2,739 matches
-
vedeau ruinele unui gard căzut de mult. Ca fundal, în spatele sărăcăciosului bordei, se vedea dezolant, ca după iarnă, un rest de livadă desfrunzită, ce a scăpat din ea de la tăiere: vreo doi meri scorburoși ce produceau toamna pădurețe dulcege, un cireș aproape uscat și încă vreo trei pruni vechi și găunoși. Odată cu trecerea anilor, moșul se scufunda în necazuri. Înainte vreme mai caștiga câte un ban din făcutul greblelor de lemn și din meșteritul cofițelor cu doage de lemn, atât de
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
Moțata. - N-ai văzut unde s-a dus motanul Tarzan? - Da, cum să nu! Tocmai l-am văzut trecând. Dar a plecat, stai liniștit!... Cioara bătu din aripi, semn că motanul încă era pe-acolo. Și gaița stătea neliniștită în cireș. Motanul se putea întoarce oricând. Deodată, evenimentul cel mare se produse: Moșul Șcribleac crăpă ușa bordeiului, ieși pe prispă cu capul descoperit, doar în cămașa sa albă, lungă până la genunchi, încins cu-n brâu negru la mijloc. Tuși înspăimâtător de
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
că moare. Se încar-că cu jir și lasă la poalele lui lăstari. Înainte să moară, face fructificație ca să lase urmași. Să mai zică cineva că arborii n-au viață și înțelepciune. Iar țăranul adevărat știe asta, și când vede că cireșul lui nu mai face cireșe, se duce la el cu barda și-i zice: «No, io să știi că te tai!». Și-apoi îi crestează puțin coaja cu barda, doar așa, ca să-l sperie nițel. Iar cireșul chiar se sperie
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
când vede că cireșul lui nu mai face cireșe, se duce la el cu barda și-i zice: «No, io să știi că te tai!». Și-apoi îi crestează puțin coaja cu barda, doar așa, ca să-l sperie nițel. Iar cireșul chiar se sperie și crede că o să moară. Și-atunci face repede pui. Lasă urmași la poalele lui. Natura asta e plină de miracole. Totul e să le vezi”. Din depărtare se-aude un tunet. Pădurea pare că se înfioară
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
cu drag!. BUNICA, gârbovă de fel, Icoană-n amintirea-mi dragă, Striga la mama ziua-ntreagă: -,,Nu bate Vică, pe Ionel!”. Și foamea, când ea te obligă Și ce mânca nu prea aveam, Cu un dărăb de mămăligă, Sus în cireș, noi ne suiam!. Și dude - de la Ștefania, Și mere - de Sfântu-Ilii, Ne întregeau mult bucuria, Ne întreceam și în prostii, În jocuri și multe scornite, Uli și hulubi urmăriți, ,,Cuiburi”, pe băligi de vacă Și mulți copii păcăliți!. . . . . .Toate acestea
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
acolo o proprietate, o minunată grădină, pe care a plantat și altoit mulți pomi fructiferi. Paradisul albinelor! Interesant că aici, în nordul Californiei, se întâlnesc pomi atât din zona tropicală cât și din cea temperata. Meri, portocali, peri, piersici, măslini, cireși, smochini, nuci, curmali, pruni, vită de vie... peste tot. Duminică 23 ianuarie La insistențele gazdelor, am decis sa mai rămânem o zi! De data asta Iacob ne-a dus înspre sud. Prima oprire am facut-o la Nail, unde am
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
de gene pe rochia de mireasă dorința răsăritului mirarea crângului veșnicia iubirii... clipele... trec în amintiri Te chem Te chem din amintiri pe malul Ozanei. mă vei recunoaște, sunt fata cu valiza plină de doruri. Te chem din povești sub cireșul văratic. Sunt Cosânzeana, prea pământeană, fac motocei din vise de stei. Te chem de unde ești la Bojdeucă, pe prispă. Bunicii povestesc încă, despre ceasornicul satului, mersul cu uratul... Nu știu alții cum sunt, dar eu mă scald în fantasme.. Referință
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
ce-i mai rămăsese din grădina plină de pomi ce-i înconjurase cândva casa și pe locul căreia se ridicau acum, înghesuite și suprapuse, apartamente într-o arhitectură de cutii de chibrite, era o palmă de pământ umbrită de un cireș de soi, unde femeia mai dădea cu sapa îngrijind câteva straturi de flori și o alee pietruită cu dale și cărămizi roșii care o despărțea de cel mai învecinat bloc și căreia bătrâna îi zicea curte. Singurul fiu pe care
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
i se făcuse, până la urmă au împietrit-o și femeia se afla într-un continuu război mai ales cu copiii din blocurile ce-i luau parcă lumina și aerul. Mereu se cocoțau pe gard rupând crengile încărcate cu roade ale cireșului, ori se jucau și scăpau mingea peste straturile ei de flori. Și adulții îi dădeau bătaie de cap scuturând praful peste balcoane, sau aruncând resturi menajere și mucuri de țigări pe geamuri. Se certa cu toți împărțind vorbe de ocară
