KorAP: Find »[drukola/base=coană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...65 >

1,605 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

unul de mînecă: - Beți mai puțin, că n-o să-i tihnească mortului somnul! - Morții cu morții, viii cu viile! a mormăit Țuluc. Babele șușoteau în capul mesei, amețite puțin de vin: - Ei, a scăpat și ea, mititica... - Cum a scăpat, coană Tinco? Marghioala a lui Mială scuipă niște oase mici în farfurie, își clăti gura și mîrîi: - Ce știți voi, proastelor?! O bătea... - Cine-o bătea? - Ce zice? Ce zice? - Taci acolo, că ne-aud ăștia, neamurile lui! o îmboldea Chirița

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu-i plăcea cum măturaseră băieții, ba că lipseau din banii prăvăliei, n-avea cum să-l împace, că, dacă bărbatul vrea să găsească cusur, îl găsește! Nevasta s-a speriat. A vorbit și cu a gunoierului: - Ce-i fac, coană Aglăițo, că s-a pus nebunul pe capul meu, de mă pisează în bătăi. Cum vine de la drum, nu se mai uită la mine! Bătrâna s-a gândit ce s-a gândit, a clătinat din cap și i-a spus

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Mutu tău s-a-ncurcat cu vreuna pe unde se duce. De când îți tot spun eu și nu vrei să m-asculți! Hai la ghicitoare, să se uite ea-n cărți, să vadă ce-i și să ți-l dezlege... Coana Marița ședea într-o casă de lut, spre ulița zidarilor. N-avea nici gard, nici poartă, numai niște uluci putrede, căzute. Încă spunea Spiridon: "Așa pățesc curvele astea de-au petrecut la tinerețe cu hăndrălăii! Le pedepsește Dumnezeu pentru câte

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
niște uluci putrede, căzute. Încă spunea Spiridon: "Așa pățesc curvele astea de-au petrecut la tinerețe cu hăndrălăii! Le pedepsește Dumnezeu pentru câte case au stricat și câte muieri au lăsat pe drumuri!" Și asta cam așa era. În tinerețe, coana Marița fusese femeie frumoasă. O știa lumea. Trăise cu negustori, numa-ntr-o petrecere o ținuse. Câți bărbați n-o avuseseră dragă și câte parale nu prăpădise! Umbla pe vremea aceea numai cu trăsura, nu se uita unde se duc

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
corabie, plină de lucruri de preț, în care muierea se lăfăise ani de zile. Dar tinerețea ca și averile n-au viață lungă. Negustorul dăduse faliment, îî vânduse odăile și-o lăsase goală pușcă în stradă. Când s-a deșteptat coana Marița, avea și un copil de crescut. Greu lucru! Cu ce-i mai rămăsese, cu ce-au mai ajutat-o prietenii cei vechi, abia și-a încropit două odăi în Cuțarida. Știa să facă farmece, să întoarcă bărbații la casa

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
șina tramvaiului ibovnicelor, pe mulți îi adusese înapoi la rostul lor. 324 Ba, câte o muiere înșelată, mai câinoasă, dacă nu-i ajutau acatistele date la biserică pentru îndepărtarea spinului de la inima bărbatului, la ea venea, c-o puică albă. Coana Marița o spinteca la miezul nopții și-i scotea mațele afară. Se zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
vine vreo boală sau vreo năpastă. Avea descântecele ei cu sânge de nouă frați, scotea junghiurile cu foarfecă înfiptă lângă ușorul ușii, sculase pe mulți din morți, zidarii la ea veneau, nu chemau doctorul. Când se deocheau copiii, mamele la coana Marița alergau într-un suflet. Ea-și punea broboada de lână pe umeri, și, numai în papuci, sosea, lipa-lipa, să scoată răutatea de unde se cuibărise. Căuta focul, apuca repede cu un clește câțiva cărbuni, stingîndu-i într-o căldărușă, și bolborosea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
scund era plin de pisici, niște pisici boierești de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
numai a lui, să te facă cîrpă! Câți am înșelat eu! Dac-aș sta să număr, n-aș avea timp și mai mi-ar trebui și-un ajutor să socotească! Lina asculta mirată. Aglaia trăgea cu ochii în toate părțile. Coana Marița se amețise repede, prinsese limbă: - Ehe, ce știți dumneavoastră?! îl vedeți pe ăsta? și le arătă o fotografie care înfățișa un munte de bărbat. Păi p-ăsta-l puneam să joace în fața mea, altfel nici nu ședeam în pat cu el

