11,010 matches
-
cu crustă, iar pe partea cealaltă cu o movilă de orez alb și pufos. Mai era și o ceașcă plină cu sos tartar și bucata mea extra de lămâie. Stomacul a scos un zgomot, anticipând fericit. Am stors lămâia peste ciuperci, am aruncat în farfurie atâta sos tartar cât să nu dea peste margini și m-am pus pe treabă. * * * După o oră, cu stomacul plin până la refuz, conduceam încet pe lângă stația de metrou Warwick Avenue înspre străzile largi ale Micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ce mă refeream când am spus ciudat? îmi venea să-mi trag una. Doar că cineva făcuse deja asta în locul meu. * * * îmi era foame și aveam nevoie să mă gândesc, așa că am condus până la Highgate Tea Rooms și am comandat ciuperci, brânză cu pâine prăjită și o cană cu ceai. Nu prea stăteam bine la capitolul mâncare proaspătă în ultima vreme. Mi-am făcut o notă în minte să cumpăr fructe. Apoi mi-am mai făcut una, să le mănânc înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
puteau vedea spiritele celor posedați, care încercau să se ascundă cum puteau. Erau atât de înghesuite unele în altele, încât puteau fi luate drept tufișuri sau scorburi de copaci. Dar și mai neliniștite deveneau când încercau să se lipească, precum ciupercile, pe gura tânărului și a lui Feifel, sub unghii și chiar în întunericul pantalonilor. Dar în realitate nici un om cu vedere normală nu putea să vadă aceste spirite. Uimit de inițierea concretă, Feifel începu să-și spună rugăciunile pentru dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind atent în jur. Fii fără teamă! îl liniști Ileana. Nu-i nici un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gîndea fetița, călcînd pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca-ntr-un vis, dădu de niște ciuperci cu gîturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gîturi lunguiețe, de care - era sigură, deși nimeni nu-i spusese, că erau otrăvitoare; pentru că Într-adevăr arătau Înfiorător. (Fetița nu se Înșelă, fetița avea dreptate: erau ciuperci otrăvitoare, Ithyphalus Impudicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gîndea fetița, călcînd pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca-ntr-un vis, dădu de niște ciuperci cu gîturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gîturi lunguiețe, de care - era sigură, deși nimeni nu-i spusese, că erau otrăvitoare; pentru că Într-adevăr arătau Înfiorător. (Fetița nu se Înșelă, fetița avea dreptate: erau ciuperci otrăvitoare, Ithyphalus Impudicus, ceea ce ea nu știa, nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dădu de niște ciuperci cu gîturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gîturi lunguiețe, de care - era sigură, deși nimeni nu-i spusese, că erau otrăvitoare; pentru că Într-adevăr arătau Înfiorător. (Fetița nu se Înșelă, fetița avea dreptate: erau ciuperci otrăvitoare, Ithyphalus Impudicus, ceea ce ea nu știa, nu s-ar fi Încumetat să știe). Le lovi cu pantofiorii de lac, frîngîndu-le ca-ntr-un acces de furie. Doar că pantofii nu fură Înnoroiați, pentru că ea pășea pe frunze ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în desișul și luminișul codrilor sau în locuri mai greu accesibile, în văile munților, care devin „Cetatea Carpaților” în absența unor cetăți zidite din piatră. Pădurea, care ocrotea populația, furniza și o mare parte din cele necesare traiului zilnic: fructe, ciuperci, tuberculi, rădăcini și vânat. În depozitele osteologice de lângă așezări s-au descoperit printre oasele animalelor domestice și oase de animale sălbatice, în principal cervide și porcine. O lungă perioadă de timp, acoperind mileniul I d. Hr. și cel puțin secolele 78
