1,115 matches
-
două rânduri oști sub conducerea fiului său Alexandru, „să lovească cu război Podolia”. Atunci când el pregătea o nouă armată, importantă ca efective, cu scopul de a o îndrepta iarăși spre Podolia, sub aceeași conducere, vestea sosirii unui sol al marelui cneaz îl face să amâne expediția: „să ascultăm ce are de spus marele cneaz prin solul său; și, de va fi nimerit, eu însumi voi încăleca”.
Răscoala lui Muha () [Corola-website/Science/330660_a_331989]
-
Atunci când el pregătea o nouă armată, importantă ca efective, cu scopul de a o îndrepta iarăși spre Podolia, sub aceeași conducere, vestea sosirii unui sol al marelui cneaz îl face să amâne expediția: „să ascultăm ce are de spus marele cneaz prin solul său; și, de va fi nimerit, eu însumi voi încăleca”.
Răscoala lui Muha () [Corola-website/Science/330660_a_331989]
-
L’arte delle parole con l’aureola (Lezioni d’un secondo), Massime e Riflessioni, (Artă cuvintelor cu nimb (Prelegeri de-o secundă), Carte de Maxime și Reflecții, traducere în limba italiană de Luca Cipolla; 59. Principe della tristezza, 50 poemi, (Cneazul tristeții), Carte de poezii, traducere în limba italiană și prefață de Geo Vasile; 60. Спрятанный сад, (Grădină ascunsă), carte de poezii, traducere în limba rusă de Alla Korkina; 61. Interogația iubirii/L’interrogation de l’amour, carte bilingva de poezii
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
și completată în anul 1116 de către egumenul Silvestru, care și-a pus semnătura la sfârșitul lucrării. Dat fiind faptul că Vladimir Monomahul era patronul satului Vidubici, unde se afla mănăstirea condusă de Silvestru, noua ediție a fost centrată pe personalitatea cneazului și a făcut din acesta figura centrală a narațiunii. A doua versiune a Cronicii lu Nestor este păstrată în Letopisețul Laurențian. A treia ediție a fost scrisă doi ani mai târziu fiind centrată pe persoana fiului lui Vladimir, Mstislav. Autorul
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
a cronicii, ca și primele copii ale acestuia au fost pierdute, este dificil să se stabilească conținutul original al manuscrisului. Principalele surse cunoscute în prezent sunt letopisețele Laurențian și Ipatiev. Letopisețul Laurențian a fost scris de către călugărul novgorodean Laurentius pentru cneazul Dimitrie Constantinovici în 1377. Textul original folosit a fost o cronică scrisă pentru marele cneaz Mihail Iaroslavici în 1305. Manuscrisul prezintă istoria de până la 1305, dar din motive necunoscute perioadele 898-922, 1263-1283 și 1288-1294 sunt omise. Manuscrisul a fost găsit
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
stabilească conținutul original al manuscrisului. Principalele surse cunoscute în prezent sunt letopisețele Laurențian și Ipatiev. Letopisețul Laurențian a fost scris de către călugărul novgorodean Laurentius pentru cneazul Dimitrie Constantinovici în 1377. Textul original folosit a fost o cronică scrisă pentru marele cneaz Mihail Iaroslavici în 1305. Manuscrisul prezintă istoria de până la 1305, dar din motive necunoscute perioadele 898-922, 1263-1283 și 1288-1294 sunt omise. Manuscrisul a fost găsit și achiziționat de contele Alexei Musin-Pușkin în 1792 și oferit mai apoi Bibliotecii Naționale a
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
datează din secolul al XV-lea. El incorporează numeroase informații din cronici kievene și galițiene din secolul al XII-lea, pierdute în prezent. Letopisețul este scris în dialectul estic al limbii slavone. Dacă textul laurențian (moscovit) trasează moștenirea kieveană prin cnejii moscoviți, cel de-al doilea urmărește aceeași moștenire prin cnejii galițieni. Letopisețul Ipatiev a fost redescoperit la Kiev la începutul secolului al XVII-lea, iar prințul Constantin Ostrojski a primit o copie a acestuia. În secolul al XVIII-lea, istoricul
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
din cronici kievene și galițiene din secolul al XII-lea, pierdute în prezent. Letopisețul este scris în dialectul estic al limbii slavone. Dacă textul laurențian (moscovit) trasează moștenirea kieveană prin cnejii moscoviți, cel de-al doilea urmărește aceeași moștenire prin cnejii galițieni. Letopisețul Ipatiev a fost redescoperit la Kiev la începutul secolului al XVII-lea, iar prințul Constantin Ostrojski a primit o copie a acestuia. În secolul al XVIII-lea, istoricul rus Nikolai Karamzin a găsit o copie a aceluiaș manuscris
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
s-a produs înainte de întemeierea Țării Românești, adică înainte de circa 1300. Istoricul își susține punctul de vedere prin amintirea unei mărturii istorice: Cronica de la Kiev-cunoscută și sub numele de: Cronica lui Nestor, care se referă la expediția întreprinsă de Sveatoslav, cneazul de Kiev, împotriva bulgarilor, la apelul bizantinilor, în anul 969, ea subliniază concentrarea de mărfuri și produse care are loc la Dunărea de jos. În ceea ce priveste numele de Brăila, acestă este un nume romănesc, vine de la numele de persoană
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
