1,405 matches
-
propriile unelte. Și asta se Întâmplă oricât de departe am fi fugit, sau am fi evoluat În afara cunoașterii, atașamentului sau interesului pentru sălbăticie, sau ne-am fi folosit de lumea ei de imagini pentru a ne descrie eurile ascunse sau ciudățeniile. A privi crângurile și pădurile doar din perspectivă științifică, economică, topografică sau estetică, a nu Înțelege că cea mai mare utilitate a lor constă nu În faptele care derivă din ele, sau În cheresteaua și fructele lor, sau În farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
apoi, ajutându-se de baionetă, ridică emisfera verde de deasupra, răsturnând-o alături pe năsălie. Pepenoaica, simetric dublată, părea că ar voi să se ofere, pe brancarda de răchită, în acest ultim ceas, spre deplină priveliște. Femeile și copiii observară ciudățenia cei dintâi și scoaseră țipete de uluire și de spaimă: planul năsăliei, până atunci arătându-se curb, sub greutate, devenise convex, ca și cum forța de gravitație se exercita pe invers. Deși materialitatea Pepenoaicei părea să rămână la consecvența dintotdeauna, ponderea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Întemeindu-se doar pe bunul simț. - Statut social: marginal, cu mari ambiții - se visa director de editură. - Convingeri religioase: necunoscute, Îl bănuiam c-ar fi un intimist. - Orientare sexuală: foarte performantă. Totuși, discret. - Calități extreme: foarte Înalt, curajos, uneori violent. - Ciudățenii: nimeni nu-l văzuse vreodată mâncând. FLORIN MĂDUȚA - 33 de ani la data nașterii Celebrului animal și deja plafonat. Sau doar resemnat? Oricum, cu mustrările de conștiință cuvenite (aferente?). A scris cândva multă poezie și ceva proză. Nici unul nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
moment dat. - Statut social: eternă bursieră internațională, pregătea un doctorat la Academia de film din Berlin. - Convingeri religioase: budistă - credea că mântuirea creștinilor exclude intimitatea. - Orientare sexuală: lesbiană, o legătură stabilă cu o maseuză. - Calități extreme: curaj și imaginație, generozitate. - Ciudățenii: culoarea pielii. SORIN NEAMȚU - 26 de ani la data nașterii Celebrului animal. Pictor. Tensionat Între experimentalism și tradiționalism. Nici o expoziție personală. Literatura nu-i spunea mare lucru. - Membru ulterior Întemeierii, flatat de cererea fondatorilor de a se ocupa de imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Dar s-a supus. - Statut social: profita cu multă jenă de o rentă viageră mai mult decât decentă. Celebrul animal l-a ajutat În privința asta. - Convingeri religioase: creștin ortodox practicant. - Orientare sexuală: statornică, fără fantezii și infidelități. - Calități extreme: discreția. - Ciudățenii: nu-i reușea nimic din prima. ADRIAN VIORESCU - 29 de ani la data nașterii Celebrului animal. Instalat cât de cât În cultură ca traducător. Cu lecturi mereu la zi, cinefil. - Membru fondator. Se laudă, la rândul lui, că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a orașului, - fostă strada Regală - pe vremuri locul de promenadă a protipendadei a orașului și, clandestin, al elevilor și elevelor de liceu din cursul superior, care nu aveau acces aici potrivit regulamentelor liceale, nu știu de ce, decît Însoțiți de părinți. Ciudățenia unei mentalități aparținînd altei epoci, din care cauză nu poate fi judecată. I-am spus „sărut mîna”, dar Îmi venea, nu pot să precizez de ce, s-o Îmbrățișez și s-o sărut; am Întrezărit, pentru o secundă, aceeași pornire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru care a compus peste 60 de cântece! Paradoxal, solistul nu a fost încântat atunci când a auzit pentru prima oară cântecul, părându-i-se nepotrivit pentru el! Apoi, avea să-l cânte până la sfârșitul vieții, cu succes neștirbit, chiar dacă, altă ciudățenie a vieții (și a juriilor!), piesa nu a fost premiată la festivalul de la Mamaia... Dintre zecile de titluri încredințate de Temistocle Popa solistului său preferat, acest CD mai include „Ce e cu tine?” (1967) și „Spune-mi unde, spune-mi
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
era indiferent pe unde ne-am fi dus? Pe de altă parte, simțeam în mod obscur că dacă ea, fără s-o spună, ar fi luat-o pur și simplu pe strada aceea aș fi urmat-o fără să observ ciudățenia de a ne fi plimbat pe o anumită stradă. Dar chiar și așa, ce-mi păsa mie că e anumită? Eram totuși senin. Cu această seninătate am rămas apoi totdeauna în fața rupturilor, dar numai atunci, în clipele când primeam lovitura
