1,205 matches
-
privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
duble și săltându-l în linguriță. — întocmai - răspunse Metodiu. — Este, dacă nu mă-nșel, și numele celui care alături de prietenul sau discipolul său, nu-mi amintesc exact, a inventat un alfabet nou, nu-i așa? — Așa este - spuse Metodiu. Alfabetul chirilic. — Cum este acest alfabet? - întrebă Damiani. — Depinde din ce unghi îl privești - spuse Metodiu. Luat în sine nu e rău. Luat în timp e nefast. — Dumneavoastră cum l-ați luat? - se interesă papa. — Noi l-am luat în sine, sanctissme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
timp e nefast. — Dumneavoastră cum l-ați luat? - se interesă papa. — Noi l-am luat în sine, sanctissme, dar el ne-a luat în timp - răspunse Metodiu. — înțeleg - răspunse papa. Totuși, cred că e mult mai bine să știi alfabetul chirilic, decât să fii analfabet latin. — Fără îndoială - spuse Metodiu - deși mult mai bine e invers. Cu siguranță - răspunse papa - acesta e cazul ideal. — La drept vorbind, sanctissime - spuse Metodiu - și din această pricină am venit aici. Episodul 207 RUGĂMINTEA — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unei asemănări izbitoare a casei din fotografia uitată de ani cu cea în care locuiesc. Pe verso fotografiei reușește să descifreze : "XЛИ...", 25 noiembrie 1948. Teo cu fetița". "Oare ce să fie aceste litere ciudate ? se întreabă Dora. Par litere chirilice... Iar "Teo" este desigur numele femeii... Teo, adică Teodora ?" Gândurile Dorei sunt întrerupte de Victor : Un fotograf priceput poate reconstitui mai clar fotografiile. Și poate mări, dacă te interesează, și scrisul de pe verso. Acum este cam târziu, dar mâine putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asculta uimit. El nu știa nimic din toate aceste vechi întâmplări. Tatăl sau cantorul rămăsese o umbră nedeslușită în trecut. Nana Floarea se ridică din locul ei, păși lângă icoane și trase de pe poliță ciaslovul. Era o carte tipărită cu chirilice, pe care paznicul încercase, cu ani în urmă, s-o descurce, și izbândise în parte. O lăsase părăsită, căci el nu era cantor, ci vânător și paznic. Biserica lui era singurătatea. Luminile lui erau stelele și, câteodată, noaptea, ochii dihăniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la Nicolae, îl citise și îl recitise de nenumărate ori, încât acum îl știa pe de rost și putea să-l recite cuvânt cu cuvânt. Era un amestec, cam de prost gust, de franțuzească și românească, ambele transcrise cu litere chirilice, dar fiecare cuvânt îi sporea bucuria, încântarea și speranța. PASAJ RETRAS Începutu la 8 ore seara precis. FINAL PASAJ RETRAS Da, la 8 ore seara precis va fi „începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să spun că m-a impresionat extraordinar sărăcia lucie în care se zbate bătrâna și sărăcia generală a oamenilor din Basarabia. Dar cel mai mult m-a durut atunci când în cimitir am văzut pe cruci nume românești scrise cu grafie chirilică, scrise în rusește. M-am chinuit să descifrez prin litere chirilice nume ca: Neculai, Vasile, Gheorghe, Ion... Cred că cimitirul vorbește cel mai bine despre drama românilor basarabeni. Este mare păcat ca să se spună despre românii basarabeni că sunt analfabeți
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
se zbate bătrâna și sărăcia generală a oamenilor din Basarabia. Dar cel mai mult m-a durut atunci când în cimitir am văzut pe cruci nume românești scrise cu grafie chirilică, scrise în rusește. M-am chinuit să descifrez prin litere chirilice nume ca: Neculai, Vasile, Gheorghe, Ion... Cred că cimitirul vorbește cel mai bine despre drama românilor basarabeni. Este mare păcat ca să se spună despre românii basarabeni că sunt analfabeți, că nu știu să scrie, că nu știu să citească românește
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ieșire, am văzut un afiș mare din care imediat s-au desprins literele rusești ale unui nume: Babel! În săptămâna următoare, tot aici, urma să fie un recital Babel, susținut de Malaparte - cel puțin așa am înregistrat în analfabetismul meu chirilic, Malaparte, până fluxul mulțimii mă împinse spre ieșire. De Babel eram însă sigur, dovadă că - de cum am pășit pe stradă, într-o burniță rea, violentă, dacă există burniță violentă - mi s-a făcut rău. Foarte rău. Inima îmi bătea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de lemn continuându-se fără trecere dintr-unul într-altul, înlocuind paturile suprapuse cu care eram obișnuiți, fuseseră