2,171 matches
-
imaginii (al cărui prim film Înainte de tăcere a obținut un premiu internațional pentru imagine) și un operator care și-a dat aici adevărata măsură a capacităților sale. (Cristina Corciovescu) ...Am socotit întotdeauna că, spre a fi luat în seamă, unui cineast îi sunt necesare (și suficiente) două filme: unul prin care să-și afirme, celălalt prin care să-și confirme existența... Desigur, istoria cinematografiei oferă și exemple cum Citizen Kane, al lui Orson Welles în măsură să demonstreze împlinirea acestei duble
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unul și celălalt, imaginația spectatorului să poată închipui acel arc voltaic capabil să lumineze un destin... [...] realizarea discursului printr-o sugestivă împletire de real și fantastic, capacitatea de-a analiza stările paroxistice... elemente definitorii ale personalității lui Alexa Visarion (ca cineast)... verva ideilor... calitatea lucrului cu actorii cu care ar trebui să sfârșească analiza oricărui spectacol semnat de Alexa Visarion, fie în teatru, fie în film. Că Înghițitorul de săbii este un veritabil film de autor mi se pare în afara oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu actorii cu care ar trebui să sfârșească analiza oricărui spectacol semnat de Alexa Visarion, fie în teatru, fie în film. Că Înghițitorul de săbii este un veritabil film de autor mi se pare în afara oricărei discuții; recitind cu ochii cineastului modern textele lui Al. Sahia, Alexa Visarion și-a apropiat simbolistica lor intrinsecă, concepându-și filmul ca pe o parabolă a condiției artistului într-o alcătuire socială indiferentă dacă nu ostilă față de adevăratele valori... Cu obstinație, ideea revine în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dar folosind un masiv împrumut din arsenalul teatral, expresionist și totodată de o incontestabilă modernitate, localizând drama (focalizând-o, mai bine spus) și în același timp făcând să iradieze tragic în timp, Alexa Visarion se dovedește și în Năpasta un cineast de excepție, un artist care aduce în cinematografia noastră un univers de autentică originalitate. Febril, anxios, excesiv, obsedat, trăind și mistuindu-se în actul artistic precum personajele sale în dramă regizorul e gata să inghită săbiile pentru a demonstra că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la Lucian Pintilie sau Filip cel Bun la Dan Pița). Puțini sunt criticii care (precum Călin Căliman în Film sau Mircea Morariu în Teatru), atenți la evoluția unui regizor, analizează și matricea germinativă a acestuia. Desigur, toată lumea știe că poetica cineastului Alexa Visarion activează pe bisectoarea dintre teatru și film, dar mai "invizibilă" a rămas metoda prin care el reușește să compati bilizeze cele două limbaje. Mergând eu însumi pe același drum, "secretul" lui Alexa Visarion m-a preocupat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
manipulate de aceasta). Prin urmare, spectatorul intră în poveste și o trăiește odată cu protagonistul, pendulând pirandellian între agonia suferinței existențiale (expresivizată cu grație extatică de regizor) și extazul revelației salvatoare (expresivizat de regizor cu lirism detașat, deloc patetic). Ca orice cineast al neliniștii morale, Alexa Visarion își duce spectatorul spre abisurile conștiinței, fiindcă de acolo își lansează mesajul antieroicii săi eroi. În fine, cei trei factori pe care Alexa Visarion i-a preluat din formatul dramaturgic al teatrului de tip analitic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atât de mare încât orice stereotipii rețetare sunt excluse; dar, dincolo de toată această bucătărie internă, rămâne puterea lui Alexa Visarion de a se reinventa, devenirea celui mai recent film al său, Ana, explicând (ca un autoportret perfect) însăși devenirea acestui cineast unul dintre creatorii de vârf ai cinemaului românesc. (Jon Gostin) 1994 STEAUA FĂRĂ NUME Mihail Sebastian Teatrul Național București Claudiu Bleonț Miroiu și Carmen Galin Mona Spectacolul Naționalului bucureștean cu Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, în regia lui Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
departe de-a fi suficientă pentru realizarea filmului. Îi trebuiesc 5 ani ca să adune banii pentru finanțarea proiectului; reușește să înceapă filmările în 2013. În decembrie 2014, Ana este aplaudată în picioare la premiera de gală oficiată în cinematograful Uniunii Cineaștilor. După patruzecișidoi de ani petrecuți într-o asiduă căutare a celor mai ascunse sensuri ale unei idealități ce pare inaccesibilă omului: perenitatea; la capătul unor zbateri ce depășesc imaginația oricărui om care nu s-a confruntat într-o experiență personală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
