3,264 matches
-
pământ arabil. Pe nași de fapt i-au și deportat pe la Râmnicu Sărat iar toată averea le-a fost confiscată, în curtea lor înființându-se o brigadă zootehnică a ceapeului. Era culmea ironiei să-i vezi pe văcari umblând cu cizmele pline de dejecții prin casa boierească a foștilor proprietari. Când seara venea tata la noi, îl tot vedeam din ce în ce mai abătut, dar nu ne spunea nimic despre necazurile lui. Am aflat mult mai târziu. Îl forțau atât cei de la primărie, cât
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
maronie, cămașă care, în apropierea gâtului, era legată cu șnur negru, nu strâns, mai lejer, să se vadă pieptul arămiu și mușchiulos, pe care crescuseră fire de păr, atât de prețuite de către viitoarele neveste. Unii purtau în picioare opinci, alții cizme până aproape de genunchi, model ardelenesc, de unde ne e obârșia. Nicu venise aproape în zorii zilei de luni de la han, unde avea o misiune destul de grea. Să le cânte băieților și fetelor din clarinetul său, din fluier sau caval, sârbe, brâuri
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
mă întâlnesc cu Marian, pădurarul de canton și brigadierul Bencheș Ni- colae, să-mi delimiteze suprafața de pădure și să marcăm câteva lemne uscate. După ce trec de ultima casă, o tai drept prin fânul până la genunchi spre Cuculie. Deși aveam cizme, mă luase tremuratul, pentru că eram ud de rouă până la coapse. Pe cer nu se zărea nici urmă de nor. În plopișul de Su Dos fluierau niște mierle, iar mai sus întru-un vârf de fag uscat un cuc se striga
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
începea să se plimbe, acoperind și descoperind copacii cu văluri albe, având forme diferite; în cele din urmă, spirale albe se ridicau spre cer, dezgolind copacii și lăsându-i la locul lor. În sat picura mărunt și noi treceam cu cizmele prin apă. „Aici, ba nu aici, mai încolo!” În sfârșit am fixat locul. Din acel moment mi-am dat seama că nu-l puteam ajuta. M-am instalat pe o piatră mare, în mijlocul apei, și apa cuminte curgea ocolind piatra
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
unde a găsit calul înfășurat de-un tufan. L-a desfăcut în grabă și, făcând colac funia pe care a prins-o de oblâcul de la șa, abia a reușit să-l încalece. Îmboldindu-l fără milă în coaste cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te îndurai să-l dai afară din tindă, Andrei a
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
la el acasă. Acum, în plină noapte...Doruț (eu așa îi zic lui Dăncuș...și nu mi-a zis că i-ar displăcea) era ...la doi pași de mine. Am plecat așa, direct din așternut...în pijama, fără ciorapi...cu cizmele descheiate, doar cu o scurtă peste pijama...să-i găsesc. La lumina farurilor mașinii și sub iluminatul orbitor, stradal, m-am găsit...la 2 și ceva noaptea...cu Dăncuș. Pot spune că niciun copil nu se bucură așa de vederea
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
scurtătura pe la Râpa Galbenă, merse pe linia tramvaiului. În gangul dintre strada Lăpușneanu și str. I. C. Brătianu era un șantier. Un om așezat pe un scaun îl măsură din priviri și-l opri, îl lămuri după aceea pentru ce. După cizme, dedusese că era basarabean, ca și dânsul. Auzindu-l, îi veni inima la loc. Dacă departe de casă, printre necunoscuți, m-a găsit un conațional, înseamnă că lumea nu-i chiar așa mare, gândi. Omul îl iscodi voind să afle
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
avea nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu mersul pe jos; însă nu pe piatră cubică, ci mai mult pe pământul gol sau pe iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele după ce se asigurase că nici un trecător nu-l vedea. Apropiindu-se de școală, străbătu aleea cunoscută deja, mărginită de-o parte și de cealaltă de castani. Cu o zi înainte fusese luat de valul celorlalți colegi spre clasa de examen
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
pe timpul vacanței și dacă va sosi tatăl tău, îi voi vorbi eu. N-avea să afle decît după mulți ani, că părintele său sosise la Iași, să-i retragă personal actele. Profesorul remarcase de cum îl văzuse pe bărbatul chel cu cizme în picioare, că avea în mână un geamantan gol, după cât de ușor îl purta. Aflându-i numele de la elevul de serviciu, deduse că era expeditorul telegramei de săptămâna trecută. Îi strânse mâna, îi arătă un scaun apoi ieși din birou
