1,118 matches
-
-lea, sub stăpânirea mongolă și a intrat mai târziu în componența Moldovei.41 Profitând de haosul intern din Hoarda de Aur, românii din sud-estul Moldovei au încercat să înlăture dominația străină, dar, pentru a învinge pe mongoli, a solicitat ajutorul cnejilor lituanieni din Podolia. Impunerea suzeranității lui Iurii Koriatovici, în sud-estul Moldovei, putea fi urmarea contribuției sale la îndepărtarea mongolilor și a presiunilor exercitate de cnejii lituanieni sau cei polonezi. Rolul statului românesc est-carpatic, condus de Lațcu (1367-1374), la eliberarea teritoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au încercat să înlăture dominația străină, dar, pentru a învinge pe mongoli, a solicitat ajutorul cnejilor lituanieni din Podolia. Impunerea suzeranității lui Iurii Koriatovici, în sud-estul Moldovei, putea fi urmarea contribuției sale la îndepărtarea mongolilor și a presiunilor exercitate de cnejii lituanieni sau cei polonezi. Rolul statului românesc est-carpatic, condus de Lațcu (1367-1374), la eliberarea teritoriilor din nordul gurilor Dunării de sub dominația Hoardei de Aur, nu ne este cunoscut, este posibil să se fi implicat, dar nu știm dacă el controla
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Lațcu (1367-1374), la eliberarea teritoriilor din nordul gurilor Dunării de sub dominația Hoardei de Aur, nu ne este cunoscut, este posibil să se fi implicat, dar nu știm dacă el controla atunci sud-estul Moldovei. Oricum ar fi fost, stăpânirea lui Koriatovici, cneaz lituanian, asupra teritoriilor românești a fost de scurtă durată, fără să știm când a început efectiv. Conorm actului din 17 martie 1375, a lui Alexandru Koriatovici, fratele său, Iurii nu mai era atunci în viață. Din surse (cronici) deducem că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
totul: pe lângă interpretarea, plauzibilă, de mai sus, o altă ipoteză ce ar putea intra în discuție ar fi aceea că, izvorul genovez (Caffa, 1386) ar face referire la Constantin Koriatovici. Astfel, în 1385, într-un act, acesta este atestat drept cneaz al Podoliei. Dacă această identificare este reală, ajungem la concluzia că, în zona Cetății Albe, fie se exercita numai stăpânirea lui Const. Koriatovici, fie s-a instituit un condominium Moldova-Podolia. Această ultimă ipoteză este puțin plauzibilă, pentru faptul că, între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
boierul Costea Constantin era reprezentantul domnesc la Cetatea Albă. S-ar mai putea adăuga ceva relativ la extinderea autorității statului (domnului) Moldovei asupra sud-estulu țării: un pasaj din cronicile rusești referitor la evenimentele din 1386 menționează că principele Vasile, fiul marelui cneaz al Moscovei, Dimitri Donskoi, a fugit de pe teritoriul Hoardei de Aur "în Țara Podoliei, la valahii mari, la voievodul Petru", iar în alte cronici se amintește concis că el s-a refugiat "în Țara Podoliei, la voievodul Petru". Deducem din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldovei. Este vorba despre o dominație a voievodului de la Suceava asupra Podoliei Mici, teritoriul dintre Nistru și Bugul de Nord. Această dominație, dacă a fost reală, nu a fost cu totul temporară deoarece, cf. letopisețelor ruso-lituaniene, după moartea fraților săi, cneazul Feodor Koriatovici a venit cu oaste lituaniană în Podolia, pentru a o supune, dar nu știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci, în 1393, cînd cneazul Witold al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fraților săi, cneazul Feodor Koriatovici a venit cu oaste lituaniană în Podolia, pentru a o supune, dar nu știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci, în 1393, cînd cneazul Witold al Lituaniei atacă posesiunile lui Feodor Koriatovici, domnul Moldovei, Roman I, trimite ostași pentru a întări garnizoanele cetăților din Podolia. În concluzie, între 1382-1390, între hotarele statului Moldova era înglobat tot spațiul carpato-nistrean. Încorporarea teritoriului de sud-est a Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
O.R., 1938, nr. 11-12, p. 770-779. Armbruster A, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, București, Editura Academiei, 1972, p. 11-37. Idem, Românii în opera lui Ottokar de Styria: o nouă interpretare, în Studii 25, 1972, 3, p. 463-483. Arion C., Cnejii români, București, 1938. Auner C., Episcopia Milcoviei, Revista Catolică, București, I, 1912, p. 533-551. Bako G., Evoluția socială și economică a secuilor în sec. XIII-XIV, în Studii și articole de istorie, 1957, p. 39-56. Idem, Contribuții la problema originii ceangăilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
