2,837 matches
-
În urmă secularizării averilor mânăstirești în 1863, călugării părăsesc schitul, iar chiliile lipsite de întreținere s-au degradat. Biserică a fost preluată de parohia Bodești. Din chestionarul C.M.I. din 1921, rezultă că aici a fost un schit de călugări cu chilii pe latura de S a bisericii "... a fost metoh al mănăstirii Bistrița. Aici au fost călugări ". Popescu Cilieni în Biserici, târguri și sate din județul Vâlcea, 1941, p. 34, amintește biserică de zid cu hramul "Sfântă Troița", făcută de popa
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
fiu, Marian Tudorache, a făcut pianul și țambalul, insă pasiunea lui astăzi este gastronomia. Ionel Tudorache rămâne un veritabil lăutar de modă veche, la care se adaugă cea mai frumoasă varianta interpretativa a unuia din marile cântece populare lăutărești: La Chilia-n port. Anul lansării: 2000, "Casă de discuri: Electrecord" 1. Inimioara, inimioara 2. Trei lamai și trei gutui 3. La Chilia-n port 4. Foaie verde măr domnesc 5. Ia guriță, ia și bea 6. Căpitane de județ 7. Deschide
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
modă veche, la care se adaugă cea mai frumoasă varianta interpretativa a unuia din marile cântece populare lăutărești: La Chilia-n port. Anul lansării: 2000, "Casă de discuri: Electrecord" 1. Inimioara, inimioara 2. Trei lamai și trei gutui 3. La Chilia-n port 4. Foaie verde măr domnesc 5. Ia guriță, ia și bea 6. Căpitane de județ 7. Deschide, gropare, mormântul 8. Codin 9. La Salul cel Negru 10. O inimă de mama 11. Pe ulița armeneasca Componentă tarafului la
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. În comuna Măneciu se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: (1782), ansamblu cuprinzând biserica „Sfânta Treime” (1835-1839), paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (mijlocul secolului al XIX-lea), stăreția, chiliile (1882), trapeza și turnul-clopotniță (mijlocul secolului al XIX-lea); și (1740, refăcută în 1840 și 1880-1882), ansamblu format din biserica „Sfântul Nicolae” (1840, 1880-1882), paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului” (1880-1882), chiliile din incintă (circa 1840) și din afara incintei (sfârșitul secolului al
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (mijlocul secolului al XIX-lea), stăreția, chiliile (1882), trapeza și turnul-clopotniță (mijlocul secolului al XIX-lea); și (1740, refăcută în 1840 și 1880-1882), ansamblu format din biserica „Sfântul Nicolae” (1840, 1880-1882), paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului” (1880-1882), chiliile din incintă (circa 1840) și din afara incintei (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea). În rest, alte douăsprezece obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
de basilica cu trei nave este întâlnit pe teritoriul Dobrogei, gasindu-si analogii la Histria, Tomis, Noviodunum, Tropaeum, Aidin, în N Bulgariei, specific secolelor IV-VI. Ruinele locuințelor din preajma bisericii treflate de pe dealul “Cetățuia” (sec. XI-XII) au fost identificate că chilii. Tot aici s-a descoperit mormântul unui monah (scheletul avea sub cap o cărămidă). În apropierea localității se află mănăstirea Cocos ridicată de monahii Visarion, Gherontie și Isaia, în prima jumătate a sec. al XIX-lea. E îndoielnic faptul că
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
înaintașilor, comunicând cu ei în același duh al solului natal. Copil, a smălțuit cândva oale de lut, punându-și în sunetul lor sufletul "(Dacul);" pe vremea năvălirilor barbare, a oftat adânc, privind pustiirea țării și a scornit doina "(Jupanul);" în chilia unei mănăstiri, a scris psalmi românești și pentru asta a fost târât prin judecăți și zdrobit apoi pe roată "(Călugărul);" la curțile boierilor olteni, a cântat sub cerdacuri, dar, fiindcă a făcut să plângă o doamnă, ascultându-l, soțul ei
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
a petroleului Moinești-Tazlău-Solonțul”. La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului mai funcționau și comunele Văsâești (în aceeași plasă) și Valea Arinilor (în plasa Trotușul a aceluiași județ). Comuna Valea Arinilor era alcătuită din satele Lucăcești (reședința), Valea Arinilor, Tazlău, Chiliile, Asău și Gârlele, cu o populație totală de 2833 de locuitori. Existau și aici 16 fierăstraie de apă, 14 fabrici de petrol, o fabrică de cherestea cu aburi, două școli mixte (la Lucăcești și Valea Arinilor) și cinci biserici (una