ocupate până la sfârșitul războiului de cei care făceau muncă forțată. Pe stâlpii priciurilor și pe grinzi am găsit inscripții crestate cu litere chirilice. Câțiva artileriști, care făcuseră Smolenskul dus și-ntors, au afirmat: „ăștia precis că erau ucrainieni“. Și godinul era din vremea muncii forțate. Ne consideram fără nici o problemă urmașii acelora, crestând la fel ca ei inscripții pe stâlpii de lemn și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curte sau era plecat pe câmp. Altă dată se trezea cu patulînconjurat de sârmă ghimpată și cu Nicanor stând de strajă alături, Îmbrăcat În haine militare, rămase de pe vreme evacuării, ținând În mână o pancartă pe care scrise combinând grafia chirilică cu cea latină: „NIMIK NOU PЭ ФRONTUL DE RĂSĂRIT“. Mai rău era atunci când sârma ghimpată despărțea patul lor În două: acesta era semnul că bărbatul era nemulțumit de blânda sa consoartă, arătând că Între el și ea se afla acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de rațele ce se duceau la gârlă, și de văcuța cu numele de Clavdia, și de juncuța Evdochia, și de cea cu numele de Pulheria, pe care Încerca cu tot dinadinsul să le facă să-și Însușească deopotrivă alfabetul chirilic, cât și cel latin. Ceata o completă motanul Fedea, pe care Gligori, prietenul ei de joacă, aruncându-l Într-o copcă, Îl boteză Adam, după care Mașa Îl Înălță la rangul de Învățător. Preda puzderiei de mâțe, ce se oploșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prevalează în Orpo este aceea care se referă la bărbatul care este capabil doar să completeze un bilet la pariuri. Află sigur, dacă nu te superi. Prefer să iau eu însumi notițe decât să trebuiască mai târziu să descifrez mâzgălelile chirilice ale unei forme de viață primitive. Da, domnule, zâmbi Deubel forțat și merse să-și îndeplinească ordinele. Nu credeam să fie genul sensibil, comentă Illmann, privindu-l plecând. Imaginează-ți un detectiv care nu vrea să vadă cadavrul. E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
iar pe verso Maica Domnului cu Pruncul. Mai sunt două cățui din argint filigranat. Sunt lucrate în stil gotic cu scena Pogorârii Duhului Sfânt iar a doua cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Ambele au câte o inscripție cu litere chirilice: „Această cățuie este de mine afierosită la Sfântul Agafton spre vecinica mea pomenire. Costachi Miclescu 1854 noiembrie 22”, iar a doua este datată 24 noiembrie 1854. Un alt obiect valoros este Potirul din argint aurit ce aparține secolului al XIX
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în comparație cu cea de la 20 august 1863, cuprinde totuși cărți de o valoare inestimabilă. Menționez următoarele cărți: un Octoih 147 slavon din secolul al XVII-lea, două exemplare din Viețile Sfinților, datând din secolul al XVIIIlea, sunt îngrijit scrise cu literă chirilică și românească, ornamentată cu chenar, miniaturi și frontispicii lucrate artistic; o Sfântă Evanghelie în limba greacă, editată la Veneția în anul 1737, dăruită Mănăstirii Cetățuia de către Constantin Mihail Racoviță la 20 august 1749. Coperțile sunt lucrate în ferecătură de argint
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
coperți din catifea cu aplicații metalice. Lucrări manuscris, una din 1794 și alta din 1875, Sfânta Evanghelie au coperți din catifea, cu ferecătură din argint aurit și argintat. Altă Sfântă Evanghelie, lucrare manuscris din secolul al XIX-lea, are caractere chirilice, este ferecată în argint, la cele patru colțuri sunt evangheliștii, iar în centru Învierea Domnului. Alte lucrări manuscris sunt: un Acatist al Maicii Domnului, în chirilică, din secolul al XIX-lea, un Ceaslov din secolul al XIX-lea, un Catehism
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și argintat. Altă Sfântă Evanghelie, lucrare manuscris din secolul al XIX-lea, are caractere chirilice, este ferecată în argint, la cele patru colțuri sunt evangheliștii, iar în centru Învierea Domnului. Alte lucrări manuscris sunt: un Acatist al Maicii Domnului, în chirilică, din secolul al XIX-lea, un Ceaslov din secolul al XIX-lea, un Catehism în limba slavonă din anul 1839, Cuvântările Sfântului Efrem Sirul, din secolul al XVIII-lea. În muzeu se păstrează o fotografie realizată la 10 aprilie 1924
