9,031 matches
-
rând făcea foamea sau se lupta pe la cozi, să prindă un rest de te miri ce, împănat cu soia? Cine o fi fost cel ce a mâncat portocale în parc și a mai lăsat și cojile sub bancă? Am luat cojile de portocală și le-am pus într-un coș de gunoi. N-am zis nimic atunci, dar mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă rupeam tăcerea și spuneam exact ceea ce gândesc - că acel individ needucat care lăsase cojile de
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
luat cojile de portocală și le-am pus într-un coș de gunoi. N-am zis nimic atunci, dar mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă rupeam tăcerea și spuneam exact ceea ce gândesc - că acel individ needucat care lăsase cojile de portocală sub bancă era mai mult ca sigur un nomenclaturist, că eram sătulă de infatuarea și răutatea din jur, că nu dădeam doi bani pe apartenența mea obligatorie la tineretul comunist? De fapt, nici eu nu știu ce mă lovise cel
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
eram sătulă de infatuarea și răutatea din jur, că nu dădeam doi bani pe apartenența mea obligatorie la tineretul comunist? De fapt, nici eu nu știu ce mă lovise cel mai mult - tonul afectat pe care președinta UTC îmi comandase să adun cojile de portocală de sub bancă sau gândul că dacă eu vorbeam, toți ar fi crezut poate, despre mine că sunt o persoană care nu se ține de treabă? Și dacă nu m-aș mai fi reprimat și aș fi dat drumul
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
Ființa noastră e la discreția celorlalți, nu apari tu în ochii unuia așa cum ești, ci cum au reușit alții să sugereze o imagine despre tine”. Corina Diamanta Lupu București 24 septembrie 2011 Referință Bibliografică: Poveste despre un jurnal și câteva coji de portocală / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
și nepoților pentru a cunoaște cum se învăța în acele vremuri... și cum arăta „laptopul” bunicului lor! Învățătorii pe care i-am avut erau foarte exigenți cu noi. Când nu știam lecția ne puneau la colțul clasei în genunchi pe coji de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând
SCOTOCIND PRIN LADA DE AMINTIRI CU AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346042_a_347371]
-
Poetul învie, se trezește și cântă Cu glorie vechile mari idealuri Cu sânge din codrii cu inima frântă. Pe plugul de lemn și-n fântâni de la țară Curg lacrimi de pâine săracă și neagră, Ce dulce-i e miezul și coaja-i amară Acasă, în țară, când țara e-ntreagă. Credință, români, în a patriei cruce, În Dacia Mare pe glia moșească, În pruncii de mâine, în limba cea dulce, Și Țara și Neamul în veci să trăiască! O rugă-nălța
DEŞTEAPTĂ, ŢARĂ! (IMN) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346172_a_347501]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 885 din 03 iunie 2013 Toate Articolele Autorului alerg pe câmpul minelor de fistic struguri și mere răscolind mormanele de gunoi din fiecare ridicătură de cuvinte rostogolesc într-un hohot de râs cojile portocalelor consumate la mesele festive ale minților îmbolnăvite de ura sinelui de sine în sine adun toate frunzele de dafin consumate la supele cu minciuni daruri peste daruri descopăr în metaforele uitate în pungi de plastic ars cu toate în
ANN- (UL) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346223_a_347552]
-
numesc ann- al mării și am în inimă adunate toate valurile năucelor încercări prin care-am umplut sacul răbdării acum stau să măsor vârful important e echilibrul pentru următorul dans cu vântul și cuvântul se cerșește mult din greu o coajă de gând ici colo se adună vrăjitoarele sau ielele sau ce or mai fi prin buzunarele timpului legendelor toate vorbesc și-n mâinile prea lungi prelungi prind câte o viață - om sau animal nu contează - oricum lumea e amestecată ești
ANN- (UL) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346223_a_347552]
-
modern... parfum de lume bună, serioasă - eveniment? o, tempora!...și viața aleasă fanariota? burgheza? o, da, a noului Infern - ce simt? un trist, nefericit extaz în sufletu-mi străin de pace și de vraja - fiori de gheață prins-au crudă coaja pe-al vârstei chip, pe frunte și obraz - de caut vină, peste-o clipă pot să mor cu pieptul sfâșiat de sapte câini - privesc, flamand, cu-n ochi, grămezile de pâini și ...bărăganele uitate sub mohor. și...parcă mor, și