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
se află schitul rupestru „Sfinții Apostoli” (secolele al XIV-lea-al XV-lea, cu refaceri în secolul al XVIII-lea și la 1814) din Jgheaburi, ansamblu monument istoric de arhitectură de interes național, alcătuit din biserica rupestră „Sfinții Apostoli”, ruinele chiliilor rupestre, stânca schitului „Sfinții Apostoli”, o bisericuță de lemn (secolul al XIX-lea) și un cimitir (secolele al XIV-lea-al XV-lea). Tot de interes național sunt și situl arheologic de la Coasta Frumoasă-Cârstienești, aflat la 400 m nord de
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
Sus, pe Ulița Sârbească care apoi va fi numită Ulița Sfântul Ilie și, în zilelele noastre, Strada Vasile Alecsandri, uliță situată între Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă) și Ulița de Sus (bulevardul Independenței). În jurul bisericii au fost construite ulterior chilii, biserica transformându-se în mănăstire care, mai târziu, a devenit metoh al Mănăstirii Buhalnița și a fost mult timp condusă de egumeni greci. Dezvoltarea Târgului de Sus a făcut ca biserica să fie înconjurată de mari proprietăți boierești: la sud
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
biserica Sfânta Vineri, se află , găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde odinioară se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaș de cult. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
această bisericuța Mănăstirii Putna. Această danie a fost întărită prin documente de domnitorul Alexandru Lăpușneanu și apoi reînnoita de către Vasile Lupu, în 1646. În jurul anului 1600, este construită o biserică de piatră în locul celei din lemn. În incinta schitului existau chilii și case necesare vieții monahale. Într-un document din 1646 se precizează că Schitul Sf. Onofrei este metoh al Mănăstirii Putna. În locul acestei bisericuțe de lemn, în anul 1673, domnitorul Ștefan Petriceicu zidește o biserică de piatră cu hramul Sf.
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
în forma actuală, la județul Neamț, reînființat. În comuna Pângărați se află , ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolul al XV-lea, și cuprinzând biserica „Sfântul Dumitru” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (1552-1560); un corp de chilii (secolul al XVI-lea); zidul de incintă (secolul al XIX-lea); fundațiile turnului-clopotniță (secolul al XVI-lea), peste care s-a construit turnul actual în 1857; și turnul de nord-est (secolul al XVI-lea, cu transformări suferite în secolele al
Comuna Pângărați, Neamț () [Corola-website/Science/301658_a_302987]
-
satul Pleșești. În comuna Berca se află două monumente istorice de arhitectură de interes național. Prima este ruinele fostei mănăstiri Berca, din satul Berca, datând din 1694 și cuprinzând biserica Sfinții Mihail și Gavriil, și ruinele unor case egumenești, ale chiliilor, ale unui turn clopotniță și ale zidului de incintă. Mănăstirea Berca nu mai funcționează ca atare, ea având o biserică nouă la care slujește un preot de mir, și în cadrul ei trăind doar două călugărițe. Celălalt este mănăstirea Rătești, mănăstire
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
al Dunării, el fiind situat la o distanță de 22 km de Galați, la 93 km de orașul Ismail și la 220 km de București. Societatea S.R.D. efectua curse regulate pe linia Brăila - Galați - Reni - Isaccea - Tulcea - Ismail - Chilia Nouă - Chilia Veche - Periprava - Vâlcov (și înapoi). De asemenea, Reniul era și o stație de cale ferată pe linia Galați - Basarabeasca - Tighina. Datorită așezării sale geografice la vărsarea Prutului în Dunăre, orașul Reni a devenit un important nod comercial, pe aici derulându
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
din anul 2015, având codul de clasificare . Istoria locașului începe prin secolul XV - XVI, când niște călugări ai mănăstirii Cozia s-au retras aici, trăind într-o sărăcie deplină. S-au adăpostit în colibe, case de lemn sau chiar în chilii săpate în stâncă, așa cum au procedat pustnicii Daniil și Misail. Datorită faptului că pe la jumătatea secolului XVI adunându-se mulți pustnici, Misail, ridică o biserică de lemn cu hramul "" Intrarea în Biserică a Maicii Domnului"". Prin numirea în anul 1676
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
