8,186 matches
-
rău. Mă simt, cum să zic, normal. Bănuiesc că trebuie să mă obișnuiesc. — E teribil cum se petrec lucrurile astea, nu i așa? a râs Margaret. Felul În care unele lucruri devin acceptabile peste noapte. Z Își rodea unghiile Încruntată. — Ciudat e că par mai mult decât acceptabile, par aproape frumoase. A Întors capul spre Adam și i-a Întins cealaltă mână. El i-a strâns-o cu amândouă, dar n-a spus nimic. 33 — Johan, unde te duci? l-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici n-ar fi făcută de mine, nu-i plămădeala mea. Pentru că ea, uite, poate! Carmina a tresărit neliniștită. Se simțea privită cu atenție și nu i-a fost greu să descopere sursa. Fana o studia cu ochii larg deschiși, ciudat de umbriți, parcă plini de panică. Nu înțelegea ce se petrece. L-a privit pe Ovidiu, el, îmbătat de atmosferă, părea aproape absent., Și-a schimbat poziția picioarelor, și-a împreunat degetele, era conștientă de faptul că gesturile sale simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
telefonul. Am stat puțin întinsă după aia am citit din Kafka, voiam să știu ce impresie o să-mi facă după mai mulți ani de la prima lectură. Fusese una dintre cărțile adolescenței mele. Și acum? Aceeași atmosferă apăsătoare, deocamdată. Știi, e ciudat când citești o carte a doua oară, e ca și cum ai străbate o potecă prin pădure, între timp au mai crescut lăstari, plante noi, dar e ceva care pare cunoscut, sigur, în tot cazul, nu mai înaintezi cu prudență. El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ideea, se înciudase la gândul că pierduse firul frazei, era ceva important, ceva important, dar ce anume, fir-ar să fie de treabă, își spuse, pe urmă conștientul îi tradusese cuvânt cu cuvânt comunicarea Carminei, echivala cu o gonire, ce ciudat, nu și-ar fi putut imagina o asemenea întorsătură! Nu greșise cu nimic, era convinsă de asta și totuși...Pe urmă sesiză că spusele Carminei însemnau de fapt o competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea bleu alb-galbenul acela de pergament, îți zic eu, azi e ceva, i-am spus lui Pinochio Păianjen când am coborât să luăm vin, suna a sfârșitul lumii și simt, puțin nu credeam, dar vorbele îmi ieșeau din gură. Arăți ciudat azi, a zis el, nu știu, am senzația că mori, să nu mori. În ziua aceea când Miau, dis-de-dimineață, mama ei, plângând, dă-mi-o te rog, a murit mama mea, în ziua aceea în care eu am înțeles și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fiu o vacă mov! A găsit Céline pe masă, în ziua aceea, tot ediția asta o am și eu, până unde ai citit? A pus cartea la loc și eu am început să-l ascult pentru proba de film, era ciudat, atât de aproape unul de celălalt și singuri și de data asta nu ne presa nimic și el făcuse un duș și își pusese la aerisit bluza în dungi de marinar și la fel de subțire, în ziua aceea însă părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ușă, e ceva cu tine, să nu mori, Păianjenul avea un zâmbet lăbărțat și fața subțiată, osoasă și galbenă, râdea anormal și limba îi umbla fără control. Ești schimbată, ce s-a întâmplat cu tine? nu știu, e ceva foarte ciudat, azi m-am întâlnit cu toți oamenii pe care îi știu, îți dai seama, până și proprietara garsonierei în care urmează să mă mut m-a sunat să-mi spună că am primit o scrisoare de la Turiști, din Barcelona, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bine. În ziua aceea aveam privirea lărgită ațintită mai mult pe ureche, ca și cum informațiile le-aș fi căpătat altcum, printr-un nou organ senzitiv ca un fel de gândire situată după ureche, în rotundul gurii deschise, în periferia ochilor. Arăți ciudat azi, să nu mori. Am senzația că încerc să înțeleg ceva, dar nu știu ce, m-am întâlnit pe stradă până și cu un chinez cu care am jucat într-un spectacol și cu care am dansat în parcul palatului la Mogoșoaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