L. și Brezeanu Șt., Originea și continuitatea românilor. Arheologie și tradiție istorică, București, 1991. Bârzu L., Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii, București, 1979. Bogdan I., Originea voievodatului la români, București, 1902. Idem, Despre cnejii români, București, 1904. Idem, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594. Boldur A. V., Istoria Basarabiei. Contribuții la studiul istoriei românilor, vol. I, Chișinău, 1937. Bolșacov-Ghimpu A. A
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a apărut limba română? 240 Menționarea românilor în istorie 245 Numele românilor 247 CAPITOLUL VIII SOCIETATEA AUTOHTONĂ ÎN SECOLELE X-XIII 250 Populația 250 Economia 253 Circulația mărfurilor și moneda 255 Evoluția structurilor sociale. Începuturile feudalismului românesc 257 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii 260 Formațiuni politice românești 263 Organizarea bisericească în secolele X-XIII 271 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cinci al secolului trecut, ca urmare a progreselor edilitare, producția de sticlă în Moldova a fost reluată de data aceasta însă într-o formă de producție superioară - de fabrică. În acea vreme a luat ființă pe moșia Grozești (Bacău) a cneazului D. Cantacuzino o instalație mecanică și nu o manufactură după cum se crede. Hrisovul de întemeiere a acelei mici fabrici a fost dat lui D. Cantacuzino la 4 februarie 1845. La 18 ianuarie 1848, D. Cantacuzino anunța că a clădit o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de stat, prin instituirea domniei ereditare și absolute a Cantemireștilor. Tocmai această clauză îl obligă pe domnitor să prezinte în iunie, boierilor, acel act în mod trunchiat (nu o variantă), pentru a elimina motivele unei eventuale rupturi cu marea boierime. Cneazul Dolgoruki a raportat țarului că a găsit la Iași „între domnitor și boierii săi un mare dezacord și, mai presus de toate, că Înălțimea Voastră a prevăzut urmași (la tron), ceea ce la ei n-a fost”. Neîndoielnic că actul se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acoperământ și a noastră milostivire”. Așadar, țarina promitea reconstituirea popoarelor în vechile lor patrii, „slobode și nesupuse”, dar sub protecția sa („acoperământul”). Iată însă că în rescriptul din 16 decembrie 1769, ea se adresa „preasfinților mitropoliți și episcopi a noastrei cnejii a Moldovei”, preamărind înlăturarea jugului otoman și încredițându-i „că după măsura credinței și a osârdiei voastre către slujba noastră [...] vom măsura a noastră către voi milă, bunăvoință, apărare și ocrotire, cu care aceste ș-acum socotindu-vă, de pre o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
folositoare și însemnate, pe care însă tiranii întâi au început a le restrânge...”; să ne ajutați, încheiau patetic boierii, să scuturăm jugul. În al doilea memoriu către același, delegații munteni afirmau că originalele capitulațiilor, „arătate Ex. V.”, se află la cneazul Cantacuzino, că împrejurările sunt „foarte priincioase pentru a cere din nou vechile noastre drepturi și a ne pune într-o stare de neatîrnare către care tind toți acei ce au apucat a-i gusta odată dulceața (subl. ns. L. B.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
românești, sînt negate. Politica angevină instaurează un raport social de forțe defavorabil ortodocșilor români și introduce factorii decisivi ai unei lupte multiseculare. Ordinea stabilită de rege elimină nobilimea română. Valahii, care se bucurau de dreptul de a-și alege conducătorii, cnezii și voievozii, și care erau chemați pînă atunci la adunările statului, dispar dintre națiunile (nationes) recunoscute. Ei sînt reduși la condiția de eretici. Pentru aproape un sfert de secol, rezistența Țării Românești și a Moldovei în fața hegemoniei angevine va alterna
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Statele Moldova și Țara Românească se nasc în ortodoxie. Ruptura confesională între Țara Românească, Moldova și Ungaria, ruptura socială din Transilvania implică rezistența în fața misiunii catolice. Oricare ar fi alianțele realizate de Ungaria cu ex-vasalii săi, cu acești nobili nerecunoscuți, cnezii de altădată alianțe devenite necesare din cauza războiului contra turcilor -, ruptura între catolici și ortodocși persistă. Vechii cnezi se vor bate și vor încerca să-și păstreze pămînturile și titlurile nobiliare. Acolo unde elita oficială nu mai este nici românească, nici