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
Personal, m-am regăsit de multe ori printre cuvintele autoarei, m-am privit și am tresărit, recunoscându-mă, de parcă ar fi scris cu dreapta mea, înmuiată-n azur, versurile. Toamna cuvintelor nu are nevoie de conduri de argint. Nici de cizme îmblănite. Poezia este această regină în zdrențe care colindă din casă-n casă, din oraș în oraș, pe uliți, prin păduri și pe creste, se înalță cu zmeiele în azur, merge desculță pe ape. Și adesea, cerșește un coltuc de
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
fost, se simțea din ce în ce mai atacată de acest joc. Dar am înțeles și drama lor, a acelor suflete slave mult mai contorsionate, mai haotice și mai incapabile de miticism, care au tăcut gemând doar pe dinăuntrul ființei lor sub o asemenea cizmă mult mai războinică la ei, mult mai distructivă cu înțelegerea omului de către om, cu mult mai multă Siberie-n suflet și-n temeri. Atât de multă, încât nu s-au putut consola îndeajuns cu bogăția Premiilor Stalin care li s-au
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
probabil, oricine și-a amintit, măcar pentru câteva clipe, că anotimpul alb, pe lângă bucurie, ne poate oferi destule neplăceri. Dacă în urmă cu o săptămână alergam veselă prin zăpadă, în drum spre serviciu, fascinată fiind de scârțâitul zăpezii de sub tălpile cizmelor, de porțiunile cu derdeluș în care mă avântam precum un copil, iată că gerul și vântul dezlănțuit care a urmat, m-a determinat să-mi refac lista cu preferințele anotimpurilor. Și... probabil și pe voi, cititorii acestor rânduri. Într-adevăr
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
nu ne uiți, Veșniciei numele nostru rosti-vei. Atunci când moartea crudă juca cu tine-un zar O învingeai drept, cu propriile-i arme: Erai frumosul nebun, temutul adversar, Ce-o frângea în ale poveștilor palme. O încărcai din slove, în cizmele cu vrăbii Și în vatra cu jar adesea o jertfeai, De ce-ai lăsat-o să te poarte printre săbii Și-n jale să te ducă prin al umbrei plai? Sufletul azi ți-ai logodit cu nemurirea, Glasul amintirii te
NEMURIRII TE DĂM DE O MIE DE ORI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346808_a_348137]
-
schimb, eu trag, că am un bai, Mahoarcă din lulele; Dac-am s-ajung cumva în rai, Mă voi spăla de rele. Ce frig mi-a fost... nu mai zic alta; Nici n-am avut obiele. S-a dezlipit la cizme talpa, Căci nu mai sunt din piele. Ce trist am fost în iarna asta, C-am stat mai mult în casă... Că mi s-a pocăit nevasta Și-un of mă tot apasă... Referință Bibliografică: Și-un of mă tot
ŞI-UN OF MĂ TOT APASĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346819_a_348148]
-
s-ascund zgribulite, frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s adormite toate. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat, parcă-s fulgi geruiti de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă aruncă cu grabă ultimii fulgi, simte primăvara și să nu piardă se-mprăstie-n zare să n-o alungi. Referință Bibliografică: Sfârșit de iarnă... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 422, Anul II, 26 februarie 2012. Drepturi de
SFÂRŞIT DE IARNĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346843_a_348172]
-
unde a găsit calul înfășurat de-un tufan. L-a desfăcut în grabă și, făcând colac funia pe care a prins-o de oblâcul de la șa, abia a reușit să-l încalece. Îmboldindu-l fără milă în coaste cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te îndurai să-l dai afară din tindă, Andrei a
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Moldova Nouă era un fel de El Dorado al României, căci din toate colțurile țării veneau aici muncitori calificați sau necalificați. Foarte mulți nu stăteau prea mult prin zonă. Se angajau, luau echipamentul de protecție; salopete, lampă de carbid, eventual cizme de cauciuc, îl valorificau pe loc sau plecau fără vreo adresă precisă. Dar veneau și mineri cu familii, oameni cărora li se repartizau apartamentele noi construite. Investițiile statului român erau de ordinul milioanelor de dolari. Așa se face că la
ÎNTREPRINDEREA MINIERĂ MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346413_a_347742]
