10,040 matches
-
pericol există, reluă el, ca Spațiul locativ să ne trimită totuși pe altcineva. Așa că străduiți-vă să obțineți repede repartiția." "Nu sînteți proprietarul apartamentului?" "Ba da, dar n-are importanță. Există o dispoziție care ne dă dreptul să ne alegem chiriașul, dar nu e o lege și cei de-acolo, când vor ei, o încalcă." "O voi obține", zisei. Atunci facem așa: rămâneți aici, vă instalați, vă aduceți lucrurile și n-or să poată să vă evacueze, vreau să spun că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare. (2) Contractul de închiriere se încheie pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii acestuia o singură dată, pentru o perioadă de 3 ani, prin act adițional, cu acordul părților, la solicitarea chiriașului, făcută cu 30 de zile înaintea expirării contractului. (3) Prețul minim al închirierii este de 60 euro/lună/mp, fără TVA. (4) Sumele obținute din închiriere se virează integral la bugetul de stat. Articolul 5 Se împuternicește Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția
HOTĂRÂRE nr. 620 din 31 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/301155]
-
a-și sabota propriul habitat. Bătrâna de la 3 deșerta mâncarea direct în closet, transformând băile etajelor inferioare în delicioase săli de prezentare a vinetelor, conopidei și verzei dulci. Nepoata ei de la demisol bombarda holul cu semințe și chiștoace. Cât despre chiriașii de la scara B, ei își trimiteau periodic chiloții și cârpele murdare ca flote de submarine pornite în recunoaștere (și, inevitabil, eșuate) în țevile de canalizare. Tot de la scara B veneau și proiectilele aeriene, dar de la garsoniera ultimului etaj, locuită de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tânărul Lupu cuțitul în rană. Păream un ignorant, un locul doi, neica-nimeni. Așa și eram, dar nu trebuia să știe toată lumea. „Date prea multe nu am. Doar ce-am găsit prin ziare și în niște mărturii de epocă. Unul din chiriașii de pe Episcop Radu îl descrie ca pe-un tip solid, robust, cu părul alb și mustața întoarsă. Asta, în 1948, când tipul avea 80 de ani.“ „Cine, Dimitriu sau chiriașul?“ „Dimitriu.“ „Aha. Deci e născut în 1868.“, m-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin ziare și în niște mărturii de epocă. Unul din chiriașii de pe Episcop Radu îl descrie ca pe-un tip solid, robust, cu părul alb și mustața întoarsă. Asta, în 1948, când tipul avea 80 de ani.“ „Cine, Dimitriu sau chiriașul?“ „Dimitriu.“ „Aha. Deci e născut în 1868.“, m-am dat eu mare. „Da. A făcut școala de meserii din Iași, după care s-a specializat ca tinichigiu ornamentist în diferite ateliere: Paris, Berlin, Viena.“ „Se pare c-a avut succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai transpirat despre el?“ „Mai nimic. Doar că, prin anii ’70, la prima renovare a clădirii din Episcop Radu, au venit niște muncitori de la ICRAL și-au aruncat din mansardă mulajele mai multor cavaleri, în diferite poziții. Asta tot de la chiriaș am aflat-o.“ „Văd că ai cercetat problema...“, am bombănit. „Acuma spune-ne și care-i legătura cu tabloul lui Luchian.“ „Nu știu. Sincer, nu știu.“ Jubilam, în sinea mea. Puteam și eu, în sfârșit, să fac o mică demonstrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe săptămână, așteptam cu nerăbdarea puștiului comunist să sosească Pif-Gadget-ul, ambalat în țipla lui catifelată, mirosind a plastic și aer curat. Pe vremea aia, ne mutasem într-un demisol rece și întunecos, pentru care Dostoievski m-ar fi invidiat, iar chiriașul Costea m-ar fi omorât, dacă ne-am fi întâlnit. De fapt, doar distanța care separă amintirea de întâmplări și intențiile de rezultat mă pot face să vorbesc, teleportat în vremurile de-atunci, la persoana întâi: crescusem sudat de părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii se pricep s-o facă. Nu salutau și nu se lăsau salutate. O dată pe lună, grămada asta informă de viață putredă și-obiceiuri încremenite se prelingea din coconul apartamentelor, pentru a se dezmorți seara la ședința de bloc. Chiriașii fugeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar chiriașii se pricep s-o facă. Nu salutau și nu se lăsau salutate. O dată pe lună, grămada asta informă de viață putredă și-obiceiuri încremenite se prelingea din coconul apartamentelor, pentru a se dezmorți seara la ședința de bloc. Chiriașii fugeau, știau ei ce știau. Cele două scări pompau figuri familiare, prelungite în