7,296 matches
-
în prim-planul unui roman. Iată ca exemplu un scurt fragment: „Mihai Columban intră în biroul său și primi îndată legătura. Nu fu surprins când recunoscu vocea șefului de cabinet al Ministrului. «Greu mai dă omul de dumneavoastră! M-am chinuit toată dimineața...» începu insul pe un ton de vagă imputare. «Îmi cer scuze pentru asta! Dar am fost pe șantier... dacă nu stai printre muncitori, nu se face treabă! Cocseria îmi dă mari bătăi de cap...» peroră Mihai Columban. «Și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la iaz, acolo nu mai este rogoz și am să mă spăl, gîndea Adela grăbind pasul. La un moment dat, rogozul a devenit mai blînd și nici așa de înalt nu mai era. O gîscă cu un picior rupt se chinuia să fugă înspre iaz. Nu mi-ar strica așa o pleașcă în oala mea, se repede Adela spre gîscă. Pe măsură ce fugea după orătanie se lăsa întunericul și nu mai vedea aproape nimic. Se împiedică de un corp și cade. Adela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întuneric încă, luna a apus și doar o geană albicioasă anunță de unde va răsări soarele. Parcă se întîmplase o minune, toate sculele gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi hoți ascund sculele în rogoz și reușesc să plece cu prada spre casă. Fiecare ducea cîte un sac plin și erau fericiți de norocul care a dat peste ei. Raj însă nu avea somn și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
animale? Femelele nu-s disponibile decît cînd au o treabă de făcut, adică un pui. Nu ca a mea, intervine un bețiv, fără nici un dinte din gură. Uită-te la tine, ce spurcăciune ești! Nevolnic, fără dinți și totuși mai chinuiești cotoroanța. Dacă erai animal, acum oasele îți erau albe ca varul! Că tu ești mai breaz. Dacă pui mîinile pe piept, îți pot ține lumînarea. Vorbești ca prostul. Ca să revin la subiect, omul a ales monogamia ca să evite lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu Pruncul și se roagă. Sfîntă Fecioară, sufletul meu, copilul meu este acum pușcăriaș. Ajută-mă, fă ceva ca să-mi salvezi copilul. Și tu, Sfîntă Maria, ai suferit chiar mai mult decît mine, L-ai văzut răstignit pe cruce și chinuit de vrăjmașii necredincioși... Timpul trece implacabil și Maria se împacă încet-încet cu o realitate crudă, dureroasă. Cînd s-a anunțat că șase ani vor sta închiși, Maria a mulțumit Sfintei Fecioare. Îl vedea pe Daniel supus probelor și canoanelor sortite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tulit-o la talcioc. Cît vrei, mă, pe rabla asta? 100 de lei, nene. Ai furat-o? Nu, este de acasă. A primit suta de lei și de acolo a plecat la gară. Călătorea prima dată cu trenul. Inima se chinuia să iasă din piept. O va vedea pe mama. Ce surpriză îi oferea băiatul său?! De ce plîngi, bre? îl întreabă un călător. Plîng eu, așa. Mi-a venit a plînge. Atunci plîngi pe săturate. Ce reacție va avea mama? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sorcova. Sigur, își va face seama. Vedeți, a ascuns în buzunar un ciob de oglindă, o să-și taie jugulara, o să-l avem pe conștiință. Să vie mai repede salvarea, să-l ducem la balamuc. Să-și taie, nu o să mai chinui, mă-sa, cu el! Dă-i boului o baionetă, poate îi va fi mai ușor și mai terminați-o dracului cu formula asta de adresare. Eu sunt domn sergent, boilor! "Domn" am spus! Eu am făcut revoluția în piața Cibin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o limbă neîntâlnită; deasupra norilor, cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie Evanghelia de la moarte spre naștere? Sunetele acestea sunt reverberații ale unei acustici întoarse pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o limbă neîntâlnită; deasupra norilor, cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie Evanghelia de la moarte spre naștere? Sunetele acestea sunt reverberații ale unei acustici întoarse pe dos. Ascult cântări despre dezbrăcarea de cele sfinte. Pulberea sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
