2,428 matches
-
cu surghiunul. Aș fi putut probabil să aștept să treacă furtuna izolându-mă acasă, dar, într-o zi, pe când mă întorceam pe întuneric de la palatul ducal, am fost atacat de un om cu fața acoperită, pumnalul său lăsându-mi o cicatrice la umărul stâng. Am crezut că a fost vorba despre un tâlhar, dar când, la câteva zile, o săgeată a trecut la o palmă de mine în timp ce supravegheam muncitorii care reparau o seamă de creneluri pe zid, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îl privea pe Antonio cu teamă, dezamăgit totodată. Nu mai văzuse niciodată un asasin În carne și oase. Se gândea că asasinii erau niște monștri care semănau cu Freddy Krueger sau cu Hannibal the Cannibal, că aveau ochii răi și cicatrice pe obraz. Însă asasinii seamănă cu ceilalți. Criminalul tată al lui Kevin era un bărbat oarecare, cu o față obișnuită, cu papuci de cauciuc, cu un costum de in de culoarea nisipului și cu o cămașă În dungi. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai chibzuită, era totodată și cea mai nerușinată dintre surori. - Și după toată munca asta, după ce-au mâncat tot, ce crezi că s-a întâmplat, întreba Lea, de parcă eu n-aș fi știut deja, așa cum știam, de pildă, mica cicatrice în formă de lună nouă care se vedea pe degetul mare de la mâna ei dreaptă, chiar sub unghie. Iacob a căzut la pat, asta s-a întâmplat. A vomitat fiecare înghițitură. A vărsat până când nu se mai ținea pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o să-l recunoască pe acest băiat, nici fratele meu Iosif și nici bunicile lui. Dar pe de altă parte, eram cum nu se poate mai mândră că sexul fiului meu va rămâne întreg. De ce ar fi trebuit să poarte o cicatrice care să-i amintească de moartea tatălui său? De ce ar fi trebuit să-și sacrifice o bucată de piele pentru un zeu din cauza căruia eu rămăsesem văduvă, iar el, orfan? În noaptea aceea s-a făcut o petrecere. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am zis eu, amintindu-mi umbra cu față de câine care asistă la atâtea nașteri, răbdătoare și grăbită totodată. - Ah, a zis ea, ridicându-și vălul dintr-odată. Buzele nu-i erau atinse, dar restul feței era rupt și plin de cicatrici. Nasul îi fusese spart și sfâșiat, obrajii îi erau căzuți și marcați de tăieturi adânci, iar orbitele ochilor îi erau albe ca niște pietre lustruite. Părea imposibil ca cineva să supraviețuiască unei asemenea distrugeri. - Plecasem din Tyr cu o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și ceilalți, și am făcut un pas spre el, și atunci el s-a întors brusc spre mine, și s-a uitat la mine, și și-a dat jos pătura de pe el, și atunci i-am zărit fața plină de cicatrici, nu i se distingea nici o trăsătură, pentru că urmele erau adânci, acoperindu-i toată fața, și erau date cu o cremă albicioasă, făcându-i chipul să lucească unsuros, și când a văzut că mă tot uit la el, mi-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai ușoară. Desigur, dacă simt că n-am destulă putere sau destul curaj pentru asta, atunci nu trebuie s-o fac, pot să plec liniștit acasă. Eu m-am uitat atunci la Csákány, la fața lui plină de semne și cicatrici, și i-am zis că da, o s-o fac, și am deschis plicul, hârtia gălbejită, subțiată de atâta purtat prin buzunare, mi s-a destrămat printre degete, am scos buletinul, de pe coperta cenușie, unsuroasă, stema și scrisul dispăruseră aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
