42,748 matches
-
pentru a-și asigura credibilitatea". În primul rând prin constanța interesului față de cărțile sale în mai toată lumea și, mai ales, prin tentația hermeneutică a eseiștilor și a teoreticienilor care s-au întrecut în a interpreta opera verniană în fel și chip, ca reacție la "estomparea canonului" și la provocările noii receptări. Se ghicește în subsidiar iritarea lui Lucian Boia - un spirit echilibrat, atent la nuanțe, tratându-și subiectele prudent și responsabil - la forțările și exagerările teoriilor care l-au abordat pe
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
data cumpărării" - act de o samavolnicie fără precedent pe palierul nostru. ...Dar, au fost Sfintele Paști, Noaptea Învierii, mirosuri amețitoare pentru sărăcime, toate precedate de semnarea Tratatului cu U.E., eveniment transmis în direct la televiziune și comentat în fel și chip de analiști, care de care mai... analiști - singurul produs de care România nu duce lipsă după '89.
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
starea naturală a oamenilor simpli de caracter. Modele le sînt alții ca ei. Definiția lui Vladimir trăiește. Și mă gîndesc mai mult la intelectualitatea umanistă decît la cea tehnică cînd îmi răsună-n minte vorbele orbitorului Lucifer. (Pentru că Diavolul, după chipul și asemănarea sa, este Lenin. Nu Stalin. Stalin e copilul lui. Făcut cu Troțki. Un incest revoluționar.) Și l-au mai și împăiat. Mai bine-l plastinau. Ca să vadă lumea mușchii, tendoanele, nervii și arterele alcătuite din sute și sute
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
părea rău toată viața. Ce are ea de făcut în aceste clipe? De ce nu i-a scris Lucian nici un rând în aceste șase săptămâni? Cum poate avea încredere în el? Poate că nici nu este Lucian, ci un diavol cu chipul lui. Se uită spre ușă. Să tragă zăvorul? Să strige după ajutor? Nu. O să coboare și o să discute cu el. Nu acum, ci atunci când toți se vor duce la culcare. în timp ce privea pe fereastră, un sentiment de uimire puse stăpânire
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Miriam-Lieba stătea deschisă. înăuntru mai stăruia întunericul nopții, străpuns, totuși, de primele sclipiri ale răsăritului de soare. Dulapul era deschis și sertarele trase. Pe jos zăceau o jachetă și o pereche de papuci. în timp ce tată și fiică scotoceau prin cameră, chipurile lor căpătară o culoare purpurie; barba lui Calman părea stropită cu sânge; o pată roșie apăru pe broboada lui Șeindl. Pe masă se afla o bucată de hârtie. Șeindl încercă să citească ceea ce era scris pe ea, dar nu putu
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
lui Mihai Mitu, Oameni și fapte din secolul al XVIII-lea) e o dovadă că poetul ardelean nu era tocmai neinstruit în domeniu. Ar fi deci probabil să fi avut cunoștință de "monștri geometrici" în vogă. Nu vreau, în nici un chip, să afirm că autorul }iganiadei s-ar fi folosit de abstruse eșafodaje matematice. Exclus. Dar posibilitatea ca, în modul de a concepe un univers artificial și ludic, să se fi intersectat (poate întâmplător) cu asemenea imagini stranii, există. Și trebuie
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
numere din nou șaptesprezece cosciuge negre pe culoarul din centrul navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară și pe aleea apoi înecată în praf despre care se spunea că a
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
ilustrat în anii '60 de neoavangarda onirică (D. }epeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Sorin Titel ș.a.), suprarealismul românesc a rămas fidel definiției date de părintele său: atotputernicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, un nou chip de a exista în lume. Nicolae Bârna nu uită să acorde locul ce i se cuvine "antiliteraturii" lui Urmuz, cel de precursor absolut al avangardismului, dar și de anticipator al absurdului, citatul din Eugčne Ionesco fiind revelatoriu: "este într-adevăr
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
pe darul cel mai de preț al divinității. Răspund la anchetă și poeții, cu poeme mai mult sau mai puțin în problema în dezbatere. între aceștia se detașează prin frumusețe și adevăr Liviu Ioan Stoiciu cu Să nu-ți faci chip cioplit. Despre Legea sau tragicul existenței? și mărturiile literaturii scrie dl. Ion Vlad, iar Elisabeta Pop, despre porunca a șaptea, Să nu preacurvești! O amintire emoționantă despre copilul naiv care a fost, mințind și lăsându-se prins și vindecat, ne