ELOGIU BĂRĂGANELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356189_a_357518]
-
gustul amar al pământului și deșertăciunea unei cetăți pământești asemeni celui ce a pornit spre drumuri ocolite spre Meka. (Noapte de decemvrie, Alexandru Macedonski) Cred că este nevoie să te transformi ca să poți găsi Absolutul în afara cercului, să lași acea „coajă veche și părăsită“ (Micul Prinț) și să zbori. Doar când vei învăța să zbori în afara cercului te poți odihni în propria ta cochilie, în propia ta casă. Referință Bibliografică: În afara cercului / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎN AFARA CERCULUI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368811_a_370140]
-
Nicolae a fost la origine un pescar care de ziua sa lăsa câte un pește la ușa fiecărei colibe pe lângă care trecea, chiar dacă împărțea tot ce pescuise, și în casa goală și rece care-l aștepta nu avea decât o coajă de pâine, ca mulți compatrioți ai noștri în cei mai frumoși ani ai României. Un marinar bun la suflet. Rămășițe ale antichității. Datorită lui, comparat cu alți marinari, din Moș Crăciun nu a rămas decât „ne dați ori nu ne
SĂRBĂTORI FERICITE! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368900_a_370229]
-
foarte aproape de iadul cătușelor Porcul recunoaște drogurile de când civilizația a hotărât sedarea lui înainte de ignat Cornul abundenței e spart și risipit, în țările sărace Copii din flori iubesc florile crezând că-s tații lor Cocoșul cântă, găina ouă, puiul de sub coajă vrea omletă Comunismul a fost o plagă, postdecembrismul o rană, tehnocrația tăcere Tehnocrația politicului lucrează la lumina luminiței dela capătul tunelului Colacul de salvare salvează viața înecaților, dar nu și al inculpaților Băncile prin credite stresează, cele din parc produc
AFORISME DE SEZON de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369073_a_370402]
-
măgarii sălbatici din Bărăgan, elanii, bourii și zimbrii din pădurile Ardealului,Valahiei și Moldovei, stolurile de dropii din jurul Bucureștiului, Timișoarei, Călărașului, Constanței și Brăilei, zăganii de pe piscurile Carpaților.” Iată acum o pagină de proza adevărată: „Morcovii și boabele de fasole, cojile de la castraveții tăiați pe lung, merele muscate și scuipate apoi pe un prosop care cred că a fost cândva alb, toate săltau pe lângă mine și încercau să-mi "vindece "ovarele bolnave. Nigerica se uită la portofelul din piele și-mi
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie. Pipăi din instinct și ramura cu frunza acantului antic, reversul monedei de aur, apoi strânse bănuțul acela tare, tare ... până îl simți spărgându-i epiderma ca pe un miez de migdală coaja țăndărită în zeci de ciocane. Pumnul nu obosise, doar se albise de atâta încordare. Dacia regreta pentru prima dată în viață că nu o interesa numismatica, că Sergio era, sau fusese, cel care își ,,băga” toți banii într-o monedă
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
ca la o întâlnire secretă, aici, in pântecele fostei basilicii cisterciene. Se așează într-un colț fără nici un rost. Nu se roaga, nu meditează. Respira doar în timp ce priveste fix peretele picnit de igrasie, un soi de hartă stranie, iscata de sub coaja varului împrospătat chiar în vara trecută. Pentru ea nu contează dacă afară e soare sau este furtună. Lumea ei este ca și lăuntrica. Azi ploua peste colinele provinciei. În fosta basilică medievală, liniștea este și mai densă, moale că o
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
extraordinar. Aveam lumânarea aprinsă în mână și totuși, amenințarea mamei potrivit căreia „dacă te joci cu focul faci pipi în pat” nu-și producea efectul. În prima zi de Paște, se desfășura concursul, despre a cărui efervescență și îndârjire mărturiseau cojile de ouă, vopsite în diverse culori, risipite prin toată curtea. Sărbătoarea se încheia în ziua următoare, cu numărarea bănuților adunați în campania de parfumare a fetelor și soțiilor vecinilor și cu depozitarea lor, vremelnică, în pușculițele de porțelan. Ioan CIORCA
PAŞTELE DE ALTĂDATĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370344_a_371673]
-
merg în mâini pe acoperișul tramvaiului. Alaiul revoluției a părăsit adăpostul... -Scăpa cine poate! Îmi spun Și nu-mi mai pasă de biată mea libertate, Nici de picioarele în păpuci chinezești, Nici de jenșii tăiați cu briciu-n genunchi. Stau pe coji de nuncă din obșnuință Și singura mea pereche de ochelari Scrâjnește sub omoplații orașului supraponderal. Mai departe a fost casă școlii Și grădină cu plantele presate în pildele Pe care un scrib le scrie în biblii. LA MIA LIBERTÀ PERSONALE
