2,304 matches
-
cadă cu hidromasaj. Nu-i nimic, niște analize, spuse vag Maja, Întorcându-i spatele. Culoarea pereților băii amintea de miezul unui portocale de Sicilia. — Ce analize? Nu te simți bine? — Tu ce spui? glumi Maja, divagând. Deschise robinetul cromat al chiuvetei. În apartament nu era apă. — Și atunci de ce Îți faci analizele? insistă Aris. Gândul că o putea pierde Îi tăia respirația. Agentul Își privi ceasul În grabă. Nu se Întreba În ce relații erau cei doi. În cariera lui vânduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
coerență, făcută din pauze și din goluri și din diversiuni fără rost. De ce-am urcat În mașină? De ce? Idioată proastă, la ce mă puteam aștepta de la Antonio? Rupse un prosop de hârtie din ruloul care se umezea pe marginea chiuvetei. Gura mea, Dumnezeule, și nu era corect. Nu astăzi. Vineri după-amiaza mergea să-i țină companie generalului Ziliani. Era convalescent după o apoplexie. Îi citea romanele lui Salgari pe care el le devorase În tinerețe. Copiii lui credeau că trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu putea merge astăzi. E groaznic să dezamăgești pe cineva care ar putea muri și mâine. Toaleta de la postul de poliție mirosea a clor. Când Își Îndepărtă bandajul, observă că sângele Închegat avea aceeași culoare cu lacrimile ruginite de pe scurgerea chiuvetei. În urma unui examen superficial, concluzionă că rana de la gură era chiar mai profundă decât se așteptase. Tăietura Îi traversa buza inferioară - În linie dreaptă ca o lovitură de cuțit. La Urgențe Îi puseseră trei copci, un plasture și Îi dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
străbune, până prin 1982, când un popă îl scoate din zidul unei biserici: „L-a ținut și el multă vreme, apoi i l-a dat fiicei lui, ca recompensă c-a intrat la facultate, iar ea l-a uitat pe o chiuvetă, la cămin, unde l-a găsit o colegă și l-a vândut la un anticariat, de pe Magheru, unde mai este încă și în ziua de azi“. Acest amalgam de povești condensate zidesc legenda. Iar de-a lungul romanului, epicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
l-a văzut un popă tânăr și l-a scos de-acolo. L-a ținut și el multă vreme, apoi i l-a dat fiicei lui, ca recompensă c-a intrat la facultate, iar ea l-a uitat pe o chiuvetă, la cămin, unde l-a găsit o colegă și l-a vândut la un anticariat, de pe Magheru, unde mai este încă și în ziua de azi. Dar acesta a fost un eveniment secundar în noaptea de ianuarie a anului 1477
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a doua și învață bine. Avea, însă un defect foarte mare: era dezordonat! Acesta deranja obiectele din casa lui. Mereu se plângeau că nu sunt tratate frumos și că lui Andrei nu-i pasă de ele! Cea mai plângăcioasă era chiuveta, care spunea: Toți își curăță mâinile deasupra mea, eu rămân murdară și plină de microbi! Mmm!... sunt foarte furioasă! Bine, chiuveto, dar de mine ce zici? În mine își curăță tot corpul! replica cada. Vă gândiți doar la voi! Eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plângeau că nu sunt tratate frumos și că lui Andrei nu-i pasă de ele! Cea mai plângăcioasă era chiuveta, care spunea: Toți își curăță mâinile deasupra mea, eu rămân murdară și plină de microbi! Mmm!... sunt foarte furioasă! Bine, chiuveto, dar de mine ce zici? În mine își curăță tot corpul! replica cada. Vă gândiți doar la voi! Eu le spăl hainele murdare! spuse revoltată mașina de spălat. A! mi-am amintit cum Andrei își pune pe mine pensulele murdare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