cel Mare trimite o scrisoare boierilor mari și mici, judecilor, judecătorilor și săracilor „din tot ținutul Brăilei”; domnul Moldovei întrebuințează termenul „ținut”, obișnuit dincolo de Milcov, în locul celui de „județ”, din Țăra Românească. Răspunsul la această scrisoare vine din partea tuturor boierilor, cnejilor și rumânilor „brăileni”, deci din județul Brăilei. Nu avem știri precise asupra întinderii județului Brăila în epoca veche, înainte ca orașul să fi fost ocupat de turci și să i se fi adăugat raiaua. Se crede însă că nu diferea
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Manasia, comuna Manasia. Biserică parohiala „Înălțarea Domnului” a fost construită din cărămidă între anii 1838-1842. Ctitorul bisericii este principele sârb Efrem Obrenovici (1790-1856), fratele mai mic al cneazului Milos, întemeietor al dinastiei Obrenovici care a condus Șerbia aproape un secol (1815-1903). În naosul bisericii în partea dreaptă se află mormântul ctitorului bisericii acoperit cu o placă de marmură vișinie cu următoarea inscripție în limbile sârbă și română: „Aici
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
un scut împotriva popoarelor migratoare. Astfel, întemeiata în anul 1003, Transilvania a fost condusă de voievodul Zoltan Erdoelvi , la ordinul regelui ungar Ștefan I. Același rege a poruncit întemeierea Țării Românești în anul 1324, sub domnia voievodului Basarab I, fost cneaz de Cuhea, Maramureș. Și întemeierea Moldovei în anul 1347 a fost impusă de un rege al Ungariei, Ludovic I de Anjou, care l-a trimis să domneasca acolo pe voievodul Dragoș I, un alt cneaz de Maramureș. Deci întemeietorii și
Unirea și dezmembrarea teritorială a României, decizii ale marilor puteri. Detalii surprinzătoare by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/101273_a_102565]
-
domnia voievodului Basarab I, fost cneaz de Cuhea, Maramureș. Și întemeierea Moldovei în anul 1347 a fost impusă de un rege al Ungariei, Ludovic I de Anjou, care l-a trimis să domneasca acolo pe voievodul Dragoș I, un alt cneaz de Maramureș. Deci întemeietorii și primii conducători ai țărilor române au fost oameni de încredere ai Regatului Ungariei. În situația descrisă mai sus găsim similarități cu ceea ce se întâmplă după decembrie 1989 în relațiile României cu marile puteri de astăzi
Unirea și dezmembrarea teritorială a României, decizii ale marilor puteri. Detalii surprinzătoare by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/101273_a_102565]
-
arheologice au identificat Pereiaslaveț-ul în apropierea satului Nufăru, România (cunoscut sub numele de până în 1968), pe brațul Sfântu Gheorghe al Dunării, la doar 11 km est de Tulcea. Centru comercial înfloritor al Primului Țarat Bulgar, el a fost cucerit de cneazul Sviatoslav al Rusiei Kievene în anul 968 (vezi invadarea Bulgariei de către Sviatoslav). În timpul absenței din oraș a lui Sviatoslav de după Asediul Kievului (968), o parte a cetățenilor s-a răsculat și a deschis poarta oștilor bulgare. Potrivit lui Vasili Tatișcev, guvernatorul
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
sunt realizați aliniați, ca ostașii pe front, alternând un militar versus un civil. Cele mai bune portrete realizate în această caricatură de Ary Murnu este cea a generalului Atanasie Demostene, a colonelului Nicolae Șendrea, a locotenent colonelului Alexandru Socec, a "cneazului" Dimitrie Moruzi și a generalului Iuliu Teohari. Ministrul cultelor, Mihail Vlădescu a fost înfățișat în uniformă de dorobanț, cu opinci în picioare. O categorie aparte în opera lui Nicolae Petrescu-Găină o reprezintă portretele pe care acesta le-a făcut tuturor
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
asemenea, Stați a mai deținut și un club de noapte de lux din Chișinău - „Flamingo”. La finele lui 2005,Gabi Stați a câștigat titlul „VIP businessmanul anului”, iar în anul 2006 a fost decorat cu Ordinul Bisericii Ortodoxe Ruse „Marele Cneaz Vladimir” de gradul III, precum și cu Ordinul „Petru cel Mare” de gradul III. Este, totodată, cavaler al Ordinului bisericesc „Ștefan cel Mare”, deoarece a făcut donații importante pentru lucrările de renovare și construcție a lăcașelor sfinte, între care mânăstirile din
Gabriel Stati () [Corola-website/Science/332878_a_334207]
-
care unele au rămas necunoscute istoriografiei române moderne. Astfel sunt două știri extrase de Cantemir din cronica Poloniei a lui Jan Dlugosz în 12 volume. Prima informație extrasă de Cantemir din cronica lui Dlugosz, sub anul 1070, privește pe Vișeslau, cneaz de Polock, care în lupta cu cneazul Kievului avea în oastea sa "ruși, pecenegi și valahi". A doua știre din aceeași cronică, sub anul 1147, vorbește de trecerea cruciaților germani, în cruciada a II-a ,din Polonia, prin viitoarea țară
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
moderne. Astfel sunt două știri extrase de Cantemir din cronica Poloniei a lui Jan Dlugosz în 12 volume. Prima informație extrasă de Cantemir din cronica lui Dlugosz, sub anul 1070, privește pe Vișeslau, cneaz de Polock, care în lupta cu cneazul Kievului avea în oastea sa "ruși, pecenegi și valahi". A doua știre din aceeași cronică, sub anul 1147, vorbește de trecerea cruciaților germani, în cruciada a II-a ,din Polonia, prin viitoarea țară a Moldovei, până la mare (Jan Dlugosz, op.cit.