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și să [hîrtia distrusă] mînile, care prididea cu lăsare de sânge și alte picături. Mulți scăpa, dar au murit mulțime, ca în vremea ciumii cei năprasnice, dar nu să molipsea om de om, ca de ciumă". Pe un vechi manuscris chirilic s-a păstrat și însemnarea destoinicului negustor câmpulungean Petre Aninoșanu, care consemna "că-n iulie 1831, foametea se întărise și moartea de holeră se iuțise, de secera mereu". În vechiul pomelnic al Mănăstirii Câmpulung, alcătuit în 1832, din porunca egumenului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
proastă, alb-negru, Csákány să fi avut vreo șapteșpe ani când și-a făcut-o, purta cărare pe-o parte și zâmbea, cămașa-i albă era descheiată la gât, mărul lui Adam i se vedea proeminent, iar sub fotografie, cu litere chirilice, îi era trecut numele, n-am știut să-l citesc, nici n-am vrut de altfel, ci m-am uitat la fața lui, la gura, nasul și ochii lui, la trăsăturile feței și la tenul neted și curat, cu toate că zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
1922, cu o greșeală de tipar în titlu: „Blestemul leului“), complexul de inferioritate față de Occident (și... cel de superioritate față de „Balcani”!) se află din nou în prim-plan: „După un șir scurt de popi și de hagii, cunoscători ai slovei chirilice și ai inscripțiilor de pe piastru și irmilici, Balcanul întreg, Balcanul contimporan, în frunte cu noi, românii, se avîntă prin idee spre cunoașterea primelor taine și, prin analiză, la cunoașterea sufletului”. Deducem că „blestemul locului” cade asupra însuși a mimetismului modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte din ,,Oblasticʺ, și în 1828 când închipuita autonomie a Basarabiei este desființată, într e 18 28 -1871 ea fiind o gubernie a Romanovilor guvernată despotic. Este perioada în care procesul de rusificare se intensifică, l imba rusă și alfabetul chirilic în administrație, biserică și școală devin obligatorii nu numai la Pogăneștii din stânga Prutului, ci în toată Basarabia românească. Marele eveniment de la 1848 - 1849 și Unirea de la 1859 fac ca autoritățile țariste nu numai să întrerupă legăturile populației basarabene cu Țara
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
colcăiau în el. De celalaltă parte, la capătul străzii, se vedea turla unei biserici. Maca se despărți de bătrân fără tristețe, alegând drumul celălalt, spre biserică. Curtea era largă, plină de flori de toamnă, două cruci de piatră, cu litere chirilice, arătau că pe vremuri oamenii își țineau morții aproape, încă nu-i alungaseră în cimitirele de la marginea orașului. Maca intră în pronaos. Nu știa ce caută și se hotărî atunci să se caute pe sine. Pocni din degete și zgomotul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lexical slav în greaca bizantină, albaneză și română. Acest aspect este strâns legat de creștinarea slavilor sudici și a bulgarilor, și de organizarea structurilor bisericești în teritoriile controlate de aceștia, precum și de recunoașterea limbii slave ca limbă liturgică, introducerea alfabetului chirilic și dezvoltarea literaturii religioase sub țarul Simeon (893-927). În acest context, lexicul religios al limbii române sud-dunărene a început, poate mai timpuriu decât în stânga Dunării, să primească o serie de termeni vechi slavi (bulgari) ce desemnau aspecte ale vieții religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a exercitat după 800-900, penetrația termenilor referitori la viața religioasă creștină a început în a doua jumătate a secolului IX, după creștinarea bulgarilor și organizarea structurii bisericești, când limba slavonă a fost recunoscută ca limbă liturgică, s-a răspândit alfabetul chirilic, s-a dezvoltat literatura religioasă sud-slavă, mai ales sub țarul Simeon (893-927). Apoi închegarea raporturilor între bisericile bulgară și rusă, integrarea spațiului din nordul Dunării în contextul politic și spiritual (religios) sud-dunărean, presiunea statală catolică (ungurească), închegarea structurilor politice și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cântat liturghia și la români, timp de secole, până în secolul XVII inclusiv, și în care s-au scris hrisoavele domnești, letopisețele, actele particulare și toată literatura medievală românească. Pentru scrierea în noua limbă s-a alcătuit și un alfabet propriu, chirilic, de la numele apostolului slavilor, Chiril, numit popular "buchii", folosit și de români, până la mijlocul secolului al XIX-lea. Ucenicii celor doi frați (apostoli), sfinții Clement și Naum, primiți bine în Bulgaria, după ce fuseseră alungați din Moravia, au salvat liturghia slavă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]