te fac să cumperi din supermarket, cu pungi, brânză de vaci, stafide, esență de lămâie, pentru clătite, 6 luni pentru o femeie singură și deja începusem să mă simt bătrână, și degetele începuseră să se încrețească, ca o casă nelocuită, ciudat, ca să te simți întreg, până și clătitele trebuie să le faci pentru cineva, cine să gătească singur pentru el? Miau doarme liniștită și Mami îi face clătite, câinele Ham a rupt tot ce a putut în garsonieră la Cezar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
diseară. — Înțeleg, zise Fanny. Apropo, totul a decurs bine cu Freddy? Fotograful, adaugă ea, văzând nedumerirea de pe chipul lui Adrian. — A, da. Cred că da... Și totuși e ciudată meseria asta de fotograf, nu-i așa? — Ce-i așa de ciudat? — Păi, iti intra în casă, iti muta toată mobilă de colo colo... și, observând că o poză atârnă strâmb pe un perete, Adrian se ridică și traversa cameră ca s-o îndrepte. Își instalează în tot locul luminile și trepiedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sat și să cumpăr suplimentul de la Sentinel? — N-o să găsești magazinul deschis la ora asta. — Trebuie să dau peste unul deschis undeva. — În nici un caz duminică la ora asta, pe-o rază de mai mulți kilometri. O vreme tăcură amândoi. — Ciudat. Asta-mi amintește de una din acele dimineți de duminică londoneze, de pe vremea când așteptăm să sosească ziarele după publicarea câte unui român, începu Eleanor. Îmi dădeau întotdeauna o stare bizară, de greață. Era un suspans total. Te intrebi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de zis și-apoi plimba ursu’. Sau pur și simplu plimba ursu’. Fanny se uită pe rând la fiecare din ei, apoi la televizorul din colț, care nu era deschis. — N-ați auzit, nu? — Ce să auzim? întreba Eleanor. — Ce ciudat! Parcă v-aș privi printr-un perete de sticlă. Trăiți după un alt fus orar. N-ați aflat încă. — Ce n-am aflat? întreba Adrian. Cu o oră și jumătate în urmă Fanny Tarrant ședea pe locul din față, de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am dedicat, spuse Eleanor, dusă pe gânduri. Dar atunci când ne-a spus - făcu un semn în direcția în care plecase Fanny - cand ne-a zis „A murit Diana“, am simțit o durere, ca și cum mi-ar fi fost cineva apropiat. E ciudat. — A fost o stea, spuse Șam. Pur și simplu. — Ba nu-i deloc simplu, Șam, răspunse Eleanor. Deschise televizorul și se așeza pe șezlong, lângă el. Era un televizor destul de vechi și îi trebui câtva timp până să se încălzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că, acolo, undeva într-o agendă, moșul mă mai are încă pe listă. Seara s-a coborât peste pământ și ninsoarea nu mai contenește. La unele ferestre mai este încă lumină, în speranța că Moșul va zări casa. Un zgomot ciudat se aude deodată în pod și pe hornul mic se zăresc două căpșoare simpatice foarte cunoscute. Moș Crăciun și-a trimis înainte argații lui, pe Phit și Milt, să vadă dacă am adormit, pentru a-mi pune cadouri. Curând, și-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
netemătoare. Era o adevărată desfătare să o privești. Am între-bat cum o cheamă și ea mi-a răspuns că fiecare ființă a pământului are aici o dublură care o reprezintă. Deci, cea din fața mea nu era alta decât umbra mea. Ciudat, visul se destramă cu o nouă atingere de compresă. O lume paralelă poate exista, cu siguranță, dar păstrând doar marele BINE și atunci ea ar fi, desigur, minunată. Alina Moise, clasa a VI-a C CUGET Să nu-mi închideți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așteptare clasa I a fost transformată În „Bufet-Restaurant”, cea de clasa a II-a În depozit de sticle și diverse ambalaje. Birourile au rămas aceleași. Ca și mutrele funcționarilor: importante, grave, cu toate că liniile se Înfundă În dealul Împădurit din apropiere. Ciudat era faptul că fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi peri, cu urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon de plecare a navetei și să apuce bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Haine de import”. Pentru el Însă ea avea strălucirea amară a unui poem de Radnóti Miklós pe care Începu să-l recite absent, cu o voce răgușită, ezitantă pe alocuri, dar mereu victorioasă În lupta cu uitarea. Și ce titlu ciudat: Versuri tăcute cu capul plecat! Nu-l asculta nimeni. Vorbea o limbă oarecare iar de Radnoti Miklos nu auzise nimeni. Nici măcar Benczedi Aladar care Își număra preocupat banii. Primise pensia cu puțin Înainte de a veni În piață. Fața i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
