3,709 matches
-
trecut deja un minut. — Ba nu. Alex îl urmărea pe bărbatul în salopetă, care ocolea pe partea laterală a casei. Arăta ca un cititor de contoare pentru compania de utilități. Numai că era solid, cu o perucă proastă și un cioc negru tuns cu grijă, pe care îl mai văzuse undeva înainte. Iar cititorii de contoare nu intrau niciodată prin față. Ei veneau pe aleea din spate. Își spuse că, dacă acel tip era un vânător de recompense, avea dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ale lor. După ce a zburat mult, tare mult, Micul Porumbel Rătăcit s-a simțit obosit și Însetat și s-a așezat pe o creangă acoperită de zăpadă ce aparținea unui rodiu care sta să Înflorească. A luat niște zăpadă În ciocul lui mic și, potolindu-și astfel setea, a Început să plângă după părinții săi. — Nu plânge, micule porumbel, a spus rodiul. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Povestea unui mic porumbel rătăcit. Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
otrăvuri. Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura mâinii? Țac, probabil că așa se Întâmpla cu cleștii aceia, cu ditamai foarfecele, cu bisturiele acelea cu ciocul curbat care puteau fi introduse În sfinctere, În urechi, În uter, ca să extragă fătul Încă proaspăt, bun de pisat cu miere și cu piper pentru a satisface setea Astarteei... Sala pe care o străbăteam acum avea vitrine largi, Întrezăream butoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
forme amoeboide. Din masa de substanță ce provenea de la unul dintre frați se desprinsese un fel de vârf, care se Încovoia și se cățăra la loc pe trupul lui ca și cum ar fi fost un animal ce voia să dea cu ciocul. La capătul acelui vârf se formau două excrescențe retractile, ca niște coarne de melc uriaș. Dansatorii aveau ochii Închiși, gurile pline de spumă, fără să Înceteze mișcările de rotație În jurul lor Înșile, Începuseră În cerc, pe cât le putea permite spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o vagă asemănare omenească, cealaltă nu era Încă decât un phalus, o ampulă, un alambic, iar cea de-a treia era pe cale să capete forma clară a unei păsări, a unei bufnițe cu ochelari mari și cu urechile ciulite, cu ciocul Îndoit, ca de profesoară bătrână de științele naturii. Madame Olcott interoga prima formă: „Kelley, tu ești?“ Iar din formă ieși o voce. Nu Theo Fox vorbea, desigur, ci o voce Îndepărtată, care silabisea cu greu: „Now... I do reveale, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unor „dorinți antropofagice” sau ale unor „copule bestiale”, în fine — recurența „imaginii atroce a păsării de pradă, simbol al unei sexualități agresive” (cu o interesantă discuție privind echivalarea falus-cioc în argoul chilian, nu și în limba română): la Urmuz (Gayk), ciocul e „văduvit de funcția falică și redus la cea alimentară”. Teoreticianul echivalează „productivitatea textuală” a sintaxei urmuziene cu productivitatea formativă — prin excelență — a inconștientului, activitatea onirică”. Urmuz, între „realism” și „fantastic” Deși pornește, ca și Sașa Pană sau Ion Biberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la oraș fără milă, ca florile în fereastră, prietene care niciodată încă n-ai văzut câmp și soare jucând supt peri înfloriți, vreau să te iau de mână, vino, să-ți arăt brăzdarele veacului. Pe dealuri, unde te întorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, nenumărate pluguri: mari păsări negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii - trebuie să te apropii de ele cântând. Vino - încet. NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nu? Și încă nu cunoști totul... Am încercat să rămân cât mai departe de o pasăre ciudată care făcea ouă negre pe care le clocea îndelung și matern, pentru ca, în clipa când din ele ieșeau puii, să-i omoare cu ciocul și să reia totul de la început... Când n-am mai suportat, am vrut s-o ucid. În loc să fugă, se uita la mine și aștepta. Era atâta tristețe în cruzimea ei, încît mi s-a făcut milă și am vrut s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
triunghi; spațiul pentru marinari și călători era redus la minimul necesar. Comandantul era un bărbat taciturn, cu glas repezit, de care se folosea doar atunci când dădea ordine; musculos și totuși uscat, cu o față ieșită în afară în formă de cioc, ascunsă într-o barbă căruntă și creață contrastând cu țeasta fără fire de păr, semăna cu unul din pescărușii ce târcoleau deasupra noastră. Cei șapte marinari se temeau de el. Călătoria a fost lungă, primejdioasă și obositoare. Înaintam urmând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cărucior cu rotile, Împins fără nici un chef de Îngrijitoarea lui slavă. Vegetația era sălbătăcită, plină de urzici, de seringi, de zdrențe și leagăne ruginite. Decadența era prezentă În fiecare lucru. Elio constată că În dimineața aceasta polițistul nu se bărbierise: ciocul său era Înconjurat de o umbră Întunecată. Privindu-l mai bine, observă că avea un aspect neîngrijit, deși era Îmbrăcat corect În uniformă. Cearcăne mari și o paloare bolnăvicioasă. Mâinile Îi tremurau. Ce fel de griji putea să aibă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la Curtea Domnească. Gheară îi luase haina, iar alți doi tovarăși de-ai lui îi scoseseră pantalonii. - Taci nene, nu-ți mai bate gura, că știm noi cum e cu recompensele. - Ce-i în mână nu-i minciună. Așa că strânge ciocul și lasă-ne să ne vedem de treabă. Pe când Mihnea vorbea fără oprire, trecut acum pe tonul împăciuitor, că n-am să vă pedepsesc, gândiți-vă, băieți, ce se poate întâmpla dacă vă dau pe mâna lui Dracula, care, orișicât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la fel de înaltă ca Lea, dar mai slabă și mai puțin împlinită la picioare și la piept. Cu părul negru și tenul măsliniu, Lea și Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