capot, trening sau pijama și dornice să te pupe și să socializeze. Fiecare simțea nevoia să spună ceva. Blocul nu mai era bloc, ci o haină imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ajunsese slab, chel, cu oasele sărind prin faldurile hainelor. S-a încuiat în apartamentul bunicii din București (cel pe care avea să-l doneze lui taică-meu și-n care urma să-și facă apariția, adus de Partid, și pișăciosul chiriaș Costea) și n-a mai vorbit cu nimeni timp de-o săptămână. Mult mai încolo am aflat de la maică-mea de episodul cu pușcăria: abia prin anii ’80, când nu mai conta nimic. Erau alte vremuri și bunicu’ Vitalian alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
afacerea ar fi mers puțin mai greu, ținând cont că orașul stă pe vreo șapte inele de apă, cărora localnicii le spun canale. Dar compatrioții noștri, perseverenți și inventivi, ar fi găsit soluția. Poate ar fi împins noaptea șlepurile cu chiriași și pisici, ocupând canalele cu zeci de anvelope uzate. Sau poate ar fi șterpelit de pe-alei miile de biciclete negre și ruginite. Le-ar fi cules răbdător, una câte una. Apoi, legate ca mormanele de ochelari din al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Așa arăta impostorul. L-aș fi extras din regatul lui cibernetic și i-aș fi dat drumul prin București. Bacteriile lui neuronale ar fi invadat străzile și clădirile, devorând bărbați și femei, bătrâni și copii, patroni și funcționari, proprietari și chiriași. Scrisoarea a V-a anticipa implozia bioenergetică a orașului, într-un haos de ură, boală și distrugere mai cumplit decât ciuma din vremea lui Țepeș-Vodă. Bucureștiul ăsta care nu ne respecta, cu locuitorii lui obraznici care nu ne recunoșteau, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era alcătuit din șase sau șapte camere și cămăruțe, foarte obișnuite de altminteri, dar în tot cazul prea scumpe pentru buzunarul unui funcționar familist, chiar dacă ar fi avut el și o leafă de două mii de ruble. Însă apartamentul era destinat chiriașilor, cărora li se asigura masa și menajul, și fusese ocupat de familia lor doar de două luni, spre marea nemulțumire a lui Ganea, la insistența și rugămințile Ninei Alexandrovna și Varvarei Ardalionovna, care doriseră la rândul lor să fie utile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl strânse tare de mână și îl făcu să se așeze pe canapea, cu profilul spre el. — Ferdâșcenko, rosti el, privindu-l atent și întrebător pe prinț. — Și ce-i cu asta? răspunse prințul, abia abținându-se să nu râdă. — Chiriaș, spuse iarăși Ferdâșcenko, privindu-l în același fel. — Vreți să facem cunoștință? — Îhî ! rosti oaspetele, ciufulindu-și părul și oftând, după care începu să privească în colțul opus. Aveți bani? întrebă el brusc, răsucindu-se spre prinț. — Nu prea mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plăcerea deosebită“, Nastasia Filippovna, fără s-o asculte până la capăt, se așeză (și încă neinvitată) pe canapeaua cea mică din colțul cu fereastra și exclamă, adresându-i-se lui Ganea: — Dar unde-i cabinetul dumitale de lucru?... Și... unde-s chiriașii? Nu-i așa că aveți chiriași? Ganea roși teribil, dădu să-i răspundă ceva, însă Nastasia Filippovna adăugă imediat: — Unde să mai încapă și chiriașii? Nici măcar cabinet nu ai. Și rentează? i se adresă ea brusc Ninei Alexandrovna. — E cam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-o asculte până la capăt, se așeză (și încă neinvitată) pe canapeaua cea mică din colțul cu fereastra și exclamă, adresându-i-se lui Ganea: — Dar unde-i cabinetul dumitale de lucru?... Și... unde-s chiriașii? Nu-i așa că aveți chiriași? Ganea roși teribil, dădu să-i răspundă ceva, însă Nastasia Filippovna adăugă imediat: — Unde să mai încapă și chiriașii? Nici măcar cabinet nu ai. Și rentează? i se adresă ea brusc Ninei Alexandrovna. — E cam cu bătaie de cap, răspunse aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
