2,007 matches
-
atîrnau apoi În mustața albă, mare, răsucită. N-ai mai apucat să te simți prost pentru gafa ta, pentru că nu mai aveai În cap decît ciorapii negri, prost făcuți, ai Monei, mai precis forma lor suplă și triunghiul alb al chiloților care se Întrezărea umbrit de nailonul negru, În amurgul care Între timp ajunsese și sub masa voastră... Și cuvintele ei ademenitoare: Stai lîngă mine la Întoarcere, bine? Ai stat... mă rog, e un fel de a spune, pentru că de fapt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ba În jos, AZP-ul s-a făcut sul Într-o zonă unde chilotul ar trebui să fie mai blînd. — Drace, nu te doare? — Ce? Știi tu, la spate, nu-ți intră pe-acolo pe undeva...? — Ce? Că-mi intră chiloții-n cur? Nu la spate e problema, În față... coaiele, zice el dînd din șolduri. Se spînzură, continuă cu o mină gravă, de medic celebru prins Într-o dispută profesională. Se spînzură rău de tot. Și Începe să dea și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a pescuit din mulțime și m-a pocnit fără să aștepte o explicație, Înainte să casc ciocul să mă salvez. Am crezut că m-a lovit o mașină, dacă-mi amintesc bine, cred că mi-am și murdărit un pic chiloții. Ca să nu mai zic că părea o glumă... Cum să bați În halul ăla un copil că nu are șapcă? Rică rîde. — Aha, și eu tot pentru șapcă mi-am luat-o. Și iată că, fiind luni, apare Fenomenul. Părerea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cere dumneata ajutor, că o să ai în curând mare nevoie de el, din câte aud eu vorbindu-se. La revedere, dragă, spuse întorcându-se spre Diane. Mă duc să înot. În timp ce se îndepărta, cu rigiditatea demnă a artritei, George, în chiloți de baie, apăru dintr-odată la marginea bazinului. Diane își smulse mâna, lăsându-și mănușa în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână imbecilă, ticăloasă! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oalelor cu aburi“. Văzu în fața lui, stând chiar pe marginea „oalei“, silueta masivă, aproape complet despuiată, a lui William Eastcote. Își dădea părul pe spate, pieptănându-și cu degetele șuvițele ude, ușor rărite. Discuta cu un bărbat gras ai cărui chiloți de baie erau aproape invizibili sub pântecele proeminent. Bărbatul gras avea o față mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea clipă bărbatul își întoarse capul, George îl recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de bara de oțel și ieșiră în aerul rece, trecând din abur în lumina soarelui. — Uite-l pe preot, spuse Eastcote. Câțiva metri mai încolo, părintele Bernard, care încă nu plonjase, contempla apa. Făcea o notă discordantă, pentru că nu purta chiloți de baie, ci un costum întreg, negru, cam lăbărțat, despre care se spunea că era de lână, de parcă ar fi fost o sutană de baie. — Arată ca un clovn, spuse Rozanov. — Nu-i un clovn, dar e un om ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tu și îmbracă-te, tremuri de frig. — Nu mi-e frig. — Mie mi se face numai cât mă uit la tine. — Asta-i bună, uite-l pe George! Emma, care își deschisese umbrela, o închise la loc. George, îmbrăcat în chiloți de baie negri, stătea absolut nemișcat pe marginea bazinului. Privea în depărtare și medita. Dimineața, când se sculase, auzise din nou păsările vorbind cu glas omenesc. O clipă crezuse că-i Stella, care discuta afară pe scară. Numai că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi străbătut un fulger, un val de forță care își făcea loc din adâncuri, ca bulele care se ridică voioase la suprafața apei. Își dădu jos maioul, să-și pună bluza de pijama. Își scoase pantalonii de stradă și chiloții și îmbrăcă pantalonii de pijama. Și acum, după această revelație, după acest spectacol, această transformare a trupului său într-o substanță pură, transcendentă, acum oare urma să se bage pur și simplu în pat, la culcare? Uitându-se la patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o primise când