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
tichete și luam două sau trei pâini. Pe drumul de întoarcere, făceam o gaură mică, scoteam tot miezul de la una și acasă spuneam că la moș Ghețu în căruță o fi fost un șoricel care l-a mâncat, lăsând doar coaja. Ba, odată, am fost atât de hotărâtă să conving, încât mi-am luat angajamentul că mă voi duce la moș Ghețu să-i cer să-mi dea o altă pâine pentru că nu are grijă să prindă șoricelul... și-l lasă
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
Picturale Țărănești cu erminia bizantină. În picturile dumneaei predomină scenele biblice specifice sărbătorilor de Crăciun și de Paști. Ramele tablourilor au un concept unic cu sculptură în tipologie bizantină. Alina Coconu, Alimpești, județul Gorj, poet, prozator, pictor, realizează picturi pe coajă de copac, lut, ceramică, piatră, lemn, inclusiv o albie foarte veche a bunicii, care pentru ea simbolizează albia râului în care a fost botezat Iisus. Prelucrarea lemnului este reprezentată de o mulțime de meșteșugari din județele Vâlcea și Argeș, precum
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
ciobanului, creasta cocoșului, grebla, coada de păun, frunza de stejar, plugul, potcoava, soarele, luna, stelele, cât și ouă lucrate în relief, pe bază de ceară, neșterse, cu motive geometrice. Ouăle sunt pictate în culori naturale, obținute din frunză de ceapă, coajă de stejar sau de nucă, culoarea preferată rămânând albastrul, deoarece în apropiere se află Mânăstirea Voroneț. Ochiul vizitatorului poate fi încântat și de varietatea și originalitatea țesăturilor, din zone diferite ale țării: covoare, ștergare, obiecte de îmbrăcăminte, lucrate în stiluri
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
plină de muzicalitate pozitivistă. Este rezultatul unui proces sufletesc, credința ei însăși, revelația. Toate îi dau valoare, perfecțiune ! De-a joaca, Pictura, Cerb cu stemă de pădure, Cosmos de mărgean... ,, În păduri adevărate, Toți copacii sunt palate, De la miez până la coajă, Apărate-n trunchi, de-o strajă Înarmată până-n dinți Lustruiți și ascuțiți. ,, ( Basm de codru ) Ceea ce rămâne impresionant la poemele Mirei Lupeanu este reflectarea spre natură și tot câștigul dăruit de plinătatea imaginilor. Cuvântul scris este pentru poetă ceva divin
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
și recomandă greva Deși nu poartă vina prostiei biată Eva Noi ne-am născut cu drepturi și ocupăm șosele Că toată viața noastră e plină de sechele Și când vin scutierii ne bat de ne usucă Mai bine penitență pe cojile de nucă! Dar alta ne frământă, că nu-nvățăm nimica Iar dacă vin mascații le arătăm pisica! Avem democrație dar ce să faci cu ea, Că nu e de vânzare și n-o vrea nimenea; Om fi egali cu toții dar
SUBLIMĂ E TĂCEREA de ION UNTARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370632_a_371961]
-
căderi de buzdugan“ - din „comicul“ titlu, în gongul criticii / satirei sociale, al absurdului, grotescului, macabrului, funambulescului, monstrosului, grație unei „absolute“ imprevizibilități: «Dulceag miros de varză acră, / pe scara socială fără parapet, / [...] / aburii gurilor știrbe lipescu-se / de oglinzile acre, înrămate / în coaja de lemn câinesc / [...] / ce reușită petrecere a peștilor / din acvariul cu pierderi decente...» (Chef la cantina săracilor). Câteodată intră în „colimatorul nic-sârbu-idal“ și „ambiguitatea“ cu toate ciorile-i „de înaltă reacție“, cameleonic-vopsite, de peste un nerafinat-arghezian «tsunami de flegmă», tsunami ajuns
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
pândă, visează/ primirea soarelui”...(pag. 6). Și ca întotdeauna privește ca orice îndrăgostit ”Ca un vârtej, viața” (pag. 8) : ”viața mea ca un vârtej/ te-a cuprins iubito și pe tine,/ înlănțuindu-ne , tu ca un trunchi,/ eu ca o coajă care vine./ Viața mea fu un vârtej, iubito,/ care-a trecut frumos și ne-a lăsat, tu, ca un cer însărcinat cu muguri,/ boltit pe ramul meu însingurat.” Trecând de la zorile primăverii la fascinația amiezilor de vară, de la trecerea clipei
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]