exclamă, adresându-i-se lui Ganea: — Dar unde-i cabinetul dumitale de lucru?... Și... unde-s chiriașii? Nu-i așa că aveți chiriași? Ganea roși teribil, dădu să-i răspundă ceva, însă Nastasia Filippovna adăugă imediat: — Unde să mai încapă și chiriașii? Nici măcar cabinet nu ai. Și rentează? i se adresă ea brusc Ninei Alexandrovna. — E cam cu bătaie de cap, răspunse aceasta, dar, firește, ar trebui să renteze. De altminteri, de-abia... Însă iarăși Nastasia Filippovna nu mai asculta: se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ești aici, la ora asta? Credeam că măcar pe dumneata nu te voi găsi. Cine? Ce prinț? Mâșkin? repetă ea interogativ cuvintele lui Ganea, care, între timp, continuând să-l țină pe prinț de umăr, reușise să i-l recomande. — Chiriașul nostru, repetă Ganea. În mod evident, prințul era prezentat aici drept ceva rar (și util tuturor ca ieșire din situația falsă), mai că nu era împins cu forța spre Nastasia Filippovna; prințul auzi chiar clar cuvântul „idiot“, șoptit din spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și-a continuat câtva timp modul obișnuit de viață: mergea la gimnaziu, îl vizita pe prietenul său Ippolit, îl supraveghea pe general și o ajuta pe Varia în gospodărie, adică era pentru soră-sa băiat bun la toate. Dar curând chiriașii dispărură: Ferdâșcenko plecă undeva, la vreo trei zile după aventura din casa Nastasiei Filippovna, nu se mai întoarse, așa că foarte repede i se pierdu orice urmă; se zicea că bea undeva, însă știrea nu era sigură. Prințul plecase la Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
undeva, la vreo trei zile după aventura din casa Nastasiei Filippovna, nu se mai întoarse, așa că foarte repede i se pierdu orice urmă; se zicea că bea undeva, însă știrea nu era sigură. Prințul plecase la Moscova: se terminase cu chiriașii. Ulterior, când Varia se mărită, Nina Alexandrovna și Ganea se mutară împreună cu ea la Ptițân, în cartierul Izmailovski Polk; cât despre generalul Ivolghin, acesta nimeri aproape concomitent într-o situație cu desăvârșire neprevăzută: fu băgat la închisoarea datornicilor. Ajunse acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ai închiriat-o? — N-n-nu. Nu... nu întocmai. — Închiriază-mi-o mie, propuse prințul deodată. S-ar fi părut că Lebedev tocmai spre așa ceva țintea. Această idee îi trecuse prin cap acum trei minute. La drept vorbind, nu avea nevoie de chiriaș. Primise deja vizita unui doritor, care-l anunțase că, poate, va lua casa. Lebedev știa că nu „poate“, ci cu siguranță o va lua. Dar acum îi venise ideea, după socoteala lui, foarte rodnică, de a-i închiria casa prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și amplasați la locul lor, Lebedev cobora în fugă, de câteva ori pe zi, scările terasei, ieșea în stradă și de acolo își admira proprietatea, mărind de fiecare dată suma pe care avea de gând s-o pretindă de la viitorul chiriaș. Prințului, care era vlăguit, zdrobit, care tânjea, casa îi plăcu foarte mult. De altfel, în ziua mutării la Pavlovsk, adică a treia zi după criză, prințul avea înfățișarea unui om aproape sănătos, deși lăuntric încă nu se simțea înzdrăvenit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
băga capul înăuntru, cerceta camera ca și cum ar fi vrut să se convingă că e aici, că nu a evadat cumva și apoi, în vârful picioarelor, cu pași furișați, se apropia încet de fotoliu, așa că uneori își speria fără să vrea chiriașul. Neîncetat se interesa dacă nu are nevoie de ceva și după ce, în sfârșit, prințul începuse să-i facă reproșuri, spunându-i să-l lase în pace, el se răsucea, ascultător și tăcut, pe călcâie, făcea în vârful picioarelor calea întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era necăjită din pricina întâmplării din ajun, și, povestindu-i tot ce știa, o sperie de-a binelea. Cele două doamne hotărâră pe loc să ia legătura cu Lebedev, tulburat și el în calitatea pe care o avea, de prieten al chiriașului său și de proprietar al casei. Vera Lebedeva le spuse tot ce știa. La sugestia lui Lebedev, se deciseră să plece toți trei la Petersburg pentru a preîntâmpina cât mai repede „ceea ce era de așteptat să se întâmple“. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
managementului proprietăților imobiliare 1.2. Necesitatea managementului proprietăților imobiliare 1.3. Rolul managerului proprietăților imobiliare 1.4. Selectarea celui mai bun manager pentru o proprietate imobiliară 1.5. Ce ar trebui să conțină un contract de management? 1.6. Selectarea chiriașilor adecvați proprietății imobiliare 1.1. Apariția și dezvoltarea managementului proprietăților imobiliare Punctul de plecare al managementului proprietăților imobiliare se regăsește În secolul XIX, odată cu dezvoltarea și tehnologizarea proprietăților imobiliare. Schimbările radicale intervenite la nivelul aglomerațiilor urbane, precum și progresul tehnologic au
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]