robinet și l-am umplut cu apă, așezându-l apoi în mijlocul mesei, am pus florile în el, erau atât de multe, încât n-au încăput toate, au mai rămas vreo zece fire pe dinafară, pe alea le-am pus în chiuvetă, apoi m-am dus din nou la masă și am încercat, cât am putut, să le aranjez sub formă de buchet, dar nu prea mi-a ieșit, din cauza frunzelor multe, florile stăteau anapoda, unele fire erau prea scurte, altele prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe mama intrând și ieșind din dormitor, apoi intrând în bucătărie, ușa dulapului a scârțâit, cred că și-a luat un pahar, fiindcă am auzit apa curgând îndelung, pesemne ca s-o mai răcească, apoi a băut apă, aruncând în chiuvetă restul din pahar, și-a tras un scaun și s-a așezat, în acest timp eu m-am pus pe vine, lângă biroul meu, am scos cu grijă, ca să nu fac zgomot, sertarul de jos și l-am așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-sa va Încerca să-l ia, din când În când, În vacanțe. Bruno nu avea nimic Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum, adevărata viață era viața alături de bunica. 8 ANIMALUL OMEGA Bruno e sprijinit de chiuvetă. Și-a scos bluza de pijama. Cutele pântecului mic și alb stau lipite de faianța chiuvetei. Are unsprezece ani. Vrea să se spele pe dinți, ca-n fiecare seară; speră că nu vor fi incidente. Dar se apropie Wilmart - deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum, adevărata viață era viața alături de bunica. 8 ANIMALUL OMEGA Bruno e sprijinit de chiuvetă. Și-a scos bluza de pijama. Cutele pântecului mic și alb stau lipite de faianța chiuvetei. Are unsprezece ani. Vrea să se spele pe dinți, ca-n fiecare seară; speră că nu vor fi incidente. Dar se apropie Wilmart - deocamdată e singur - și Îl Împinge cu umărul. Bruno Începe să se tragă Înapoi, tremurând de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bruno. În acest punct al cugetărilor sale, ajunse la grupul sanitar nr. 8. Oarecum resemnat să Întâlnească niște băbătii, avu un șoc dureros descoperindu-le pe adolescente. Erau patru, Între cincisprezece și șaptesprezece ani, lângă dușuri, chiar În fața șirului de chiuvete. Două dintre ele, În slip, Își așteptau rândul; celelalte două se zbenguiau ca niște zvârlugi, sporovăiau, se Împroșcau cu apă, scoteau mici chiote: erau goale pușcă. Spectacolul era de o grație și de un erotism nespus; nu-l meritase, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Împroșcau cu apă, scoteau mici chiote: erau goale pușcă. Spectacolul era de o grație și de un erotism nespus; nu-l meritase, zău. Sexul i se Întărise În chiloți; și-l scoase cu o mână, se lipi de suportul chiuvetei, iar cu cealaltă mână Încercă să se spele pe dinți. Tremura atât de violent că Își răni o gingie; scoase din gură periuța Însângerată. O picătură Începea să se formeze pe capul sexului său, care era fierbinte, umflat, străbătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de genul: „E caldă apa, fetelor?” Între dușuri era un spațiu de cincizeci de centimetri; dacă făcea duș lângă roșcovană, fata ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub șocul acestui moment, coborî spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și pe-asta. Umăr la umăr, golim toate crățițele, tigăile și aruncăm toate pachetele la coșul de gunoi. Eu frec toate suprafețele murdărite în timp ce Nathaniel șterge cu mopul băltoacele de bezea. — De când lucrezi aici ? îl întreb în timp ce clătește mopul în chiuvetă. — De trei ani. Înainte de familia Geiger am lucrat pentru familia Ellise, foștii proprietari. Trish și Eddie s-au mutat aici acum vreo doi ani și m-au păstrat în serviciul lor. Procesez informațiile. — Și de ce au plecat cei de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Oare avem cunoștințe comune?” În momentul ăsta nu am nici un chef să-mi amintesc vreun amănunt al vieții mele. Într-un final, bucătăria arată cât de cât mai omenește. Iau pahărelul de ou, golesc restul de cremă de mentă la chiuvetă și trag aer în piept adânc. — OK. A sosit clipa. — Noroc. Nathaniel ridică o sprânceană. Deschid ușa de la bucătărie și îi văd pe Trish și pe Eddie rătăcind prin hol, cu paharele de sherry în mână. — A, Samantha ! Gata ? Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