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
Vasili al III-lea Ivanovici (; 25 martie 1479 - 3 decembrie 1533) a fost Mare Cneaz al Moscovei din 1505 până în 1533. A fost fiul lui Ivan al III-lea al Rusiei și al celei de-a doua soții a acestuia, Sofia Paleolog și a fost botezat Gavriil (Гавриил). A avut trei frați: Iuri, născut în
Vasili al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333676_a_335005]
-
50.000 de tătari sub comanda lui Kasim Pașa a fost trimisă să asedieze Astrahanul și să înceapă lucrările de construcție a canalului, în timp ce o flotă otomană asedia Azovul. Asediatorii au fost respinși printr-o ieșire a garnizoanei condusă de cneazul Serebianov, guvernatorul militar al Astrahanului; o armată rusească de 30.000 de oameni venită ca întărire a atacat și i-a împrăștiat pe muncitori și pe forța tătărească care îi proteja. Pe drumul de întoarcere până la 70% din restul soldaților
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
(în rusă "Куликовская битва, Мамаево побоище, Донское побоище, битва на Куликовом поле") a fost purtată între armatele Hoardei de Aur sub comanda lui Mamai și diferite principate ruse unite sub comanda Cneazului Moscovei Dmitri Donskoi. Bătălia a avut loc la 8 septembrie 1380 pe Câmpia Kulikovo, în apropiere de Don (astăzi regiunea Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu a pus capăt dominației mongole asupra principatelor ruse, este privită
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
timp numită ulterior „Epoca de Aur a Georgiei”. Ea a făcut parte din dinastia Bagrationi și a fost prima femeie care a condus Georgia. Tamara a fost căsătorită de două ori; primul său mariaj a fost între anii 1185-1187, cu cneazul rus' Iuri Bogoliubski, de care ulterior a divorțat și l-a expulzat din țară, reușind, mai apoi, să respingă încercările lui de a prelua tronul. Cel de-al doilea ales al Tamarei a fost, în 1191, cneazul alan David Soslan
Tamara a Georgiei () [Corola-website/Science/334025_a_335354]
-
anii 1185-1187, cu cneazul rus' Iuri Bogoliubski, de care ulterior a divorțat și l-a expulzat din țară, reușind, mai apoi, să respingă încercările lui de a prelua tronul. Cel de-al doilea ales al Tamarei a fost, în 1191, cneazul alan David Soslan, cu care ea a avut doi copii, George și Rusudan, cei doi monarhi succesivi la tronul Georgiei. Diagrama de mai jos prezintă arborele genealogic prescurtat al Tamarei și familiei sale, de la buneii săi până la nepoți.
Tamara a Georgiei () [Corola-website/Science/334025_a_335354]
-
a adus porecla de "Prokleta Jerina" (Afurisita Jerina). Volumul mare de muncă necesar a dus la apariția, de asemenea, a unui număr mare de exagerări și povești, cum ar fi poemul epic „"Starina Novak i knez Bogosav"” („Bătrânul Novak și Cneazul Bogosav”), în care se relatează că mulți oameni au fugit în pădure și au devenit haiduci pentru a scăpa de biruri și de muncă forțată la construirea cetății. Chiar dacă au existat de fapt haiduci în zonă, nu este clar dacă
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
albanez "Marele războinic al Albaniei Skanderbeg", filmat de Serghei Iutkevici, premiat cu mențiune specială de juriul festivalului de la Cannes din 1954. Primul rol major, după care, cum spunea Iakovlev, lumea a început să-i acorde atenție pe stradă a fost cneazul Mîșkin din filmul "Idiot". Regizorul Ivan Pîriev, de îndată ce l-a văzut pe Iakovlev, a înțeles că aceasta este rolul său. Popularitatea lui Iakovlev a venit cu rolurile de comedie — Ivan cel Groaznic și managerul de bloc Ivan Bunșa în "Ivan
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]