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ruptura socială din Transilvania implică rezistența în fața misiunii catolice. Oricare ar fi alianțele realizate de Ungaria cu ex-vasalii săi, cu acești nobili nerecunoscuți, cnezii de altădată alianțe devenite necesare din cauza războiului contra turcilor -, ruptura între catolici și ortodocși persistă. Vechii cnezi se vor bate și vor încerca să-și păstreze pămînturile și titlurile nobiliare. Acolo unde elita oficială nu mai este nici românească, nici ortodoxă, ei vor constitui o elită neoficială. Însă pentru Roma, Țara Românească, Moldova și românii din Transilvania
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
confesionale sînt susținute prin căutarea unei formule politice într-o geopolitică în mișcare. UNIREA CU ROMA: SALVARE SAU ÎNSTRĂINARE În secolul al XIV-lea, Ungaria catolică îi neagă pe românii ortodocși. Istoria Transilvaniei românești din secolele XIV-XVIII este profund conservatoare. Cnezii luptă pas cu pas pentru a păstra privilegiile și a menține o tradiție bazată pe respectul unei anumite autonomii a administrației nobiliare românești. În secolul al XV-lea, țăranii aserviți se răscoală violent, supraviețuind apoi ca uniune a șerbilor de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
s-au dezvoltat contradicțiile perene de interese dintre Imperiul Otoman și Rusia, încă din ultimul sfert al secolului al XV-lea, cănd cuceritorul Constantinopolului, Mehmed al II-lea, a reclamat suzeranitatea asupra tătarilor crimeeni, al cărui han era aliat al cneazului Moscovei. Ca urmare, negustorii ruși din Kaffa și Azov au intrat în contact direct cu autoritățile turcești. Numeroasele și permanentele fricțiuni dintre cele două părți au dus, cu timpul, la primul conflict armat dintre Cnezatul Moscovei și Imperiul Otoman, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pregătirile pentru sfîrșitul anului școlar, apariția nr. 2 din „Cercetări filozofice”. Pe pagina vecină, fondul relata despre „Decada culturii RSFSR”. Aceasta a figurat la loc de cinste și în programul Radioului din 24 mai 1957, un program cu multă muzică: „Cneazul Igor” de Borodin, „Arii și duete din opere”, „Cîntece de Mauriciu Vescan”, „Soliștii de muzică populară romînească”, „Din muzica orașelor și regiunilor patriei”. S-a cîntat în acea zi și muzică simfonică, dar nici o piesă potrivită cu doliul. Nici la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și totodată traducător în românește al cronicii a fost slavistul Ioan Bogdan, pus în contact cu sbornicul rusesc prin intermediul celor două ediții ce refac, la Petersburg (în 1793-1794 și, respectiv, 1857), colecția de povestiri istorice strânse cândva spre uzul „pravoslavnicilor” cneji. Antologia, cu vădită aplecare spre mitul întemeietor, rodoslovii și genealogii, rezerva un capitol cronicii Moldovei, probabil nu întâmplător anticipată, în versiunea consemnată astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
În 1857 ocupă postul de funcționar superior la Consiliul de Legație din Dresda, mai târziu fiind numit ministru plenipotențiar pentru orașele Karlsruhe, Dresda și Berna. Încă înainte de 1840 venise la Iași și se căsătorise în 1842 cu una dintre fiicele cneazului Gheorghe Cantacuzino și ale Elenei Gorciakof. S-a retras împreună cu soția sa pe moșia Bălușești din județul Roman. Era prieten apropiat cu Mihail Kogălniceanu și cu Alecu Russo. Bun cunoscător al limbii române (a trăit în acest spațiu cultural vreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
idealul unirii principatelor s-ar putea înfăptui curând, pleacă în Rusia, unde mai fusese și în tinerețe. I se acordă, prin grația împărătesei Ecaterina a II-a, gradul de colonel, iar după retragerea din armată este înnobilat cu titlul de cneaz și primește în dar o moșie pe malul drept al Bugului. Aici întemeiază, cu fratele său, Nicolae, târgul Kantakuzinka, unde își va trăi ultimii ani în tihnă și reculegere, făcând lecturi din vasta-i bibliotecă și redactând memorii. Vocația spătarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
și, neclintită,/ A îndurat năpasta cea cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nuntă, tinerii căsătoriți se purificau prin apă și prin foc.300 La huțulii din Bucovina 301, la pețitul miresei (stárosti), gazda stă pe "colnicul prichiciului" (pe vatră), crezându-se că așa cum e "legat căminul, așa să se lege cuibul conjugal" ; "cneazul" (mirele) se așează pe laviță, sub fereastră (sau între ferestre), sub grinda mediană, pentru "întări însoțirea novicilor aidoma grinzii". Când intră în casa mirelui, mirii nu au voie să se uite la cuptor, în vatră, "ca să nu le fie viața
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]