bucătăria asta. Ești o bucătăreasă vrăjitoare. — O bucătăreasă vrăjitoare ! Chicotește. Îmi place. Acum gata. Dă-ți jos șorțul. E timpul să savurăm ce-am pregătit. Își scoate șorțul și întinde mâna după șorțul meu. Nathaniel, ai terminat cu masa ? Nathaniel a intrat și a ieșit din bucătărie tot weekendul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
luat-o razna complet ? — De ce nu ? spun defensiv. Chiar tu mi-ai zis că ar fi bine să fac o pauză. — Bine bine, dar totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum, habar n-ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent. Ca să nu mai zis că n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la început a fost un adevărat coșmar. Dar să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
imediat ce mă asigur că nu mă vede nimeni, fug la toaleta femeilor. OK. Asta e partea cea mai dificilă. Mă încui într-o cabină și aștept un sfert de oră în liniște absolută. Nu zdrăngănesc nimic, nu strănut și nu chicotesc când o aud pe o fată care-și repetă discursul de dat papucii unui tip pe nume Mike. Sunt cele mai lungi cincisprezece minute din viața mea. În cele din urmă, deschid cu grijă ușa, ies și mă uit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
admițând că și-a făcut liposucție. — Poftim ? spun, doar așa, ca să-l fac să o mai spună o dată. — Ai fost nedreptățită. Ketterman se încruntă. E limpede că partea asta de conversație nu îi place deloc. Aproape că-mi vine să chicotesc. Am fost... îndreptățită ? mă hazardez, jucând nedumerirea. — Nedreptățită ! strigă el. Nedreptățită ! — A, nedreptățită ! A, vă mulțumesc. Zâmbesc politicoasă. Apreciez foarte mult că spuneți asta. Probabil că o să-mi ofere cine știe ce bonus, îmi trece prin cap. Un coș cu articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cuvânt... — Ești te rog amabilă să-mi iei asta ? Îi întind tava din mână, cu un zâmbet dulce. Și am o cămașă de călcat. Doar să ai grijă cu gulerul, da ? Grimasa ei e de milioane. Încercând să nu chicotesc, cobor la parter și intru în bucătărie. Eddie e așezat la masa acoperită de ziare și ridică privirea în clipa în care intru. — Ești în absolut toate ziarele, mă informează. Uite. Îmi arată o pagină interioară dublă din Sun. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și, în loc de asta, sunt din nou aici, mult mai rău decât atunci când am plecat. Și nu numai atât; toți, dar absolut toți, sunt la curent. Niște fete de la aeroport m‑au recunoscut, evident și au început să șușotească și să chicotească în timp ce‑mi așteptam bagajele. Și, o, Doamne, știu că și eu aș fi făcut la fel în locul lor. Dar în momentul ăla am fost atât de umilită, că aproape am izbucnit în lacrimi. Îmi trag abătută bagajele pe trepte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Viviana! în timp ce plângea, nervos și umilit de atâta îndrăzneală din partea unei fete. Viviana își strânse mâinile amândouă în pumnișori și-i arătă tatei. Mulțumită în sinea ei, Viviana luă sticla cu lapte și-și văzu de drum. În spatele portiței, tata chicotea vesel, mândru de fetița lui cea curajoasă. Viviana se întoarse acasă cântând veselă și sărind de pe un picior pe altul. Ei, te-ai întors? o întrebă tata când intră în curte. Da, răspunse încântată. I-am „spus” lui Toma câțiva
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
dacă era să o luăm legal și motanmo, respectiv cum ar fi adică în spiritul indicațiilor de la partid, adică cu ăsta-i ordinul, executarea, asta scrie la document asta facem, fără discuții și analize psihice, crezi că te mai chemam? Chicoti încântat de gând. Îi făcu semn dojenitor părintelui Macovei. - Nu-l aduceam pe conu Tilică? Moș Afinoghiu Băcănel-Obănceanu, care într-un fel era șeful lui Nisip, ăla de-i în săculeț?! Numai să fi zis conu Tilică ceva, și crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-astea?! Știi cum e ascultat cuvântul lui? Că și el a fost martir, cum spun ei. Doar că e un martir care a rămas în viață. Ce-a făcut, ce-a dres, da’ uite că a fentat săculețul. Goncea chicoti, nedumerit, ca și cum chiar vedea ceva înăuntrul lui. - Conu Tilică s-a orientat de pe-atunci. Asta-i sigur! A ținut aproape de cazan, cum ar deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras curentul, ca să facă pneomonie și să treacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
faci de te roiești. Nu te-ai prins că dom’ Băcănel e ocupat acuma? Nu vezi că are musafiri?! Afinoghiu îi făcu semn că așa-i, poate să plece, nu mai avea nimic de făcut. - Da io mâine nu viu, chicoti femeiușca. Că mâine e sfântul Miai și Gavrilă și dă gagiul meu bairam. Mergem și la pădure, la mănăstire la Mândraia, dacă nu plouă! - Ți-ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
avea nimic de făcut. - Da io mâine nu viu, chicoti femeiușca. Că mâine e sfântul Miai și Gavrilă și dă gagiul meu bairam. Mergem și la pădure, la mănăstire la Mândraia, dacă nu plouă! - Ți-ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la Poștă! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
niciodată ceva expré anume, că nici nu știi după aia ce te mai așteaptă. Ține-o cu lozinca asta: dacă nu s-a dat la televizor și nici la radio n-am auzit, de unde să știu eu, la calapoadele mele...“ Chicoti, pocnind șmecherește din degete. - Deștept nea Trandafir. „Nu te omoară pă chestia asta, zicea. Da să nu semnezi nimic. Orice, da fără semnătură.“ V-ați prins? Nu țâțâie acu’ laminoru la tremurici din ăștia de-a semnat? C-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să le arătăm că și după cortina de fier capitaliștii se pot simți bine, nu-i mănâncă comuniștii și alte chestii de-astea de propagandă cum se făcea. Se umpluse orașul de boale pă chestia asta cu ospeția și dărnicia. Chicoti iar, pierdut parcă în reverii. Dădu a lehamite din mână. - Ieșise toate marșrutistele la treabă. Chiar și fetele cuminți, tot mai încercau și ele un capitalist. Așa, de să se laude mai apoi că a strâns capitalul în brațe...Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Soporani, chestia cu colectiva, că zicea că bătrânul de l-ați îngropat azi era omul căpitanului Goncea de la raion. Ce mai, a fost o bătaie de a venit miliția și i-a despărțit că a tras cu revolvelu. A fost... Chicoti amuzată, ca și cum ar fi revăzut bătaia de demult. - Parcă văd și acușica cum s-a petrecut totul. Ca la cinema le văd. N-aveau casele astea. Era alea vechi, de-a ars mai p-ormă și le-a făcut p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]