-
își va lua mai tîrziu o țuică, apoi fiecare a indicat cîte o bucă ... iar Marea Marmara, după ce le-a dat pozele, le-a îmbrîncit afară cu toată grația de care era în stare și a fugit să-și cumpere cizme. Ei, ce-i cu cizmele astea? Uite care era explicația. Damicela avea o tehnică, pentru ca să nu bănuiască nimeni că trăgea la măsea: își cumpăra o pereche de cizme, punea sticluța într-unul dintre carîmbi și apoi se ducea acasă. Și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
o țuică, apoi fiecare a indicat cîte o bucă ... iar Marea Marmara, după ce le-a dat pozele, le-a îmbrîncit afară cu toată grația de care era în stare și a fugit să-și cumpere cizme. Ei, ce-i cu cizmele astea? Uite care era explicația. Damicela avea o tehnică, pentru ca să nu bănuiască nimeni că trăgea la măsea: își cumpăra o pereche de cizme, punea sticluța într-unul dintre carîmbi și apoi se ducea acasă. Și oamenii ziceau: doamne, o strîng
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
grația de care era în stare și a fugit să-și cumpere cizme. Ei, ce-i cu cizmele astea? Uite care era explicația. Damicela avea o tehnică, pentru ca să nu bănuiască nimeni că trăgea la măsea: își cumpăra o pereche de cizme, punea sticluța într-unul dintre carîmbi și apoi se ducea acasă. Și oamenii ziceau: doamne, o strîng, săraca, d-aia s-a desculțat și merge cu ele în mînă, dar povestea asta o știți deja ... iar în buzunărel foșnea sexy
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
moșu’, numa’ fibră, când dracu’ are timp de tras la fiare, c-așa cân’ te uiți la el n-ai zice!! Băăă, și ștorfetinele astea ce lemn de cruce și ce țoale profesioniste cu danteluri, cu alea, cu alea, cu cizme, cravașă, cătușeeee!? Bă, ăsta nu-i prost bă, are gusturi nu glumă, cine-ar fi crezut? Brava, să-mi faci și mie un set să le țin ca document de lucru! Gata, hai la treabă! Chemat peste o oră la
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
lungi ezitări sufletul: «Mă’, Mihai, știi tu că eu am găsit un cap de piatră mai sus de Gosta?...» «Acuma știu», i-am răspuns. Avea obiceiul să mă viziteze, dacă-mi vedea lumină la fereastra camerei seara, să intre cu cizmele lui năclăite de noroi pe covorul meu de iută și să mi se trântească în fotoliul din dreptul caloriferului. Curând încăperea se umplea de mirosul salopetei sale ude. Nu rămânea niciodată însă prea mult. «Văd că ești ocupat», îmi spunea
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
Vesela folosită în lagăr semăna cu cea din unitățile noastre militare, locul farfuriei de supă fiind ținut de gamelă. Era o noapte întunecată și drumul spre fântână era plin de noroi, dar nu era o problemă, Mitică al nostru avea cizme! În dimineața următoare, cei doi i-au mulțumit pentru gestul pe care-l făcuse cu o seară în urmă și au intrat în vorbă. Era o familie de intelectuali, mult mai în vârstă decât Mitică, domnul fiind român, iar doamna
DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU (CAPITOLUL XX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345099_a_346428]
-
nici nu s-ar fi putut vorbi de crize provocate de tehnologie, când aceasta era aproape o metaforă pentru Rusia anului 1917. Debutând cu o lovitură de stat, comunismul în URSS se instaurează sub auspiciile lui Lenin și evoluează sub cizma necruțătoare a lui Stalin. Deși vizează nașterea unui om nou, comunismul depersonalizează și deznaționalizează, astfel substanța umană își pierde consistența rămânând doar învelișul corporal. Conștiință, sentiment, într-un cuvânt întreaga interioritate sunt dinaminate și se naște homo sovieticus, un humanoid
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Dunării, anafoarele furioase ce se împleteau și se despleteau jos la rădăcinile plopilor albi și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de neoprit al fluviului. Își înfășură picioarele în niște oghele colorate, apoi și le îndesă în cizmele de cauciuc mult prea mari pentru el, luă traista pregătită dinainte cu demâncare, bățul sprijinit de peretele casei și plecă înspre grajdul animalelor ce așteptau liniștite. Era toamnă, și peste câteva zile începea școala. Simți dintr-o dată mirosul puternic de
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]