ieșise din casă și pe care și-o vârâse în buzunar. Acum, însă, afară era prea rece ca să mai poată simți vreuna dintre miresme. Hector renunțase la imaginea lui „déjeuner sur l’herbe“, și se afișase în chiloți de baie, hotărât cu înverșunare să-i dezvăluie Antheei fizicul lui, care nu era de lepădat; în fond, la Cambridge fusese rugbist și avea un bust bine dezvoltat, îmblănit într-o puzderie de firicele de păr roșu, creț. (Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bălăci picioarele în apă. Știa bine că n-are voie să înoate până nu se întoarce Brian, dar era atât de plăcut să pășească în mare pe nisip moale, catifelat, în loc să simtă pietre, și muchii ascuțite sub tălpi. Era în chiloți de baie și când înainta până la adâncimea potrivită, se așeză pe fundul apei, apoi se răsuci și făcu o mișcare, două de înot. Apa îl înțepă cu ace ca de gheață, dar Adam era obișnuit. Și îi plăcea gustul sărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum începu să se dezbrace, așezându-și haina și vesta și ceasul și pantalonii pe un bolovan. Nimeni nu se mai sinchisea de costumele de baie, care fuseseră lăsate pe undeva, la marginea plajei. Tom se năpusti în apă în chiloți. Emma îl urmă. Cele două fete, fără nici un moment de șovăială își scoaseră rochiile, își zvârliră pantofii din picioare și alergară în apă, îmbrăcate în furouri. Ruby, care nu știa să înoate, îi urmărea pe toți, monumentală, cu brațele înrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de admirație. Pe urmă, toată lumea primi căni cu ceai fierbinte și whisky și pe toți îi apucă o foame de lup, așa încât devorară tot ce mai rămăsese din brânzeturi și din plăcinta cu carne de vițel și costiță. Tom în chiloți, alergă într-un timp record până la stânca îndepărtată, de cealaltă parte a falezei, unde-și lăsase George hainele. Se întoarse îmbrăcat în costumul lui George, care curgea pe el și-l făcea să arate foarte comic. Trecu câtăva vreme până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a mamei în casă. Toate obiectele de îmbrăcat, în cea mai mare parte făcute de mâna ei, le avea în grijă. Lua măsură, croia, tăia, proba, tighelea, cosea la mașina de cusut manuală Singer, tricota cu andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se aflau și observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu știu ce să zic avea față de el o purtare de-a dreptul libertină, ca să nu spun mai mult. Cică umbla prin casă îmbrăcată sumar, de față cu tânărul funcționar, pretextând că, în definitiv, la ștrand cum de umblă lumea doar în chiloți și nimeni nu se scandalizează? Sigur, li se zice costum de baie! Păi da, cum altfel! Și de ce-ar fi, mă rog, costum de baie? Doar fiindcă-i făcut dintr-un material mai gros și mai înflorat? Iar tânărul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când râdea, râdea cu poftă. Wo bist du heute Nacht, lieber Heinz? Dar totul se-ntoarse cu susu-n jos în ultimele minute de dinaintea plecării, când coridorul, și așa strâmt, se întunecă de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pretind să-mi cedați casa dumneavoastră. De altfel nici nu mai stăm mult, eu și cu Neti. Dacă nu anul ăsta, la anul plecăm sigur. Ne întoarcem la noi în Salonta. Aici nu mai avem niciun rost. Neti, doar în chiloți, ședea cumințică pe un taburet în umbra verandei, cu brațele întinse pe lângă corp, ținându-se cu mâinile de marginile taburetului. Nu se uita nici la unul, nici la celălalt și zâmbea misterios către nimeni, prefăcându-se că nu pricepe nimic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
