6,287 matches
-
experiențe, (dez)amăgiri, revelații ce dau, împreună, o viață și un portret interior. La celălalt capăt al firului invizibil, descoperim suferințe concrete, fizice, răni și malformații descrise într-un limbaj de specialitate și oferind confesiunilor amare ale femeii ,contrafortul" unor chinuri cumplite. Dacă am decodat corect intenția autoarei, ea nu încearcă doar să pună în fața ochilor Lukianei ,un alt ecran", cum speră prietenul în halat alb. Prin aceste istorii derulate au ralenti și narate cu un realism, așa zicând, chirurgical, e
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
și scorțoasă" și care, supusă unei operații de transplant de ficat, moare. Există o scară a suferințelor, din care Lukiana a cunoscut, spre norocul ei, numai primele trepte. Un lamento prea ascuțit ar putea părea indecent prin raportare la asemenea chinuri ale unei copile care ,suferă de când se știe". Iată o comparație intrinsecă adusă la scara întregului volum, pentru a oferi o imagine mai exactă asupra proporțiilor răului social și a cuantumului de suferință individuală. Cela Varlam a încercat și a
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
sens, recurența scrierii ca act ontologic fondator: "trupul meu urca în numele meu" (p. 135) ori "un text este tot ce rămâne după ce ceara s-a adunat la baza lumânării" (p. 17). Cu aceeași conștiință a cuvântului salvator, poeta își asumă chinul unei conștiințe hipermnezice, din dorința recuperatorie de a cultiva, prin numire, adevărul: "eu am învățat de la text cum să sângerez./ chipul textului nu poate fi privit fără traumă" (p. 158), esențial fiind "a nu lua leac după otravă" (p. 155
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
este o scenă de la premiera unui film la care Truman e invitat și unde i se plânge lui Harper Lee că ,e o tortură". Pe moment, propoziția te frapează ca megalomaniacă într-un mod grosolan: Capote pretinde că e un chin să aștepți o execuție, negândindu-se nici un moment la cei care vor fi efectiv victimele ei. Voilŕ de vezi ,alchimia creației", doar că nu e una senină ca, de pildă, în Agonie și extaz, ci una imorală și crudă. Și
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
bucățele pe pompierii Bucureștilor. E drept că, în toane bune, acceptau copioase mese, după care musai era să li se plătească ceea ce ei numeau ,oboseala dinților". Noroc că tânăra generație nu mai știe nimic despre însângeratul trecut al Patriei, în chinul ei de a nu se islamiza, iar urmașii acesteia, pe tot globul răspândiți - că doar n-au să fluiere într-o paragină despădurită - nu vor cunoaște nici atât. Pe când în Occident meșteri pietrari ridicau catedrale, la noi, ca să trăiești în oarecare
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
pe zile și pe hîrtie, clasic-ordonat, al Otiliei Torsan, răspund cum pot la veșnica întrebare (aia din Crusta lui G.N.) pe care feluriții copii (mari) din carte nu contenesc să și-o pună. Cum m-am născut? Uite așa, în chinurile (postmoderne) ale planificărilor date peste cap, ale programărilor încurcate la doctori care sîcîie, cu omnisciența lor, neprevăzutul, ale goanei după taxi și ale bețiilor (de fericire) începute neinspirat. Anca Stanciu e, cînd ,activează" pe forumuri pentru mămici, la a doua
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
sa, și căutându-și cu variabilă umoare un locșor de muncă în Țara Sfântă, se configurează, până la urmă, un alt ,personaj", complex și memorabil, supra-individual și specific în cel mai înalt grad. E însăși societatea care îl trece prin toate chinurile adopției pe autorul nostru și care se lasă, treptat, investigată, descoperită, cunoscută mai bine. Descripțiile Ierusalimului (de care Virgil Duda se desparte nu în sens simbolic, ci pentru a pleca, pur și simplu, la Tel Aviv) și ale ,năbădăiosului Israel
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
pe unii demnitari dansând cu importantă conștiinciozitate ,Dunărea Albastră" în ritm de foxtrot cu ceva smucituri de malaguéna, la Balul în stil vienez. Ca buni compatrioți și solidari întru toate cele, i-am înțeles și le-am fost alături la chinurile respective. În concluzie: vanitas vanitatum, ,ecleziastic" vorbind, drept care nimic nu ne mai convenea. Devenisem cu mult mai cârcotași decât Huidu și Găinușă care nu mai apar la Prima Tv, cu ,bebelușele" lor cu tot... - Poate i-o fi prins și
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