noptieră. Timpul e un mister banal și totul e OK, Încerca el să-și spună; privirea se stinge, bucuria și Încrederea dispar. Lungit pe salteaua Bultex, Michel Încerca fără succes să deprindă vremelnicia. Fruntea copilului era Însemnată: o gropiță rotundă, cicatrice de vărsat de vânt; această cicatrice traversase anii. Unde era adevărul? Căldura amiezii umplea Încăperea. 4 Născut În 1882 Într-un sat din străfundul Corsicii, Într-o familie de țărani analfabeți, Martin Ceccaldi părea intrat pe făgașul unei vieți agricole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și totul e OK, Încerca el să-și spună; privirea se stinge, bucuria și Încrederea dispar. Lungit pe salteaua Bultex, Michel Încerca fără succes să deprindă vremelnicia. Fruntea copilului era Însemnată: o gropiță rotundă, cicatrice de vărsat de vânt; această cicatrice traversase anii. Unde era adevărul? Căldura amiezii umplea Încăperea. 4 Născut În 1882 Într-un sat din străfundul Corsicii, Într-o familie de țărani analfabeți, Martin Ceccaldi părea intrat pe făgașul unei vieți agricole și pastorale, cu domeniu de activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Meaux. Annabelle nu se temea. Intervenția chirurgicală dură ceva mai mult de două ore. Se trezi a doua zi. Vedea pe fereastră cerul albastru, mișcarea ușoară a vântului prin arbori. Nu simțea practic nimic. Ar fi vrut să-și vadă cicatricea de pe burtă, dar nu Îndrăzni s-o roage pe infirmieră. Era bizar să știe că e aceeași femeie, dar că organele de reproducere Îi fuseseră scoase. Cuvântul „ablațiune” Îi flutură o vreme prin minte, apoi fu Înlocuit de o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai Întârzie prin salon, frunzări niște cărți. Așezat În fotoliu, Michel o urmărea din priviri. Am putea merge la alt doctor..., spuse el după o lungă tăcere. — Da, am putea, răspunse ea ca un ecou. Annabelle nu putea face dragoste, cicatricea era prea recentă și prea dureroasă; dar Îl strânse Îndelung În brațe. În tăcerea ce se lăsase, Îi auzea dinții scrâșnind. La un moment dat, mângâindu-l pe obraz, văzu că era ud de lacrimi. Ea Îi mângâie ușor sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătînd spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. ZÎmbește. Nu vrei s-o auzi, crede-mă. Ba da ! spune imediat o voce din mintea mea. Vreau foarte mult s-o aud. Dar mă mărginesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o bîtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am deschis o cutie de bere. CÎnd eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
închiși, cu buzele răsfrânte printre care șuieră de douăsprezece ori pe minut expirul călduț de CO2 și H2O rezultate din miliardele de focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ai deja oglinda, mă oferii, răsucindu-mă ca să-l mușc de gât. — Întotdeauna uit că te pricepi la lucruri din astea, zise Hugo, apucându-mă de o mână și întorcând-o, până când mă uit la săracele tale lăbuțe pline de cicatrice. Trebuie să te dai cu cerat și să porți mănuși de bumbac o săptămână. Dar după ce pui oglinda. Cred că e o idee foarte bună. Mm. Își strecură mâinile pe sub tricoul meu și-l ridică un pic, continuând să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu puține ore Înainte să moară. Probabil un sandviș. Șuncă și roșii. Dar n-a băut nimic, cel puțin nimic alcoolic. N-am găsit nimic În sânge, iar după cum arată ficatul, aș spune că bea puțin, dacă nu chiar deloc. — Cicatrice? Operații? — Avea o mică cicatrice, Începu Rizzardi, apoi se opri și Brunetti auzi foșnet de hârtii. Pe Încheietura mâinii stâng, sub formă de semilună. Ar fi putut fi orice. N-a fost operat niciodată de nimic. Avea amigdalele, apendicele. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
moară. Probabil un sandviș. Șuncă și roșii. Dar n-a băut nimic, cel puțin nimic alcoolic. N-am găsit nimic În sânge, iar după cum arată ficatul, aș spune că bea puțin, dacă nu chiar deloc. — Cicatrice? Operații? — Avea o mică cicatrice, Începu Rizzardi, apoi se opri și Brunetti auzi foșnet de hârtii. Pe Încheietura mâinii stâng, sub formă de semilună. Ar fi putut fi orice. N-a fost operat niciodată de nimic. Avea amigdalele, apendicele. O sănătate perfectă. Brunetti Își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În relația cu cartierul. — Și băiatul? E aici, s-a Întors de la spitalul din