până într-atât încât să ajungă de nerecunoscut. Neti... Ținându-și mâinile la spate, ea nici nu se clinti. Doar ochii i se îndreptară spre fața lui cu interes. Interes, da, dar nu prea mare. Neti... Vrei să ne dăm chiloții jos? Ea se apleca iute și trăgea de chiloți în jos, lăsându-i să cadă în iarbă și, pleoștiți, parcă nu mai erau decât o cârpă albă zăcând la picioarele ei goale. N-avea între picioare decât o cută mică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ținându-și mâinile la spate, ea nici nu se clinti. Doar ochii i se îndreptară spre fața lui cu interes. Interes, da, dar nu prea mare. Neti... Vrei să ne dăm chiloții jos? Ea se apleca iute și trăgea de chiloți în jos, lăsându-i să cadă în iarbă și, pleoștiți, parcă nu mai erau decât o cârpă albă zăcând la picioarele ei goale. N-avea între picioare decât o cută mică a pielii și nimic mai mult. Dragoș se uită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un pătrat desenat cu cretă într-altul, iar de sub fustițe, pentru o scurtă clipă, licăreau alb chiloții. Cum, Delia crescuse și ea? Dar, Dumnezeule, avea chiar câțiva ani mai mult decât el, aproape zece! Cum s-o recunoască după atâta amar de vreme? Dragoș se rezema cu umărul de trunchiul unui pom. Neti venea drept spre el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și Gaudeamus, peste tot unde m-am risipit cu fervoare am simțit concomitent cum mă umplu de forță și speranță, cum mi se albesc melancoliile și-mi ruginește fatalismul. Eram copleșit, recunosc, de prejudecăți. Că ado lescenții au mintea-n chiloți, slujind exclusiv triada „sex, droguri, rock“. Că lectura, cartea și bunul simț au murit. Că tinerii sunt tot mai străini de istorie, tradiții, identitate națională. Că disprețuiesc valorile familiale, religioase, etnice, trăind exclusiv în cultul trupului, alergici la sentiment și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
meleag, ca ceva cu totul sărbătoresc. Prima a venit, la locul ales, Veghea. Îmbrăcată sobru. În același timp, destul de picant. Și de apetisant. Cu un cerșaf,înflorat, sub braț. L-a așternut pe iarbă. S-a dezbrăcat, rămânând, nici cu chiloții pe ea, și s-a întins, cu fața în sus,între cele două bucăți de cearșaf: una dedesupt, alta deasupra. La scurtă vreme a sosit și Dan. Cucu, a făcut, ea, de sub cearșaf. Cucu, a răspuns, el,în timp ce se dezbrăca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după care, întoarsă pe o parte,începu să-și tragă chiloții, pe picioarele albe, atât de frumoase și de apetisante. Dan - la fel. După ce s-a îmbrăcat de-abinelea, s-a ridicat, a sărutat-o, a strâns-o în brațe și a rostit: apoi, Vegheo, și mie, și ție, cu bine, și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
era și de o mulțime de alte lucruri, unele foarte ciudate, dar puștiul era milionar și totul era posibil, foarte posibil de altfel și fiindcă puștiul, cum spunea Cecilia era foarte sensibil, tremura de frig pentru că umbla toată ziua În chiloți de baie și era foarte slab, dar tremura și pentru că era foarte sensibil și era foarte drăguț și ea Își lua prosopul de pe umeri și-l Învelea ca să nu-i mai fie frig și cum stăteau așa de vorbă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să vadă ce... Go!1 strigară de sus și Santiago și Lester ieșiră zburînd unul după altul pe fereastră și pătrunseseră ca niște săgeți În apa. Ieșiră la suprafață liniștiți și Înotară pînă la marginea bazinului ca să iasă, erau În chiloți. După ce ieșiră afară, statură cîtva timp nemișcați, amîndoi În aceeași poziție, cu mîinile În șold și uitîndu-se satisfăcuți la apă. Bobby ti admira de sus și Julius Îi observa de pe partea cealaltă a bazinului: erau niște tarzani, niște atleți, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i cumpăr nu știu ce - eram pe atunci încă doar prieteni, ceva mai mult decât colegi -, așa că la întoarcere am intrat la fete în dormitor. Haosul de-acolo era de ne descris: una-și făcea unghiile de la picioare, alta-și dădea în chiloți cu intim spray, alta se lingea cu un tip (acum băiatul ăsta e mort), iar Mira și Altamira (credeați că nu există în realitate? uite că există și trăiesc și azi împreună) se țineau strâns în brațe sub cearcea ful
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]