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
el este un erou și temerile și slăbiciunile tatălui nu fac decât să-l umanizeze. Este autoritar dar afectuos, are slăbiciuni dar și curajul omului disperat, în fine, este frumos și elegant, iar copilul este înnebunit după el: "Superman avea chipul tatei". (De altfel, romanul îi este dedicat "minunatului tată".) Cei doi formează o echipă pentru care comunismul, capitalismul și lumea lor nebună baricadată în spatele granițelor nu sunt decât o călătorie cu ceva peripeții. "Vremea minunilor" exact despre acest lucru vorbește
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
Liviu Dănceanu Nu există, spunea undeva Thomas Carlyle, o Rună magică mai ciudată decît cartea. O Rună ce poate lua chipul unei oglinzi: dacă în ea privește o maimuță, nu are cum să apară un înger. Cartea este un prieten cu bun-simț: știe să tacă atunci cînd ne obosește. îndeobște deschid o carte ca pe un pepene copt. Feșteala, aroma îmi
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
încumeta a lupta cu o singură mînă spre a-și demonstra forța. Lupta pe viață și pe moarte se desfășoară cu o aparență de joacă, păstrîndu-se mereu zîmbetul pe buze și ținuta elegantă. Homo ludens înțelege a-și asuma, în chip paradoxal, gravitatea confruntării cu o bonomie fantastă, cu o plăcere a poetizării voioase, vizibilă inclusiv în comentariile sau autocomentariile emise de ipostazele în număr de șapte în care se întrupează. Iată portretul făcut de Nicolae }one lui Daniel Bănulescu: "Cap
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
producției de artificial (cuvîntul artificial provine din cel de artă!), în timp ce "opera" tămăduitorului e o victorie a naturalului și, după caz, o corijare a artificialului. Așezat sub bolta unor atît de elevate considerații, scrisul lui C. D. Zeletin răsfrînge, în chip specific, tocmai aspectul comun al artei și medicinii pe care l-a evidențiat, dăruirea, slujirea aproapelui. Dl Zeletin încearcă a-și depăși demonia prezumțioasei afirmări proprii, a categoricei, intolerantei personalizări, lăsîndu-se pătruns de vocația medicului ideal ce se distinge, precum și
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
neștire" și conștiință: "împletire, despletire/ din liane de nisip,/ viscole de amăgire/ troienesc pe arhetip.// Te rup gînduri în neștire,/ visuri iar te înfirip,/ împletire, despletire/ din liane de nisip.// O secundă de iubire/ pentru veci ți-ar da un chip:/ dorul de încremenire/ strigă-n setea lui Oedip,// împletire, despletire!" (Asupra lumii) Constatăm o atracție particulară a lui C. D. Zeletin către imaginea pietrei, sugerînd un "clasicism" natural: "Aud lăuntric ziua căzînd în săptămîni,/ ca pietrele desprinse prin beznă din
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
creează, oare, reacții stranii, de genul "Nici eu, dar nici tu"? Cu alte cuvinte, dacă atâtea femei nu-și pot găsi un bărbat, ar trebui ca nici una să nu beneficieze de ceea ce, obiectiv, o minoritate nu poate obține cu nici un chip? Nu știu. O astfel de ipoteză - pe care am descoperit-o într-o revistă americană - ar trebui studiată de psihiatri, nu de jurnaliști. În același timp, mi-e greu să înțeleg cum, mai devreme sau mai târziu, aberații de acest
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
Că au existat și există revizioniști maghiari, nu e nici un secret. Dar parcă revizioniști români, sau bulgari, sau cehi, sau ciprioți nu existăî! Orice națiune conține un procent de oameni incapabili să-și trăiască prezentul pentru că nu reușesc sub nici un chip să-și încheie socotelile cu trecutul. Blocați în suferințe ancestrale, ei sunt o rană vie ce urlă de durere la orice rememorare a nedreptăților trecutului - chiar dacă istoria le-a reparat demult. E genul de oameni ce-și plâng cu lacrimi
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
a Paradisului". Pretutindeni pulsează urmele unei vîrste de aur ale armonizării ființei cu mediul său, vîrstă intemporală, absolută, pe care poezia încearcă a o "actualiza" grație limbajului liric: "Nici nu m-am scuturat bine de glasurile nopții,/ de glasurile și chipurile din vis ale nopții,/ că dimineața îmi bate la ușă. Mai întîi, timid,/ cu cîteva frunze care și-au luat viața pe cont propriu,/ la fel ca mine Poetica, de la prima literă la cîntecul sturzului,/ de la întunericul începutului pînă la