poetică nu mai trece de la suflet la suflet, ci de la suflet (creatorul tradus), la ilizibil’’... La urma urmei dilema rămâne acel «hiatus» stihial dintre traduttore și traditore, dintre literal și literar. Cel ce tra duce - transferă semantic, preia și decantează chinul creatorului, îl comunică relevant, ca un purtător de cuvânt al cuvântului. Riscul nostru, de vorbitori-scriitori ai unei limbi neolatine (româna) - este unul special atunci când vom trans-spune poezia în engleză, este dilema a ceea ce Umberto Eco numea «limitele interpretării». Adică, peiorativ
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
și n vest cu... Am trecut Prutul, Nistrul, Tisa, apoi Hronul, Nitra, Vagu, Morava. Bă, Tatra Mică și Tatra Mare!... I-am Închis ochii lui Grigore Duluman. Căzuse Împușcat. „Trage, trage, mă camarade!” - te implorau cei sfârtecați de schije. Război! Chinuri! Mau Împușcat și pe mine, - parcă ți-am mai spus - dar am scăpat. Războiul, vai de mamă de om! Însă parcă tot ce au făcut ăștia e și mai rău! E Împotriva firii! Bă, ani de-a rândul! Și, când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
puterea minții trebuie să fărâm acest Înveliș care mă Îmbătrânește, care mă Împiedică să vreau să urc scara copilăriei și să mănânc până la urmă mâncarea care mi-a fost dăruită. Dar oare când voi ajunge acolo? Și această imagine de chin al urcușului este continuată cu o altă imagine. IMAGINEA A PATRA Eu ajung, ajung, ajung acolo unde totul Îmi este pregătit. Exact așa ca Înainte. Fața de masă albă, curată, mâncarea limpede, clară. Parcă totul acum este stabil, nimic nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
divină, deci cu enorme valențe soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca-ntr-o capcană,/Zăpada nemuririi se afundă,/ Văpaie sunt! Văpaia naște undă:/ Ah, inimă, neprihănită rană!”). Sau: „Vai, Doamne, cât mai e până departe?/Azi , cum să-ngădui chinul ce-ntârzie/Regretul? Doar căința reînvie!/ Mult timp mai am iubirii să-i fac parte?” - cf. Sonetul CCCIII. Iubirea combină, logic, Inițierea întru Frumos și Nemurirea (pe de o parte), cu Transfigurarea întru Floare și Mire (pe de altă parte
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Iată un citat din autorul lui Ferdydurke, ce pare dedicat deopotrivă hermeneuților subtili și cititorilor grosieri:"cunoscătorul cunoaște aprofundând produsul creatorului într-un studiu profund, apoi opera pleacă în lume la cititor și iată ceea ce a fost zămislit într-un chin total și complet va fi receptat nespus de parțial, între un telefon și un cotlet." Și iată, în continuare, alineatul autorului nostru:"Compromiterea vechii poetici și a aserțiunilor consacrate despre structurile romanului și/ sau despre poietica textului; problema creatorului și
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
care poartă numele marelui om de știință care a fost Paulescu. 7 octombrie, 2010. Am ajuns ieri la „Perla Ardealului”, Cluj-Napoca. Colonelul poet Lică Pavel ne-a dus până la Vâlcea, de unde am preluat volanul unei mașini bune, dar manuală (ce chin până mi-am intrat în mână!) și am urcat pe valea Oltului, prin Sibiu, până la Cluj. În drum spre Vâlcea, nu am uitat să trec prin Amărăștii mei, unde am aprins o lumânare la mormântul măicuței mele, Elisabeta Gh. Costeanu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
așa ne ducem unul câte unul, daca nu ne îngroapă ăștia de vii! La fântână, aproape de casă lui Ionică, părintele s-a oprit și a citit din cartea sfântă. Cu aproape un ceas în urmă, Petrică a fost apucata de chinurile facerii. Pântecul i se lașase și durerile nu se mai opreau. Georgica, soacră-sa, și încă două femei pricepute, o păzeau. „Doamne, miluiește!” - au auzit ele cântecul bisericesc al țârcomnicului, care aproape că s-a contopit cu țipetele Petricăi. Abia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a evita DEPRESIA, ieșirea din realitate. Obsesia, indiferent de ce natură ar fi ea, devine un înlocuitor al suferinței, un surogat pentru supraviețuire pentru că, de fapt, se poate și mai rău! Oare, se poate muri de dor? „Of, ce dor... ce chin... ce jale!" bine zice un cântec popular despre pierderea dragostei - energia vieții esență energiei ORGONICE. „Cine iubește și lasă... / Dumnezeu să-i dea pedeapsă... Este foarte impresionant bocetul femeii părăsite din cântecul Mariei Tănase! Are multă jale, disperare, suferință, are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a fost să fie să ajung campion de box, dar sînt tot mai sigur că mi se va întîmpla într-o altă viață. Pe atunci Vișoiu, montat de tata, încerca să mă convingă să renunț la box, perorînd despre vicisitudinile, chinurile, pumnii în cap care lasă urme pentru tot restul vieții și oricum nu s-ar potrivi cu un băiat de condiția mea... Omul avea un fel de a fi care-i permitea să comunice foarte bine cu copiii, boxerii, fotbaliștii