distrugă între ei, fie, mai degrabă, pentru că suveranii au, în țările lor, o putere mai despotică, nu se mai vorbește așa de mult de instigări și revolte, și s-ar putea spune că acest spirit de neliniște, care i-a chinuit atîta pe oameni, acum s-a potolit; nu mai este, astfel, nevoie de citadele pentru a răspunde de fidelitatea orașelor. Nu același lucru se poate spune despre fortificații, necesare pentru apărarea în fața dușmanului și pentru a asigura mai bine liniștea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe lîngă crama În care-și exercita el autoritatea locală. Era pălincia comunală. Cald și mireasmă tare În beciul acela, bărbați Îmbujorați la față, voioși că nu mi se Întîmplase nimic rău, fiindcă pare-se că, de multă vreme, se chinuiau să ne dibuie. Tata a ieșit pînă la crama vecină să aducă pentru odorul lui recuperat niște vin, doar nu era să-i dea pălincă. S-a Întors cu o damigeană și cu Vilmoș. Ia zi, mă, s-audă tovarășii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însă, În anul acumulării lente a cărții de față, o fi simțit și Ionel respirația brumată a amurgului generației noastre și o fi legat picatul meu ca din cer de regăsirea la fel de neașteptată a gustului vieții, atunci, demult, la desprinderea chinuită din Îmbrățișarea galbenă a Măriei. Cărțile bătrînului Weisz Într-adevăr, pe Ioan Caița l-am simțit a-mi fi cel mai apro piat prieten, poate singurul, prin locurile În care am fost izgonit din paradis, mai cu seamă după izgonire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și prăjiturile cu cremă, am auzit că abia a putut să le mănînce... — Săracu’ om, făcea mama Maria, n-are dinți În gură, da’ are tăt atîta minte ca Neculae Iorga, alduiască-i Dumnezău p-amîndoi că rău o mai fost chinuiți! În vorbele tatii se răsfrîngea trecerea timpului dintre primăvara lui 1964, cînd mă sfătuise să nu mă mai mîndresc că aș fi „bandit“, și vara asta a lui ’73 cu ciudatul musafir picat de te miri unde. Iar din cuvintele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rog, avea o acustică foarte bună. Cum să nu sar de pe scaun la una ca asta?... Floare le povestise celor opt-nouă ani ai mei că În fiece sîmbătă, negreșit, la casele lucrătorilor, sosea din partea basului un butoi cu bere. Mă chinuiam să-mi bag În cap cum de venea acel butoi singur, fiindcă niciodată ea nu arătase cine-l trăgea după el ori cine-l mîna la vale. De cum zvîntau butoiul, muncitorii Își schimbau hainele, dar nu tocmai cu cele de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scenă, nu mai Întîlniseră un asemenea fenomen În masă, mulțimea orbilor Îi copleșise, sînt sigur că lăcrăma seră la cîte o poezea, la cîte un duet mai reușit. Găseau că toți interpreții fuseseră minunați. — Dumneavoastră nu vă gîndiți cît se chinuiesc ei pînă Învață toate astea, nici nu știu de ce-i obligă să vină aici de așa de departe, Îs extraordinari, nu vă dați seama? Se pare că nu-mi dădeam și continuam să argumentez cu felul În care au fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ochii Încremeniți În fața noastră. Cu toții Îi aveam albaștri. Chiar și ai mei băteau spre culoarea asta, iar fetele ziceau: „Dacă ne uităm la tine, albastru mai tare e pe partea dreaptă“. Cei mai interesanți erau ai Liei, pe ea o chinuiam mai mult, mutînd-o Întruna de la umbră la soare, fiindcă nuanțele nu se hotărau Între cenușiu și verzui. Eva, din cauza căreia pornise jocul, Îi avea, după vorba noastră, „sclipitori“, vasăzică, de un azuriu cumva fragil, dar cu lumină proprie. Toți o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unchi vag pe la Regensburg, dar, la nevoie, tot pe Eva s-ar fi bizuit. Sora mai mică o asigurase chiar că, atîta vreme cît o va duce bine cu Feri al ei, n-o s-o lase pe Richi să se chinuie. Se temea Însă mult mai mult de nerecunoașterea germanității ei, nu de către autoritățile comuniste din țară, ci de cele libere, vest-germane. Tocmai din cauza acestui refuz, o femeie dintr-unul din Homoroade Își dăduse foc În fața ambasadei Republicii Federale a Germaniei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și eu. Nu În amănunt, ci mai