povestea unui regizor care și-a comporomis cariera cinematografică din pricina faptului că nu și-a putut realiza visul de-o viață, ceea ce nu este cazul regizorului Alexa Visarion, care, în ciuda opreliștilor de tot felul în "cazul" Meșterului Manole, este un cineast cu o solidă platformă estetică, ba mai mult, a reușit și "răzbunarea" de prestigiu numită Ana, în care istorisește, practic, povestea visului său nerealizat, de o viață. Ajunși aici, este cazul să spunem că filmul Ana este mai mult și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ecran. "Cum te cheamă?", se arcuiește și întrebarea din final. "Ana"". Numele iconic al sacrificiului, în cazul de față vom vedea al unui alt simbol: înălțarea, comuniunea, participarea. Referințele înalte, venind de departe, dintr-un autentic fond ideatic al unui cineast intelectual, cu impresionante propensiuni către reflexivitate, sunt înfipte în corpul vai, atât de nemilos construit al Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între replica-înjurătură frustă din deschidere și miticul Ana din final, cineastul dezvoltă o poveste care, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
autentic fond ideatic al unui cineast intelectual, cu impresionante propensiuni către reflexivitate, sunt înfipte în corpul vai, atât de nemilos construit al Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între replica-înjurătură frustă din deschidere și miticul Ana din final, cineastul dezvoltă o poveste care, cu un braț ar vrea să-l țină pe spectator legat de o cât se poate de pământeană întâlnire, cu celălalt să-l împingă de la spate, să-l arunce în vârtejul a ceea ce s-ar numi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
egală a construcției spirituale. Este o altă Ana. El vorbește despre așezarea chivotului pe pământ, dar din pământ nu va răsări nimic. Biserica este în sufletul oamenilor. Fără să fie autobiografic, Ana ne trimite, totuși, și la îndelungata conviețuire a cineastului cu proiectul unei transpuneri pe ecran a legendei Meșterului Manole, după fructuoasele experiențe din teatru. Din amânare în amânare, din apropiere în apropiere, mitul s-a dovedit a purta și alte sensuri în afara celor canonice și banalizate printr-o prea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu Marin Preda, care spunea că nu dorește să facă film, fiindcă niciodată în film nu va apărea cartea lui. Există și scriitori care vin mai prompt spre cinematografie, cum e D. R. Popescu, dar, în general, persistă neîncrederea în capacitatea cineaștilor noștri de a transpune operele importante. Uneori e o ambiție poate exagerată a scriitorului, de a se vedea translat ca atare, din pagina cărții pe ecran. Nu cred asta. Cred că intră în discuție, în primul rând, cota valorică a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a cinematografului nostru. Sunt convins că orice scriitor de primă mână, daca i s-ar propune de către Liviu Ciulei un film, după cea mai importantă carte a lui, n-ar avea nici o obiecție. Ceea ce intră în discuție e, deci, valoarea cineastului, maturitatea lui artistică, șansa lui de a deschide opera literară, prin film, măcar pe aceleași coordonate pe care opera a fost scrisă. Cum spuneam, în ultimul timp, se dezvoltă la noi unele personalități regizorale de reală vocație, din generația, să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vor fi solicitați, ei, de către scriitori. Deocamdată, însă, suntem mereu o promisiune: filmele sunt o promisiune, regizorii sunt o promisiune-ciudat! Văzând sau revăzând la televizor cu prilejul retrospectivei jubiliare din primăvară, unele filme ale începuturilor cinematografiei noastre, constatam că fiecare cineast, care ulterior a lăsat locul altor promisiuni, a fost la vremea lui o promisiune. Chiar primele filme care s-au realizat la Buftea, în contextul social-politic al acelei perioade, cu multe lucruri impuse, arătau că unii regizori, pe care eu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un climat de libertate valoarea de nonvaloare. Decretul susține o idee importantă, aceea a autonomiei. Problema este cum se realizează această autonomie, și dacă noi avem capacitatea, adică fiecare membru al acestei uniuni de creație care s-a născut. Uniunea Cineaștilor, să aibă puterea să ajute fără să încurce. Adică să putem să ne implicăm cu adevărat în activitatea care înseamnă dezvoltarea filmului românesc și în același timp să nu împiedicăm activitatea cu A mare a breslei. Importantă este, cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