totul e plin de găinaț de porumbel, și atunci m-am uitat în sus și am văzut că sub acoperișul postului de observație erau scânduri bătute în cuie de-a latul, pe care stăteau porumbei, pe puțin patruzeci, vârându-și ciocurile în pene, de stat jos bineînțeles că nu era loc, Romulus Frunză ocupase banca în întregime, lângă Remus, pe grămada de frânghii ar mai fi fost loc, însă acolo n-am îndrăznit să mă așez, deși nu mai ținea șișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
obiectul poftei lor, despre care știa deja că nu era un delfin. Deși deprinsă cu vederea cadavrelor, n-avea să uite niciodată oribila imagine a ochiului care atîrna, pe jumătate ieșit din orbită, nici adînciturile sangvinolente cu carnea smulsă de ciocul ascuțit al pescărușilor. Reflexul portocaliu provenea de la eșarfa pe care bărbatul, căzut pe spate, o purtase și În seara din ajun. Gildas. Marie se lăsă să cadă În genunchi alături de el, copleșită de o durere care cobora departe, În copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acest tobogan cu gura Îngustă (suficientă Însă pentru corpul unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi smulgeau piciorușele, Îi sfâșiau intestinele, Îi spărgeau globii oculari. Se trezi În noapte tremurând; era abia unu și jumătate. Înghiți trei comprimate de Xanax. Astfel se termină prima lui zi de libertate. 2 La 14 decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
paraziți erau atacați de paraziți și mai mici; aceștia din urmă erau, la rându-le, teren de reproducere pentru viruși. Reptilele alunecau prin arbori, Își Împlântau colții veninoși În păsări și mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație ce nu se justifica prin nimic. Michel fremăta de indignare și simțea cum se formează În el o convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era și ultima. Ceea ce-l izbi de la-nceput fu extrema ei slăbiciune, care-i scotea În evidență pomeții, brațele strâmbe. Pielea Îi era pământie, foarte Întunecată, respira cu greu, era vizibil la capătul puterilor; Însă deasupra nasului, care părea un cioc, ochii Îi străluceau În penumbră, imenși și albi. Se apropie cu prudență de silueta Întinsă. — Fii liniștit, zise Bruno, nu mai poate vorbi. Poate că nu mai putea vorbi, dar În mod vădit era conștientă. Îl recunoștea? Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nimic altceva. Mintea mea s-a îngustat, ajungând un tunel cu o singură bandă de mers, la capătul căruia se află singurul lucru de care-mi pasă cu adevărat. Mă uit pe fereastră la o pasăre maro care scormonește cu ciocul pământul, după care mă întorc și mă așez pe un scaun, cu ochii la masă, jucându-mă obsesiv cu unghia de la degetul mare pe textura lemnului șlefuit. Am făcut o singură greșeală. Toată lumea are voie să facă o greșeală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în sandale deschise în față și mi le ascund repede sub scaun, încercând să par că oricum asta intenționam să fac. — Așa. Iris ridică aluatul, îl modelează în formă rotundă pe o tavă, deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iar eu sunt numai de-o șchioapă? Și nici nu se poate spune că ai fi cine știe ce frumusețe. Pascal își vâră un deget printre gratiile coliviei, în semn de prietenie. Hai, mușcă-mă, dacă vrei. ─ Chiu-hiu! Cinteza apucă zdravăn în cioc arătătorul astronomului și-l ciugulește ca pe-un os de sepie. Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa de tare! ─ Oamenii! Eu am pene verzi! Pene verzi albastre! Și nu sunt peruș, nu peruș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima, acum un ghemotoc de iască, o buhă își făcuse cuib, privea cu ochi ficși spre Burtăncureanu, înclinând din când în când capul, muindu-și ciocul într-o candelă cu flăcăruia pâlpâindă, ca și cum l-ar fi invitat să vină și el, să se apropie și să guste din acea minune de untdelemn sângeriu, vâscos. ...Îl recuperară pe Burtăncureanu, dimineața, undeva la marginea parcului I.O.R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
văzduhul spiritual. Această armonie nu-mi plăcea. I-ar fi plăcut lui John Chu - Moonwalk, odată cu descoperirea cine știe cărui nou adevăr. Cât despre mierlele din Fang Do, frații li se închinau în mod special. M-am lipsit de prostrări în fața unor ciocuri portocalii; am urcat la o nouă mănăstire, căreia nu-i cunoșteam numele. Aici am iernat. Pe urmă n-am mai vrut să plec, deși caprele negre și vulturii începuseră să mă sâcâie. L-am întâlnit pe maestrul Sakha și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am văzut, ce-am văzut, era Cristina, se aruncase, a murit, ce era? Văzusem un schelet de porumbel pe terasa dintre etaje, la un metru de nasul meu, o imagine care să-ți înghețe sângele în vine, nu alta, un cioc deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai tufe pitice și un porumbel mort pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să nu remarc. Ah, bine, dacă-ți place tipul ăsta de deștept de Oxbridge care dă cu tifla în stânga și-n dreapta... Helen mai bău niște bere. Avea o față de pasăre: în loc de ochi, două despicături înguste și verzui, nasul, un cioc mic și ascuțit, iar buzele subțiri. Printr-o minune a aparatului de filmat, această combinație de trăsături era foarte atrăgătoare, astfel că Helen apărea adesea în spoturi comerciale TV. —Hugo nu pare să ia nimic în serios... Totuși, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nepotul - zâmbete știrbe De Înviere - șiroaie de ploaie frâng firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]