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
ca și consolată de gândul că suferința celuilalt este mai mare decât a ta și începu să facă ceea ce știa mai bine: să-și apere cu devotament stăpâna și casa. Alerga întruna de la poartă la gardul din spate unde era cireșul și lătra. Lătra cu înverșunare la orice oră din zi și din noapte și la orice mișca în jur. La frunzele care cădeau, la păsările gureșe aciuate prin cireș, la pisicile care vânau pe lângă blocuri, la copiii care se jucau
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
casa. Alerga întruna de la poartă la gardul din spate unde era cireșul și lătra. Lătra cu înverșunare la orice oră din zi și din noapte și la orice mișca în jur. La frunzele care cădeau, la păsările gureșe aciuate prin cireș, la pisicile care vânau pe lângă blocuri, la copiii care se jucau în spatele acestora, la cei ce ieșeau pe geamuri și la cei ce treceau pe stradă. Câteodată, în miez de noapte, stârnea adevărate bătălii lătrătoare împotriva câinilor fără ogradă care
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
cei ce treceau pe stradă. Câteodată, în miez de noapte, stârnea adevărate bătălii lătrătoare împotriva câinilor fără ogradă care se pribegeau pe lângă garduri, trezind până și copiii din somnul lor adânc și încărcat de vise. Bătrâna era mulțumită. Măcar de cireș nu se mai atingea nimeni. Mingile căzute în curte le dădea înapoi copiilor pentru că oricum, nu mai aveau ce strica. Renunțase la stratul de flori că prea stătea în drumul câinelui. Dar oamenii, vecinii din blocuri? Aceștia se dădeau de
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
boare de vânt parfumează aerul cu mirosul florilor din grădină. Este liniște, o atmosferă dumnezeiască de vară, în care se aude doar zumzetul albinelor ce culeg polenul zburând din floare în floare. Îmi beau cafeaua în tihnă, la măsuța de sub cireșul împodobit cu buchețele roșii, numai buni de folosit pe post de cercei, cum făceam în copilărie! - Flori! La telefon! Te caută o doamnă Diana! - Bună, Diana! - Flori, te rog nu mă refuza din nou! Fă-ne plăcerea de a veni
SĂGEATA LUI CUPIDON II (TITLU PROVIZORIU, REVIZUIT) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342330_a_343659]
-
Ce bucurie îmi faci, fata mea! Nu am mai mâncat clătite de ani de zile! Sunt gata înainte de ora șapte seara, când urmează să vină Dragoș. Când acesta sosește, tanti Zinaida îl invită să ia puțin loc la măsuța de sub cireș, pe care pusese o față de masă curată. Ies și eu din casă, aducând pe tavă platoul cu clătite, trei farfurii și trei tacâmuri, șervețele. Tanti aduce apă proaspătă într-o cană mare de sticlă și câte un pahar pentru fiecare
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
și dezvăluie taine nemărturisite vreodată suspinând, cu labele adunate suav... sau poate visând o bucurie uitată. .............................................................,, 18. Tudorița Tarniță ,, O toamnă se ascunde-n cuvinte, Un strop de lumină dă greș: Salvez de la moarte un dinte Și sângele blond de cireș. Dar vai, ce nebun grădinarul Mă strigă din pomi înfloriți - Aruncă în muguri amnarul Și crengile toate-s fierbinți. ..................................................,, 19. Alexandru Costin Tudor ,, Maestre, Dacă în trecerea ta, vei încerca să-mi conturezi chipul ai grijă, te rog, de unde începi
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
O viață de la care a luat însă totul și nu i-a dăruit nimic. Căci, în habitatul unor asemenea carnasiere continuu înfometate de sânge și de putere, întunericul neadevărului folosit ajunge să acopere definitiv până și frumusețea suavă a unui cireș înflorit în mijlocul zăpezii, tocmai fiindcă ele nu sunt capabile să vadă altceva în jur decât destine strivite și moarte, foarte multă moarte. A celorlalți, bineînțeles, nicicum a sa. Leopardul roz e cel care mânjește cu noroiul negru al junglei (din
ZIUA NEAGRĂ A LEOPARDULUI ROZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341641_a_342970]
-