porci. Și apoi nu poți schimba totul, așa, dintr-o dată... Ne trebuie ceva timp, Gheretă, și răbdare... Până una alta, ne pregătim de Revelion. Eu, cel puțin,... Și eu, tot așa, dom' Brândușă, da' mai modest. Ba, poate, chiar mai ciudat... Adică cum? Să nu-mi spui că pe bază de măști, ori sex În grup! Se poate, dom' Brândușă? Vă aduc ziarele și scrisorile de o viață. Păi, pentru mine și sexul În doi e mult, darmite În grup... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
servești Statul, și până la urmă Țara și Poporul. Ochii lui Gheretă se umeziră de emoție. Nu ziceam noi În armată: Servesc Patria! Ba da, Gheretă, și ce-am mai servit-o! Dar să ne Întoarcem la Revelion. Ziceai că e ciudat.... Păi, alt cuvânt nu am găsit pentru un „Revelion cu vânzare”. După cum scrie la ziar. Cum ai spus? Brândușă văzuse și auzise multe În viața lui, mergea prin talciocuri mai des decât la biserică, dar așa ceva... Și ce se vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vrei, prietene, au, uneori, banalitatea și prospețimea ciupercilor găsite după ploaie. O simplitate năucitoare! Prefer să le trăiesc aici, la mine, unde vei fi bine primit, la orice oră. Și să-ți mai spun ceva: dacă revelionul tău se anunță ciudat, al meu chiar este. Și asta nu doar pentru că am o sticlă de bourbon Four Roses, din care o să ai și tu o picătură, ci și pentru că, În afară de ceea ce toată lumea face acum În mod obișnuit, eu am o misiune aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ultimele cuvinte pentru că băiatul cu muzica pusese Marșul din Aida la puterea maximă a boxelor sale. Petrecerea se Încheiase. Urmau socotelile. 37. Ora patru e o oră potrivită pentru un final de revelion, zise Flavius-Tiberius. În aer plutea un miros ciudat de ierburi arse. Îl simți și tu? Ce anume? Mirosul ăsta? Cred că mica noastră tundră pubiană arde mocnit, zise ea, trecându-și În jurul gâtului un capăt al fularului nesfârșit de lung al lui Flavius-Tiberius, de care acesta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
seară, ne-am trezit discutând cu un cuplu de excursioniști din Londra. Pe-atunci eram plecați de acasă de aproape cinci săptămâni și era doar a doua oară când purtam un soi de discuție pe larg cu alți oameni. Era ciudat să vorbim din nou așa, într-un fel degajat. Trebuia să ne tot timpul explicăm cuvintele, să reluăm ideea și să umplem golurile. Ne-am dat seama că propriile noastre discuții se transformaseră într-un soi de stenografie, un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Foarte mult. Și ea a murit. Nu mai prind decât sensurile generale ale lucrurilor, iar acestea dispar atât de repede, ca mirosurile din copilărie, care te ating și apoi sunt luate de vânt. Dar. Dar dar dar. Mi se pare ciudat să scriu asta - credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce și-o pierduse deja. Sigur că nu puteam. Mortul tot mort rămâne. Dacă citești rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mâinile de picioare ca să le dezmorțesc și-am găsit o veche piesă rock’n’roll la radio. Scrâșnind, jeepul galben se depărtă de trotuar. Mi-am croit drum în trafic. Am deschis ușa din față și-am intrat casa-schelet. E ciudat cum o casă poate arăta exact la fel pe dinafară când pe dinăuntru totul s-a schimbat. Antreul, livingul, bucătăria; totul pare atât de gol acum. Totul e curat. Totul e spălat, măturat, șters de praf, aspirat și pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând cu mișcări puternice și neîntrerupte împotriva mișcării timpului. k în adânc întind arătare cel mai ciudat întu nericul erau doctori i celălalt n strigă o i arătarea m lipitoare ă alge nămol uIte 0 @ M-am tras și mai în spate, spre marginea cercului de lumină. — Crabii conceptuali, meduzele, unii dintre peștii simpli. Nimeni pusese laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]