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și din ierburi în pietre/ și mai mult decît aceste făpturi nu se întîmplă nimic.../ De parcă pe cel așteptat l-a mîncat pămîntul,/ pămîntul de parcă l-ar fi mîncat" (Chipul). Așadar datoria d-sale, în calitate de făptură zămislită de Divinitate după chipul și asemănarea acesteia, este de-a crea pentru a umple golul, plecînd de la punctul zero. Paradigma autorului devine chiar "Duhul Domnului plutind peste ape", doldora de virtualități. Traiectul d-
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
și din ierburi în pietre/ și mai mult decît aceste făpturi nu se întîmplă nimic.../ De parcă pe cel așteptat l-a mîncat pămîntul,/ pămîntul de parcă l-ar fi mîncat" (Chipul). Așadar datoria d-sale, în calitate de făptură zămislită de Divinitate după chipul și asemănarea acesteia, este de-a crea pentru a umple golul, plecînd de la punctul zero. Paradigma autorului devine chiar "Duhul Domnului plutind peste ape", doldora de virtualități. Traiectul d-sale este, evident, cel de la increat la creatul la care aspiră
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
al cotlonului, al ungherelor, al patului, dulapului etc. O situație similară este observată la Eminescu, la care însă intimitatea domestică se suprapune celei erotice (Călin). Diversele semnificații ale ,domesticului interior" sunt identificate la Alecsandri, Ion Pillat, Mateiu Caragiale și, în chip deosebit, la Bacovia. Aici, el devine, în același timp, refugiu, care de-a lungul istoriei a avut mai multe nuanțe: natural în Odiseea sau Jules Verne (Copiii Căpitanului Grant), mai ales ocrotitor, securizant, la Neculce și Rimbaud, ,o cazemată a
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
ar putea să-i revele imediat dimensiunile. Pictura lui Aurel Vasilescu este în primul rând un elogiu adus armoniei dintre culoare și desen. Spre deosebire de Petrașcu, al cărui accent cădea puternic pe savoarea coloristică, discipolul său a prețuit, de asemenea, în chip deosebit, măiestria liniei. Poate că este explicabil având în vedere îndelungata sa carieră didactică, faptul că a încercat și a reușit să transmită multor generații de elevi, dragostea și respectul pentru actul desenului. A fost un profesor de modă veche
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
de obicei în intensitate, se vede parcă în ele plăcerea pe care frumusețea florilor o trezea în sufletul artistului. Iubea portretele și cu cât cunoștea mai bine persoana pe care o picta, cu atât și pictura era mai izbutită. In chipurile reprezentate reușea să vadă trăsăturile definitorii ale personalității, reprezentându-le de multe ori cu o anumită solemnitate discretă. Chiar dacă aceasta ar putea părea astăzi desuet, pictura lui Aurel Vasilescu, om de o distincție deosebită, este dominată de cultul frumosului, fie
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
destinului, care a început să se traseze acum mai bine de zece ani, cănd soțul meu a pus această carte în valiză, pentru a-i fi călăuza în aventură ce ne-a schimbat cursul vieții, s-a desăvârșit acum, în chip poate firesc prin aceste cuvinte pe care acum le putem schimba prin intermediul tehnologiei. Aceste rânduri scrise de un distins un om de cultură doamna Eliza Ghinea din Toronto, miau parvenit ? prin intermediul tehnologiei ? acum câteva zile. Ce poate fi mai încântător
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
și al vieții așa-zicînd istorice, care-o înrămează mai mult ori mai puțin (ne)convenabil pe cea dintîi. Desigur, firul anecdotic nu e urmat întocmai. Un amestec de erudiție, moralități, politichie, arhaisme, năzdrăvănii lexicale, "obscenități" ș.a.m.d. predomină sub chipul unor digresiuni care ne opresc (nu fără savoare) la tot pasul. Jouisseur al asociațiilor, autorul alunecă lesne de tot de la un subiect la altul, de la un termen de comparație la altul, cu aerul de jonglerie, de prestidigitație cu elementele date
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
de timpul mecanic, în lumea narativă a lui Paviș există o fixitate întîlnită de altfel în iconografia bizantină, și doar astfel eroii reușesc să se elibereze de timpul mecanic, transcend lumea empirică spre lumea esențială. ucînd zîmbetul acelor femei pe chipul său pe care lăsase să-i crească barba, cutreierase tînărul Opujiș, de copil, împreună cu taică-său, apoi de unul singur, ca ofițer în cavaleria franceză, Europa de la Triest și Veneția către Dunăre, la Wagram și Leipzig, crescînd în bivuacele francezilor
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]