Costache, Gherasim Clipa, Veniamin Ruset și îndeosebi Melchisedec Ștefănescu, activ luptător unionist, personalitate de mare prestigiu științific și membru al Academiei Române. Deși nu dispunem de mărturii documentare certe, este de presupus că în cadrul Episcopiei Romanului au funcționat vechi școli "de chilie" cu un rol important în pregătirea propriilor cadre și mai apoi a tineretului laic. Nu întâmplător Romanul a fost reprezentat atât la Sinodul de la Constanța (1418) cât și la cel de la Ferrara-Florența (1438-1439), eparhia Țării de Jos constituind încă de la
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
în tehnica construcțiilor în epoca lui Constantin Brâncoveanu, ca rezultat al deosebitei dezvoltări culturale de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632 - 1654), Șerban Cantacuzino (1676 - 1688) și Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714). La această restaurare el adaugă chilii noi la cele existente, repară și înalță zidurile și împodobește construcția cu elegantul foișor de pe latura de nord. Înălțându-se din balustrada elegantă, zece coloane îl împodobesc pe cele trei laturi. Coloane de piatra tare dintr-o singura bucată, împodobite
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
mausoleului, spărgând pardoseala acestuia și ajungând la cripta cu osemintele eroilor. Lucrările au fost întrerupte odată cu sesizarea poliției. Actualmente Comana este mănăstire de călugări. În prezent din construcția inițiala se mai păstrează - restaurate, doar latura de nord și vest a chiliilor, iar în stare de ruină mai durează zidul de pe latura de est și un fragment lipit de turn. În 2011 edificiul a intrat într-un amplu proces de restaurare, realizat printr-un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană în cadrul Programului Operațional Regional
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
biserica cu plumb; în 1541 domnitorul Radu Paisie a făcut chenarele și ușile bisericii mari; Matei Basarab a făcut biserica mică a spitalului mănăstiresc (1650), clopotnița și a dăruit un clopot mare; marele ban al Craiovei Cornea Brăiloiu a refăcut chiliile și casele egumenești, de asemenea a făcut mari donații mănăstirii; Jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura (1733 și 1766) și ușile bisericii (1782). Importante danii și obiecte de cult a făcut Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Tismana este reconstruită în 1855 de
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Dimitrie Diaconu. În 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii conduse de G. Russu s-a trecut la extracția frescei din 1766 din Pronaos - caz unic în Europa. Fresca extrasă a fost încorporată în pereții muzeului mănăstirii și pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a restaurat și conservat prima pictură, din 1564, care a fost lucrată după toate canoanele artei bisericești, cu deosebit talent și evlavie. La realizarea celor nouă registre ale Sinaxarului s-a folosit un roșu oriental - culoare specifică doar
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
un duhovnic vestit în Ținutul Botoșanilor. În anul 1729, văzând că se adună frații în jurul lui, pustnicul Agafton "„au mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
1729, văzând că se adună frații în jurul lui, pustnicul Agafton "„au mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
Brașov prima carte românească „Întrebare creștinească”. Ca și celelalte biserici și mănăstiri din Transilvania și biserica fostei Episcopii Geoagiu de Sus a avut un important rol religios în păstrarea credinței ortodoxe precum și un important rol național, social și cultural. În chiliile acestui așezământ bisericesc și în tindă a funcționat o școală. Biserica are forma unei nave dreptunghiulare construită din piatră și cărămidă. Pronaosul este acoperit de o boltă semicilindrică deasupra căreia se înalță un turn clopotniță. Naosul se termină în partea
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
Mănăstirea Antim”, se formează treptat începând din 1945. La baza formării acestei organizații se afla întâlnirea vizionarilor Alexandru Teodorescu (alias Sandu Tudor), poet, eseit, publicist și Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim. Simbolistica „Rugului Aprins” reprezintă focul etern al credinței care nu se mistuie, rugăciunea neîncetatâ a lui Hristos. Termenul este din Vechiul Testament și simbolizează rugul văzut de Moise în pustietate care arde și nu se preface în
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]