mult ca o impresie, profilul ei ivindu-se impunător de după o cotitură a drumului cînd veneam din spre Rătești cu autobuzul. Mașina urca greu serpentinele care Îmbrățișau biserica pe toate laturile. Motorul se chinuia la deal, iar as cen siunea lui gîfÎită și curbele strînse făceau să Înghețe de tot vorbăria călătorilor. La asfaltarea șoselei, au mai netezit serpentinele, le-au mai scurtat și Îndreptat. În jurul acestei biserici se ridicase și crescuse Ardudul, mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr, o așezare săracă În fructe. CÎțiva pomițari, adică duzi, și aceia răsăriți din Întîmplare, nu pentru că i-ar fi sădit cineva, se chinuiau să salveze satul de lipsa absolută a arborilor rodi tori. Iar vița-de-vie, afară de cîteva bolți pe lîngă case, n-o Întîlneai nicăieri În cîmp pe butuci. În lipsa strugurilor și a prunelor, vinul și țuica se arătau rar, iar băutura de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întregită. După cîțiva ani, fusese silită să se ducă la București la altă muncă și se Întorsese din nou acasă cu bani noi. În 1953, știa de undeva din cer ori din adîn cul mării că pămîntul pentru care se chinuise atîta i-l vor lua roșiii cu mînă netremurătoare, cum iei un măr de pe creangă. Fiica ei, Maria, spunea că nu o văzuse pe Vergura cea Sfîntă. Nici de la mama Floare nu-mi amintesc vreo Întîmplare cu Minunea. Numai milițianului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sh și th Întîlnite În reclamele și-n inscripțiile americanilor, cu Johan sau John În loc de Ioan și fără semne de punctuație. Le adaptase la ardeleneasca ei, dovadă că Îl folosea pe ă. Nimerită Între grafiile celor două limbi, nu se chinuise cu scrisul, nici nu avusese motive s-o facă decît la Chicago În calitate de business woman: „Good morning, Mrs. Flory!“, „Bună dimineața, doamnă Flory!“ „Good morning, boss, what would you like to have today?“, „Bună dimineața, patroane, ce-ați dori să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
transportul cu căruțele, ținte mai greu de nimerit de avioane. Primăvara lui ’45 l-a găsit mereu pe fugă. Alături de vreo doi-trei camarazi alerga dintr-un land Într altul, ferindu-se de bombe și de ruși. Prin aprilie, cînd se chinuiau să țină drumul spre vest, povestea că a dat peste o bă trînă Într-o fermă pustie. — Eu nu mă mișc de aici, a spus ea. Voi, băieți, fugiți către soare-apune, țineți-o tot spre apus, nu rătăciți drumul 226
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mamii, nouăzeci de ani, tare-s mulți. N-are omu’ nevoie de atîția. Iaca, moșu-tău o trăit șaptezeci și șapte. Nu-mi ajungeau și mie anii lui?... S-a stins Încet, cu o Încetineală care sînt sigur că a chinuit-o. Zăcea la pat, iar În ultimele zile, ba Își pierdea cunoștința, ba o recîștiga. Treceau pe la ea rudele și consătenii. Găsind-o cu fața la perete și văzînd că nu se Întoarce la auzul glasurilor, un unchi a Întrebat-o: — Mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
luni, 25 august, pe la șase și jumătate, căutam de zor caseta. O strecurasem Între celelalte pline de tot felul de notițe și nu mai dădeam de ea. Nici azi nu Înțeleg de ce mă muncea dorința recitirii epitafului tocmai atunci, mă chinuia vreo curiozitate stilistică, voiam să mi confirm anume presu puneri, nu știu. Cert e că nu aveam nevoie de text pentru vreun scop practic, spre a-l cita În vreun articol și nici măcar În vreo conversație. Nicole trebăluia prin bucătărie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu oglinda medicului: într-atât de băgați înăuntru (exact: atât de adâncă era înfățișarea de afară). Sexul (aidoion) lui părea mai respingător și mai uriaș decât tot ce stârnește rușine; din tot trupul său curgea puroi, șcurgeauț viermi care-l chinuiau când își făcea nevoile firești. Când, după multe chinuri și suferințe, a murit, se spune, pe țarina care-i aparținea, aceasta a rămas pustie și nelocuită până astăzi din pricina duhorii. Până astăzi nimeni nu poate trece prin locul acela fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]