din piață lacrimi ieftine, joi mă cert cu chiriașul de vise, vineri îmi duc emoțiile la teatrul de păpuși, sâmbătă joc dame cu dudul de lângă fereastră, duminică citesc în ziarul de știri că venise iarna la schitul unde se călugărise cireșul sub care ți-am jefuit trupul abia început. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: POEM DE SUFLET / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 512, Anul II, 26 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEM DE SUFLET de GEORGE BACIU în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340702_a_342031]
-
Constat că Anei îi place să facă dedicații. Două dintre poeziile ei se îndreaptă spre nume îndrăgite din lecturile personale. Sufletul ei se descoperă nu numai fragil, dar și puternic atins de poeții pe care i-a citit: “Poetul-suflet de cireș” - poetului George Filip și “Poetul înger” - În memoria lui Grigore Vieru, fiecăruia atribuindu-le acea calitate pe care a descoperit-o în opera acestora și care îi reprezintă, din punctul ei de vedere. Am deschis și câteva scrisori ale Anei
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
alte locuri care oferă un singur produs? Nu știu exact cum să explic cât e de fragedă carnea de vită japoneză pentru că deja, cea mai japoneză comparație a dat-o Eminescu: „Atât de fragedă, te-asemeni, cu floarea albă de cireș”. Tot ce mi-a mai rămas de zis e că e atât de fragedă, încât e de ajuns să te uiți la ea în farfurie cu o anumită privire și ți se topește în gură. Secretul? Sunt legende cum că
Unde noi îi avem pe Păcală și Tândală, japonezii îi au pe Migală și Trudilă () [Corola-blog/BlogPost/338013_a_339342]
-
Nu, răspunde bunica japoneză, tot în gând, apucându-se de nas cu o mână, apoi clatină din cap și cu cealaltă arată când către el, când către cazan. E pentru tine, blondule, că de când ai venit, ni s-au scuturat cireșii mai devreme, ar fi spus ea, dacă sonorul l-aș fi inventat eu. Cum spuneam, era cam 1600. Nu știu cât e de vechi e obiceul spălatului la japonezi, dar trebuie să fie destul de vechi dacă îl practică și maimuțele. Am făcut
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
șanse să vezi străzi murdare. Își fac nevoile în public, prin tufe? Răspunsul e nu, pentru că fiecare stație de metrou sau tren, fiecare părculeț, fiecare instituție, are cel puțin o toaletă funcțională și curată. Excepție: am fost la Hanami (Privitul cireșilor) în parcul Yoyogi, adică mii de oameni cu pături întinse sub cireși care băgau bere și potol în ei ca la concurs. Da, priveau și la cireși, când mai ridicau capul în sus să bea și ce rămăsese pe fundul
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
Răspunsul e nu, pentru că fiecare stație de metrou sau tren, fiecare părculeț, fiecare instituție, are cel puțin o toaletă funcțională și curată. Excepție: am fost la Hanami (Privitul cireșilor) în parcul Yoyogi, adică mii de oameni cu pături întinse sub cireși care băgau bere și potol în ei ca la concurs. Da, priveau și la cireși, când mai ridicau capul în sus să bea și ce rămăsese pe fundul cutiei de bere. Bun, toată armata asta de privitori de cireși trebuia
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
cel puțin o toaletă funcțională și curată. Excepție: am fost la Hanami (Privitul cireșilor) în parcul Yoyogi, adică mii de oameni cu pături întinse sub cireși care băgau bere și potol în ei ca la concurs. Da, priveau și la cireși, când mai ridicau capul în sus să bea și ce rămăsese pe fundul cutiei de bere. Bun, toată armata asta de privitori de cireși trebuia să verse toată berea aia în câteva toalete ecologice la care stăteai la coadă între
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
sub cireși care băgau bere și potol în ei ca la concurs. Da, priveau și la cireși, când mai ridicau capul în sus să bea și ce rămăsese pe fundul cutiei de bere. Bun, toată armata asta de privitori de cireși trebuia să verse toată berea aia în câteva toalete ecologice la care stăteai la coadă între o jumătate de oră și trei litre de ceas. Normal că la fiecare copăcel care nu era sakura era câte un nene care își
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
o pauză de scris și am ieșit în parc. Era aproape gol, se întunecase. Mai încolo, pe un balansoar, două fete de liceu ascultau în surdină un hit local și se hlizeau. M-am așezat pe o bancă sub un cireș scuturat de un vânt blând de primăvară. Am simțit nevoia să merg desculț prin iarbă și am făcut-o, fără să-mi fie teamă că o să calc nici în rahat de câine, fie el nobil sau nu, nici în cioburi
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]