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să le repete și în viitor). Ei, Petrică, zic, ce s-a întîmplat? Mă uitam la el cu adevărat curioasă și, curios lucru, dispus să trec peste cele întîmplate... Cine știe, îmi spuneam, pe lume se petrec tot felul de ciudățenii, un bărbat, până se formează, îti oferă tot felul de surprize, chiar comice. Ne lăudăm cu inteligența, dar ce se petrece la noi, acolo unde spunea Petrică, în subconștient și în biologic (cînd vorbea de Zola)... O colegă a avut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă faci să cobor de pomană?" Și îmi întoarse spatele, nu grăbită (și acest lucru mă surprinse, graba, treabă complicată, de gospodărie să zicem, de la care o smulsesem dinăuntru putând să justifice această răsturnare), nu, urca agale și o altă ciudățenie, după ce deschise ușa și intră în hol o închise la loc, deși știa că eu voi veni din urmă, ba chiar o închise bine cu încetineală insistentă, nu cumva să nu se închidă perfect, ca și când ar fi uitat că eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise ea. "Eu", zisei. "Eu nu", zise Micu cu o lipsă de ostentație simulată. "Lui nu-i plac ciupercile, îi e frică să nu se otrăvească și să moară", se sesiză Clara sugerând că bărbatul ei mai are și alte ciudățenii, dar care n-o împiedică să-l iubească, ba chiar o înveselesc, o amuză. "Dar dumneata mai vrei"? zise Matilda. "Eu mor după ele", răspunse Clara. "Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei ", zise Micu. Nu există moarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
veni și medicul cu rezultatul analizelor. Se așeză alături de mine pe pat și cu o voce blândă și protectoare îmi spuse că n-am nimic, nici un proces infecțios nu s-a depistat în organism. Chestia aia din gât e o ciudățenie, poate să treacă în câteva săptămâni, dar poate să și dureze, sânt fenomene care ne scapă. Există atrofieri inexplicabile, la un ochi, la o ureche! Te pomenești că nu mai auzi și uneori noi aflăm de ce. Alteori nu. Și chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe ele natura! filozofă bunicul. Du-te mai bine și adu niște pahare să bem sticla aia aici..." "S-o chem și pe bunica?" "Cheam-o! zise. Mai râdem p-acilea, hi-hi!" Dar nu apucarăm să râdem de ceea ce așteptam, o ciudățenie! bunica ținu la băutură cu noi, nu se chercheli nicidecum, ba chiar, după ce terminarăm vinul, o auzii că zice: "Și tu de ce ai adus numai o sticlă? (Și arătă sticla goală cu degetul.) Nu ne-a ajuns nici pe-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-i răspund. Se bronzase la mare. Sosirea ei nu fusese un eveniment, după cum parcă îmi sugerase că va fi repetîndu-mi la telefon data întoarcerii. Nici n-avea cum să fie, dar îmi rămăsese în amintire, ca o scamă, această ciudățenie: de ce mă felicitase și de ce ținuse să știu ziua când... Iar floarea din vază nu mai apăru. Bronzul nu-i stătea bine, îi dădea un aer întunecat de... "Hm! murmurai când se prezentă la mine cu hârtii, la Jaffa și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
procent, care dădea o mare sumă, scoasă din buzunarele oamenilor și intrată-n cele ale băncii. Nimeni nu-i întrebase vreodată dacă au chef să-l cedeze. În fiecare an, pe la sfârșitul lui decembrie, primeai „al 13-lea salariu“, o ciudățenie rămasă de pe vremea lui nea’ Nicu. Suna glorios, ca o recompensă nemeritată, doar pentru profesori. Munceai douășpe luni pe an, dar încasai banii ca și cum ar mai fi fost una acolo, invizibilă pentru majoritatea oamenilor; pe-asta o așteptai cuminte acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reguli cunoscute ce determină modul ei de a acționa 115, și în al carei domeniu "mințile universale", "capetele inventive" (cum au fost Newton și Leibniz, pe care filosoful îi pomenește, ca și așa-numiții "copii-minune") reprezintă doar cazuri de excepție, ciudățenii, "bizarerii bune pentru colecția naturalistului"116. Spre deosebire de poezie, în sfera științei, distanța dintre instructor și discipol este suprimabila. Acesta din urmă poate ajunge să acumuleze tot atâtea cunoștințe că și maestrul sau (sau chiar să-l depășească), întrucât, datorită universalității
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