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lapte, cu brânză cu o fiertură din zarzavaturi acrită cu borș de putină sau cu zeamă de fructe acre (corcodușe și boabe de struguri, necoapte), mai rar cu carne. O parte din alimentația zilnică era dată de fructe și bureți (ciuperci). Să ne amintim că primii bucovineni veniți în 1784, ca vornicul Furcaru, au stat o iarnă în Fruntești și, din însemnările lui Ion Ciuchi, aflăm că umblau prin păduri după fructe (poame!), le fierbeau și mâncau un fel de zeamă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că umblau prin păduri după fructe (poame!), le fierbeau și mâncau un fel de zeamă de pădurețe (fructe sălbatice). Conservarea fructelor s-a făcut prin uscare: cireșe, vișine, merele se tăiau felii și se uscau, se făceau scrijele, perele, toate ciupercile comestibile și fructele de pădure, toate se uscau. La fel se uscau pe lozniță, prunele, numite perje, sau se fierbeau până se făceau povidrlă. Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Gloduri [1887] Sat în comuna Filipeni - Legea din 1932 Sat în comuna Lunca - 1931-1932 Sat al comunei Filipeni - sediul comunei Filipeni 6. Satul Mărăști: Sat în comuna Filipeni; Fost cătun al satului Fruntești Sat ocolul Berheciului, include cătunul Valea lui Ciupercă (1774) Include trupul de moșie Băimacul care devine sat în 1809. Înglobează Băimacul și Obârșia în 1816 Sat ocolul Fundu Răcătăului Sat ocolul Siretului Sat Berheciului Sat ocolul Bistrița de Susă Sat în comuna Mărăști 1865 - Satul de JosăSatul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-mi relateze o poveste auzită la radio despre un băiat care se Îndrăgostise În mod necuvenit de Învățătoarea lui și căruia, ca prin lucrarea unei vrăjitorii justițiare, Îi căzuseră părul și dinții, În vreme ce fața și mîinile i se umpluseră de ciuperci recriminatorii, un soi de lepră a libidinosului. — Luxura e un lucru foarte rău, conchidea Bernarda. Vă spun eu că așa e. Don Gustavo, În pofida glumelor pe care le spunea pe socoteala mea, vedea cu ochi buni devoțiunea mea pentru Clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nostimade cu care se încearcă să se rănească un guvern, nici starea de asediu nu se ridica, nici problemele de aprovizionare nu se rezolvau. Zilele trecură, dificultățile mergeau în crescendo continuu, se agravau și se înmulțeau, răsăreau sub picioare ca ciupercile după ploaie, dar fermitatea morală a populației nu părea înclinată să se plece, nici să renunțe la ceea ce considerase drept și exprimase prin vot, simplul drept de a nu urma nici o opinie stabilită prin consens. Unii observatori, în general corespondenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să nu fii ca muierile alea nefutute, că se vede pe ele!, eu le citesc... au o privire rea, invidioasă, mișcări bruște, nervi, umori nevărsate, izbucnesc din prima, ca nebune... Ce n-am făcut ca să-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile astea... (Muzică, lumini, se schimbă în ținute sexy. Nu are la mână funda albastră.) Mă îmbăiam în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se vede pe ele!, eu le citesc... au o privire rea, invidioasă, mișcări bruște, nervi, umori nevărsate, izbucnesc din prima, ca nebune... Ce n-am făcut ca să-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile astea... (Muzică, lumini, se schimbă în ținute sexy. Nu are la mână funda albastră.) Mă îmbăiam în cel mai fin gel de duș, și ceaiuri, și flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bruște, nervi, umori nevărsate, izbucnesc din prima, ca nebune... Ce n-am făcut ca să-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile astea... (Muzică, lumini, se schimbă în ținute sexy. Nu are la mână funda albastră.) Mă îmbăiam în cel mai fin gel de duș, și ceaiuri, și flori puneam în apa din cadă, îl așteptam îmbrăcată ca Marilyn Monroe pe Kennedy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
miam putut da seama. Zic asta pentru că era posibil să fiu și puțin mahmur, dar nu știu sigur, nu mă pronunț. - Cafea? - Nu, mulțumesc. Trebuie să recunoașteți că dacă ați avea aproximativ cincizeci de ani, ca mine, burtică, chelie, o ciupercă ușor sâcâitoare între degetele de la picioare și nici o amintire despre ziua de ieri, darămite despre restul de zile și ani, ați fi și dumneavoastră prudenți în legătură cu cafeaua oferită de un bărbat dubios într-o cameră străină. - Sunteți foarte amabil, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