repede sub scaun, încercând să par că oricum asta intenționam să fac. — Așa. Iris ridică aluatul, îl modelează în formă rotundă pe o tavă, deschide ușa grea de la cuptor și bagă tava înăuntru. Se spală de făina de pe mâna la chiuvetă, după care se întoarce cu fața spre mine. — Și zi așa, vrei să înveți să gătești. Tonul ei e prietenos, dar sec. Am revelația bruscă a faptului că e o femeie care nu face risipă de cuvinte. Da, zâmbesc. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de fasole a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha ! Niciodată nu e prea târziu. Își împinge ceașca spre mine. Fă-mi alta, se poate ? Asta a fost prea slabă. Mă întorc în casă și arunc cărțile pe masa de la bucătărie. Reumplu filtrul cu apă și golesc cafetiera la chiuvetă, cu un zbang. — Ești bine ? Nathaniel mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i despachetez lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
însuflețire și murmurând. Când ies din nou, nici măcar o singură persoană nu a părăsit încăperea. Toții ochii sunt fixați asupra mea, ca pe butelie. Deci te-ai întors, Samantha ? spune o asociată pe nume Lucy. — Nu tocmai. Mă întorc spre chiuvetă, conștientă că mă privește în continuare. — Arăți total schimbată, spune o altă fată. — Ce brațe ai ! spune Lucy în timp ce mă spăl pe mâini. Sunt atât de bronzate. Și de lucrate. Ai fost la un spa ? — Ăă... nu. Zâmbesc misterios. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
le spui să se întoarcă la bucătărie ? — Nu le spun femeilor absolut nimic ! spun, șocată. E vorba doar de viața mea, pe care mi-o trăiesc cum vreau. Dar nu ți se pare incorect ca femeile să fie legate de chiuveta de la bucătărie ? O femeie cu părul grizonat mă fixează intens. Nu ! zic alarmată. Adică da ! Cred... Răspunsul meu e acoperit de o rafală de întrebări și de blitzuri. — E adevărat că firma Carter Spink e o speluncă ordinară plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de Matisse și Chagall a lui Glyph, inițiată În anii douăzeci. În schimb, Îi depășise pe soții Glyph În ce privește utilajul bucătăriei. Cumpărase de la un magazin de echipamente pentru restaurante o mașină de cafea espresso. O instalase În bucătărie, unde domina chiuveta și fumega și bâzâia exploziv. Eu refuzam să beau cafea de la această mașină, pentru că era preparată cu apă clorinată de la robinet. Uriașa mașină comercială făcuse chiuveta inutilizabilă. Dar Ravelstein nu avea nevoie de chiuvete - cafeaua era importantă. El și Nikki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
echipamente pentru restaurante o mașină de cafea espresso. O instalase În bucătărie, unde domina chiuveta și fumega și bâzâia exploziv. Eu refuzam să beau cafea de la această mașină, pentru că era preparată cu apă clorinată de la robinet. Uriașa mașină comercială făcuse chiuveta inutilizabilă. Dar Ravelstein nu avea nevoie de chiuvete - cafeaua era importantă. El și Nikki dormeau pe așternuturi Pratesi, acoperiți cu pături de angora. Ravelstein știa bine că toată această risipă de lux era caraghioasă. Dar nu‑l deranjau câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
O instalase În bucătărie, unde domina chiuveta și fumega și bâzâia exploziv. Eu refuzam să beau cafea de la această mașină, pentru că era preparată cu apă clorinată de la robinet. Uriașa mașină comercială făcuse chiuveta inutilizabilă. Dar Ravelstein nu avea nevoie de chiuvete - cafeaua era importantă. El și Nikki dormeau pe așternuturi Pratesi, acoperiți cu pături de angora. Ravelstein știa bine că toată această risipă de lux era caraghioasă. Dar nu‑l deranjau câtuși de puțin acuzațiile de absurditate. Nu avea să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
numeam „postul de comandă” fuseseră deconectate. Doar aparatul din camera lui Nikki era, după cum se exprima el, „operațional”. În orașul ăsta cu milioane de locuitori nu cred că exista un alt apartament ca acesta - cu covoare antice neprețuite și, peste chiuveta din bucătărie, o mașină espresso zumzăitoare, de dimensiuni industriale. Dar Ravelstein n‑o mai putea mânui. Deasupra șemineului, Judith Încă mai ținea capul lui Holofern de păr. Gura lui era deschisă. Ochii ei Înălțați spre cer. Pictorul urmărise să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]