că nu e „așa“? Și cred că ați ghicit. A reieșit că, într-adevăr, poate să nu fie așa. De altminteri, n-o înțeleg! Firește, e clar că scopul ei a fost să jignească. Și mai înainte am auzit multe ciudățenii vorbindu-se despre ea. Dar dacă a venit să ne invite, ce atitudine a avut de la bun început cu mama? Ptițân o cunoaște foarte bine și spune că nici el nu și-a dat seama ce a vrut ea adineaori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că sunteți slabă și palidă... omul nici nu și-ar putea dori să vă închipuie altfel... Am dorit foarte mult să vin la dumneavoastră... eu... iertați-mă... Nu-mi cereți iertare, spuse Nastasia Filippovna zâmbind. Așa s-ar pierde toată ciudățenia și originalitatea vizitei. Deci e adevărat ce se zice despre dumneavoastră, că sunteți un om ciudat. Vreți să spuneți că mă considerați perfecțiunea întruchipată, da? — Da. — Chiar dacă sunteți un maestru al ghicitului, acum vă înșelați. Chiar astăzi vă voi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uite-așa; uite că vine și șampania; felicitați-ne, deci, domnilor! — Ura! strigară mai multe glasuri. Mulți se dăduseră aproape de șampanie, inclusiv mai toată banda lui Rogojin. Însă, deși strigau sau erau gata să strige, mulți dintre ei, cu toată ciudățenia împrejurărilor și a situației, simțeau că decorul se modifică. Alții erau derutați și așteptau neîncrezători. Iar alții șușoteau că treaba aceasta e dintre cele mai obișnuite, că s-au mai văzut prinți însurându-se cu te-miricine, chiar și cu țigănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nikolaevici! strigă Parfion de sus, când prințul ajunse la primul palier. Crucea, pe care ai cumpărat-o de la soldat, o ai la tine? — Da, o am la gât. Și prințul se opri din nou. Ia arată-mi-o! Încă o ciudățenie! se gândi prințul, urcă scara și îi arătă crucea, fără s-o scoată de la gât. Dă-mi-o mie, zise Rogojin. — De ce? Tu nu... Prințul nu voia să se despartă de această cruce. — O s-o port, și pe-a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest nepot al lui Lebedev, pe care de-abia l-a cunoscut! Dar, la o adică, de ce zic asta? (continua reveria prințului), oare el a ucis ființele acelea, el i-a omorât pe cei șase oameni? Parcă aș confunda... ce ciudățenie! Mi se cam învârtește capul... Și ce drăguță, ce simpatică e la chip fiica cea mare a lui Lebedev, cea care ținea copilul în brațe, ce expresie nevinovată, aproape de copil, ce râs aproape de copil! Ciudat că uitase acest chip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a gării. Mulțimea, muzica o înviorară întrucâtva pe Lizaveta Prokofievna și le distrară pe domnișoare; apucară să facă schimburi de priviri cu câteva cunoștințe și să se salute amabil cu câte cineva de la distanță; apucară să studieze, să observe anume ciudățenii, să discute despre acestea, să zâmbească ironic. Și Evgheni Pavlovici se înclina foarte des. Aglaia și prințul, care încă erau împreună, atraseră atenția câtorva persoane. Curând, de domnișoare și de mama lor se apropiară câțiva tineri care le cunoșteau; doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei, Gavrila Ardalionovici. Într-adevăr, nu e nimic mai regretabil, de pildă, decât să fii bogat, de familie bună, cu înfățișare plăcută, cultivat, inteligent, chiar bun la suflet, fără ca în același timp să ai vreun talent, vreo însușire deosebită, vreo ciudățenie, vreo idee personală; ești „ca toți“ și basta! Ești bogat, dar nu ca Rotschild; numele pe care-l porți e cinstit, dar nimeni dintre cei care l-au purtat n-a fost o celebritate; arăți bine, dar înfățișarea ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zilele aceste voi găsi prilejul să mă întâlnesc cu tatăl dumitale“. Și vorbea foarte serioas. Teribil de ciudat... — N-a spus-o în bătaie de joc? Nu te-a luat peste picior? — Aici e-aici. Nu, și tocmai asta-i ciudățenia. — Ce crezi, se știe în casa lor ce-a făcut tata? — N-am nici o îndoială că la ei în casă nu se știe nimic de isprava tatei. Dar mi-ai dat o idee. Poate că Aglaia știe. Numai ea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Kapiton Eropegov, ar fi țipat, ar fi iscat o întreagă istorie, și-ar fi ieșit din fire, dar în cele din urmă s-ar fi dus să se culce în camera lui de la catul de sus. Însă acum, din pricina extremei ciudățenii a inimii omenești, s-a întâmplat că tocmai o ofensă precum îndoiala privitoare la Eropegov trebuia să fie picătura care umple paharul. Bătrânul se congestionă la față, își ridică brațele și țipă: — Ajunge! Blestem... plec din casa asta! Nikolai, adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]