activitatea care înseamnă dezvoltarea filmului românesc și în același timp să nu împiedicăm activitatea cu A mare a breslei. Importantă este, cum spuneam, selecția. Din acest punct de vedere am fondat împreună cu colegii mei "Societatea Creatorilor de Cinema" din cadrul Uniunii Cineaștilor. Ea este condusă de Mircea Daneliuc-președinte, având ca vicepreședinți pe Stere Gulea și Petre Sălcudeanu. Inițiată de câțiva dintre colegii mei, această societate își propune o selecție după criterii artistice riguroase. Ea nu se conturează ca o frondă față de Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ea este condusă de Mircea Daneliuc-președinte, având ca vicepreședinți pe Stere Gulea și Petre Sălcudeanu. Inițiată de câțiva dintre colegii mei, această societate își propune o selecție după criterii artistice riguroase. Ea nu se conturează ca o frondă față de Uniunea Cineaștilor, ci își caută un drum propriu, specific creației filmului de ficțiune. Bineînțeles că orice idee minunată poate fi distrusă de lipsa de experiență a oamenilor, de incapacitatea lor de a sesiza toate nuanțele și câteodată de orgoliul nostru, nemăsuratul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mult mai viu, mult mai adevărat. Și are rigoare, dar rigoarea nu e la modul didactic, e în simbioză cu o fantezie esențializată. Am pus prima dată întrebarea de mai sus, aici, la TIFF 8, la conferința de presă a cineaștilor din Ungaria. Și n-am obținut un răspuns la obiect, poate fiindcă alții nu știu cum era la fața locului filmul românesc din trecut și nu-și dau seama din ce combustie a ieșit Noul Cinema. La Praga, Budapesta sau Varșovia, aflai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ungaria. Și n-am obținut un răspuns la obiect, poate fiindcă alții nu știu cum era la fața locului filmul românesc din trecut și nu-și dau seama din ce combustie a ieșit Noul Cinema. La Praga, Budapesta sau Varșovia, aflai de la cineaști prestigioși, acum 30 de ani, că cele mai reprezentative producții românești ar fi cele cu haiduci și cele epopeice. Nu ne vindecăm abia acum de unele păcate, continuate în anii '90, prin unele filme gongorice? N-a intervenit o ruptură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cîrdășie cu nimicul și, poate de aceea, uneori, atitudinea lor e atît de tranșantă, în comparație cu ce a fost înainte. Eu respect această atitudine, deși n-o înțeleg tot timpul. Fiindcă mi se pare sub inteligența acestor tineri o negare globală. Cineaștii de azi sînt mai inteligenți decît cei din generația mea, care spun că "ăștia nu mă interesează, ăștia nu fac nimic", deci nu trebuie imitată negația de acest tip. Valerian SAVA 2009 Bucuria comunicării este succesul meu Stimate domnule Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatrolog, critic teatral, redactor la revista Amfiteatru Iulian Negulescu actor și regizor francez de origine română Jean G. Mileham prof. univ. la UWM Jon Gostin regizor de film Laurențiu Damian regizor și scenarist de film, prof. univ. dr., președintele Uniunii Cineaștilor Leonida Teodorescu dramaturg, dr. în filologie Liviu Ciulei regizor de teatru și film, scenograf, arhitect, actor, directorul Teatrului Bulandra, director artistic al Teatrului Guthrie, prof. univ. în SUA Ludmila Patlanjoglu critic de teatru, prof. univ. dr. Magda Mihăilescu critic de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și cea națională, plus radioul & televiziunea (Lucica Hossu a realizat un frumos film pe tema asta, difuzat de mai multe ori prin decembrie) se ocupă de misterul dispariției celui care a fost un mare gazetar, un adevărat revoluționar, un interesant cineast și dramaturg: Bebe Costinaș. E incredibil să dispari, în mileniul trei, fără să se știe unde, cînd, cum, de ce. E greu de crezut că aceeași televiziune care ne oripilează zilnic, cu cadavre descoperite după două, trei, ori zece zile, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în alegere." (Nicolae Manolescu) "Felix e pus să aleagă între măștile iubirii și geloziei, ale rapacității sau generozității." (Nicolae Manolescu) ABORDARE INTERDISCIPLINARA DOSARUL CINEMATOGRAFIC FIȘA FILMULUI "FELIX ȘI OTILIA" Regia: Iulian Mihu Producție: 1972, Studioul Cinematografic București Premiul ACIN (Asociația Cineaștilor) Scenariști: George Călinescu, Ioan Grigorescu Echipa producției cinematografice Alexandru Întorsureanu imagine Gheorghe Fischer imagine Miruna Boruzescu costume Lucia Anton montaj Anatol Vieru muzică Radu Boruzescu decoruri Liviu Popa decoruri Distribuția: Radu Boruzescu Felix Sima Julieta Szonyi Otilia Mărculescu Sergiu Nicolaescu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
european; celebritate confirmată de pelicule ulterioare ca "Mamma Roma", "Vangelo secondo Matteo", "Il Decameron", "Salò e le 120 giornate di Sodoma", acesta din urmă fiind expresia emblematică a celui mai întunecat pesimism ce se va degaja din întreaga operă a cineastului, a dramaturgului și eseistului-polemist și chiar a romancierului. Pasolini nu mai vrea să reinventeze în Petrol "o mașină care funcționează singură în imaginația cititorului". El își asumă, sub presiunea timpului și a precarității vieții, un proiect interactiv, totalizant, forfotitor de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]