noastră. Cum spuneam mai devreme, eu i-o trag lui Mișu. Asta nu înseamnă că sunt poponar. Când ai cincizeci de ani, nevastă, trăiești în România, ai lucrat pe șantier și ești patron de bar, ai chelie, burtică și o ciupercă supărătoare între degetele de la picioare, e foarte greu să fii poponar. Să spunem că am și eu o mică plăcere vinovată. Mai spuneam și că Mișu i-o trage lui Mariana. Mișu e barman la MaxiBar. Cum ar veni, Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dacă se poartă cum trebuie. - Proiectul nostru... omenirea... bărbat... bărbat... domnule Mișu... ah, mulțumesc, ah ,mulțumesc, ah, mulțumesc... Aici cred c-am leșinat lângă drogat, pentru că atunci când m-am trezit, eram acasă și nevastă-mea sforăia cu nasul fix în ciuperca mea dintre degetele de la picioare, că mă gâdila de două ori mai rău ca de obicei! * - Domnule doctor, vă spun, m-am dat cu crema aia în fiecare zi! Mă jur pe nevastă-mea! - Dacă săraca doamna Popa nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
jur pe nevastă-mea! - Dacă săraca doamna Popa nu m-ar ruga așa frumos, nici nu v-aș mai primi! Nu sunteți cuminte deloc! De fumat fumați, de băut le cam beți, cafeluța, cafeluță, nici nu-i de mirare că ciuperca nu se vindecă! Cu activitatea sexuală cum stați? - Bine, mulțumesc! - Vă întreb fiindcă și doamna Popa e pacienta mea și... în fine... mă rog, înțelegeți... - Nu. - Dumneai e la o vârstă la care... S-o luăm altfel: vedeți dumneavostră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Nevastă-mea, că tot am zis de ea, s-a trezit acuma că vrea un copilaș, de parcă când ai cincizeci de ani, nevastă, trăiești în România, ai lucrat pe șantier și ești patron de bar, ai chelie, burtică și o ciupercă supărătoare între degetele de la picioare, și mai ești din când în când și poponar, îți mai vine să faci copii! Dacă mai erai tu, parcă mai era cumva, se juca și ăla micu cu cineva, veneam împreună în parc, îmbătrâneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa, stați liniștită, e televizorul. Bine, îi zic că v-a distrus viața - și de algocalmin. Săru’ mâna. Mișu puse receptorul jos și se uită cu ochii lui albaștri până în sufletul Marianei. În sufletul Marianei Mișu văzu că ea văzuse ciuperca de la picior. Aceeași cu a lui Popa. - Da, iubita mea. - Lasă-mă cu iubita. Homosexualule! - Pardon? - Ce-ai la picior? - În nici un caz dovada că aș fi homosexual. - Ce-ai la picior? - Nimic. - E o ciupercă! - Nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
văzu că ea văzuse ciuperca de la picior. Aceeași cu a lui Popa. - Da, iubita mea. - Lasă-mă cu iubita. Homosexualule! - Pardon? - Ce-ai la picior? - În nici un caz dovada că aș fi homosexual. - Ce-ai la picior? - Nimic. - E o ciupercă! - Nu mi-am dat seama. Credeam că mă gâdilă amintirea părului tău. Mariana s-a înmuiat puțin. La urma urmei era cel mai frumos compliment pe care-l primise vreodată. - Trebuie să te dai cu alifie de două ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
părului tău. Mariana s-a înmuiat puțin. La urma urmei era cel mai frumos compliment pe care-l primise vreodată. - Trebuie să te dai cu alifie de două ori pe zi. Cere-i lui Popa. - Are Popa? - Da, are și ciupercă. De la el ai luat-o. - Serios? - Păi la bazin nu m-ai dus toată vara, la mare nici atâta, mi-era și mie dor de Costinești, unde ne-am cunoscut... În fine, ai luat-o de la Popa. - Și cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
el ai luat-o. - Serios? - Păi la bazin nu m-ai dus toată vara, la mare nici atâta, mi-era și mie dor de Costinești, unde ne-am cunoscut... În fine, ai luat-o de la Popa. - Și cum se ia ciuperca asta? - Păi... dacă te atingi cu piciorul de piciorul lui. - Înseamnă că am luat-o de la Popa. - Deci recunoști! - Ce? - Că tu și Popa... mă rog... că ați... Discuția devenea penibilă. Și planurile lui Mișu riscau să se ducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]