Germania. — Și cum este? — A Început școala În septembrie. Nu pare să fie nimic În neregulă cu el, dar unul dintre vecini spune că are o cicatrice urâtă pe braț. De parcă ar fi fost ars. Brunetti Își termină cafeaua, puse ceașca pe tejghea și spuse: — Să mergem acasă la ei și-ți voi spune ce știu. Pe când străbăteau aleile adormite și drumurile mărginite de copaci, Brunetti Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vorba? De-o alergie? — Asta mi-au spus mie când s-a Întors din Germania. Brațul lui e-un dezastru, dar doctorii de acolo spun că se va vindeca frumos. S-ar putea să dureze un an sau așa ceva, dar cicatricea o să-i dispară sau cel puțin o să i se șteargă destul de bine. Ambrogiani vorbi pentru prima dată. — V-au spus la ce este alergic? — Nu, n-au reușit să afle. Au zic că probabil e vorba de rășină de la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un somn destul de neliniștit. Noapte după noapte, Alice stătea în întuneric și o asculta scâncind înainte de a izbucni într-un urlet devastator, care-ți făcea nervii țăndări. Târându-se afară din pat, Alice tresărea din cauza durerilor pricinuite de încă proaspăta cicatrice obținută în urma operației de cezariană. — Totul e în regulă? a întrebat Jake somnoros când, în noaptea aceea, ca de obicei, Alice a traversat dormitorul îndreptându-se către hamac. —E bine. Trebuie doar schimbată. Alice și-a strâns fiica în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a simțit trupul femeii încordându-se, apoi relaxându-se. Când și-a lipit buzele de abdomenul ei, a descoperit că Alice avea o piele catifelată și netedă, care se întindea, caldă, peste oasele bazinului, ca la adolescente. Doar o cicatrice micuță, acum aproape ștearsă, indica faptul că odată, acolo, crescuse un copil. Tremurând de plăcere, Alice și-a întins brațele deasupra capului, în timp ce Hugo ajungea mai jos, către chiloțeii cu broderie albă pe care, cumva, bănuise că avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deschis un clovn ușa propriei case. Da, nu vă mirați, era chiar un clovn, asistentul unui maestru sau cam așa ceva. Nu cunosc toate detaliile, dar am fost împușcat. Pe front. Serios, domnilor polițiști. Rana s-a vindecat foarte repede, nici cicatrice nu a rămas, așa se întâmplă atunci când realitățile se intersectează, se întâmplă tot felul de lucruri ciudate, ați văzut, spre exemplu, Zona Crepusculară. Un serial care ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Ei, cam așa ceva pățesc și eu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că plâng. Îmi dădeam seama că nu aștepta să spun ceva despre poeziile lui, ci doar să ascult. Atunci când se regăsea În vechiul caiet, amintindu-și de el Însuși, sufletul lui devenea din nou ușor și limpede, iar rănile și cicatricile vechi dispăreau ca un atavism al unui suflet primitiv, ce fusese atâta vreme Înlănțuit de viață și care abia acum se ridică de la pământ, ca un zmeu de hârtie colorată purtat sus În cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mie nu mi-a fost Îngăduit să trăiesc În lumea voastră, a oamenilor. Cea care m-a făcut s-a lepădat de mine. Am deschis ochii. Vocea lui Începea să sune familiar. i-am cercetat fața plină de găuri și cicatrici. — Te uiți la urmele de pe fața mea ? mama mi le-a făcut, cu fusul cu care torcea lâna. Acum știu cine ești... am murmurat. — Da, spuse fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că plâng. Îmi dădeam seama că nu aștepta să spun ceva despre poeziile lui, ci doar să ascult. Atunci când se regăsea în vechiul caiet, amintindu-și de el însuși, sufletul lui devenea din nou ușor și limpede, iar rănile și cicatricile vechi dispăreau ca un atavism al unui suflet primitiv, ce fusese atâta vreme înlănțuit de viață și care abia acum se ridică de la pământ, ca un zmeu de hârtie colorată purtat sus în cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]