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
autografe, să-i spună cuvinte de recunoștință sau pur și simplu să-l pipăie spre a se convinge că mitul este real. Pentru un om atât de sfios și ocupat ca el, toate astea trebuie să fi ajuns un adevărat chin, și am hotărât să nu mă alătur teribilului asalt, cel mai bun mod de a-i mulțumi fiind acela de a-l lăsa în pace ca să aibă timpul și liniștea de a ne desfăta mai departe cu literatura lui. Dar
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
o pădure De mărăcini, zgâriat de ei, rupându-i, Făcându-mi cale și pierzând-o iar, Fără a ști să ies la luminiș, Zbătându-mă din greu să îl găsesc: Tot chinu-i pentru-a Angliei coroană. Și o să scap de chin, ori voi croi Un drum cu un topor însângerat. Da, pot zâmbi și omorî zâmbind, Să strig „mă bucur” cui mă chinuiește, Cu lacrimi false să-mi stropesc obrajii, Și mutra să-mi prefac cum e prilejul. Mai mulți o să
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
vîrsta ei: „În tăcerea dezastrului meu să mă-nec/ și să mă desfac golului/ precum o rodie”. N-aș vrea să am dreptate, dar cred că Diana ar face mai bine să înceapă cu altele decît direct cu apocalipsele și chinurile de sine. (Oricum, astea tot vin odată și odată). Nu poate fi semn chiar bun pentru o carte - fie și de poeme, unde-s multe licențe permise - dacă recomandarea de pe copertă profesează nonșalant virgula între subiect și predicat. E, totuși
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
nu putem vorbi atunci când va veni. Îmi aminteam aceste întâmplări, nuanțe și detalii stând la picioarele patului lui de spital, încercând să-i vorbesc și fără să pot admite că asta nu se va mai întâmpla niciodată. Totul era absurd: chinurile pe care le suferise ani întregi și pe care eu nu aveam să le aflu, decât la modul general, de la alții; felul în care a luat foc de la un vas cu benzină amestecată cu parafină cu care mama urma să
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
de iubire. Septembrie, 2013, Castelul Peleș. Lucian Pintilie primește medalia „Nihil sine deo” din partea Majestății sale Regele Mihai. Principesa Margareta acordă decorațiile. Simt zborul pescărușilor peste livezi de vișini, peste cîmpuri fumegînde, peste obstacole mai mici sau mai mari, peste chin și lacrimi, peste suferință și revoltă, peste nedreptate, peste adevăr, peste coșmaruri, peste dictaturi, peste zeci de ani în care Lucian Pintilie a vrut să fie el însuși. E seară. Se face noapte pe strada mea. Fug să prind căruța
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
ales nu caută a se consola în marginea dereglării de care suferă. Mai mult, excesul de durere morală îi provoacă un paroxism intelectual de ordin lucid, pentru filosof neavînd importanță decît acele clipe cînd atenția îi este distrasă de la propriul chin. Iar singurul care îl poate scoate din sine pentru o vreme e chiar numenul descris de Rudolf Otto: ceva fascinant și deopotrivă de rău-augur. De aceea tot ce-l ajută să scape de sine - muzica lui Beethoven și Mozart, poezia
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
totuși, dintre cei 800 de elevi sau studenți care au cunoscut reeducarea Piteștiului, Mihai Buracu se poate considera unul din cei mai fericiți supraviețuitori: mai întîi, pentru că nu s-a numărat printre cele 30 de victime care au murit în urma chinurilor și, în al doilea rînd, fiindcă nu a rămas cu sechele fizice. În plus, a reușit ca în cîțiva ani să revină psihic pe linia de plutire. Pentru Buracu, tortura a început printr-un scenariu clasic: după plimbarea de 10
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
nimic, doar bea. Îi dădeam să bea cu lingurița. Pe la ora două dimineața deveni dintro dată neliniștit, agitat. M-am apropiat de el. Gemea, pieptul îi horcăia. - Ilia, liniștește-te, aceasta este trecerea pe care ai așteptat-o cu atâta chin. Am început să citesc rugăciuni... Nu-mi amintesc care. Deodată își ridică mâna spre frunte și o lăsă să cadă pe piept; i-am dus până la capăt semnul crucii. Au trecut câteva secunde, poate minute. Dintr-o dată și-a deschis
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]