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
timpurile alea. Erau bani! La mine-n casă a murit. În brațele mele. Suferea de inimă. Am chemat nevasta, era o femeie tare cumsecade, nu s-a supărat. Amândouă -lam în-mormîntat. Da mă luai cu vorba și nu te întrebai, coană Lino, care ți-e supărarea? Pentru ea vorbi Aglaia: 326 - Ce să fie, cu pacostea de bărbat. De la o vreme nu-și mai vede de casă. Parcă-l mănâncă ceva... Ghicitoarea își căută cărțile, le risipi pe pat, suflă .deasupra

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
casă, Cu bucurie sau necaz, Așa să-mi spuneți, Cărțile mele... Așeză apoi cu mâinile ei frumoase pachetul de cărți, deasupra căruia făcu o cruce, și zise... - Pune un ban aici... Lina puse. Pe urmă tăie cărțile cu mâna stingă. Coana Marița întrebă: - Cum e al dumitale? Ce fel de ochi are? - Căprui. - Aha... Întoarse pe rând cărțile și spuse repede: Craiul de tobă cade într-o adunare, la drum. Uite aici, și-i pică câștig și un dar de bani

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
asta, care, vezi dumneata, are unul de suflet, uite-l colea! Și craiul numa-n daruri o ține, dar inima damei de ghindă tot la ăl de pică este. El nu știe. - Cine? întrebară muierile amândouă, zăpăcite. - Cine? Bărbatul dumitale, coană Lino, cine? Inima lui ca tran-dafiru, și-o ține-n bine. Tot la drum de seară se arată, că de casa lui a uitat, nu-i așa? Și când se întoarce, tot fără dragoste se întoarce și cu sufletu-n

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Lina, nu înțelegea nimic. 327 Ghicitoarea strânse cărțile. - Au obosit, spuse. Mai dă pe la mine să-ți mai ghicesc. Aglaia se îndesă mai către Marița: - Da n-ai putea dumneata să faci ceva, c-am auzit că-i aduci înapoi. Coana Marița puse degetul la gură: - St! Astea nu se potrivesc așa, să știe toată lumea... Și i-a făcut ce i-a făcut și cu Marcu, că a terminat Stere cu ibovnica. Trecuseră luni de când n-o mai văzuse pe Voica

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mari, ușori. Își strânseră mai bine cojoacele pe ei și se făcură că nu aud nimic... Morcovii Cum da primăvara, și ce mai primăveri cădeau peste Cutarida, de se topea zăpada, luată parcă în lopată, babele, toate pâlc în casa coanei Marghioala a lui Mială. Lipa-lipa, câte una, numai în papuci, cu barișul pus pe ureche, să nu le umfle curentul și să strănute, până la gardul văduvei. - A, coană Marghioalo, acasă ești? În geamurile crăpate, murdare, cu chitul căzut, pline de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se topea zăpada, luată parcă în lopată, babele, toate pâlc în casa coanei Marghioala a lui Mială. Lipa-lipa, câte una, numai în papuci, cu barișul pus pe ureche, să nu le umfle curentul și să strănute, până la gardul văduvei. - A, coană Marghioalo, acasă ești? În geamurile crăpate, murdare, cu chitul căzut, pline de frunze de mușcate, verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
le umfle curentul și să strănute, până la gardul văduvei. - A, coană Marghioalo, acasă ești? În geamurile crăpate, murdare, cu chitul căzut, pline de frunze de mușcate, verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
văduvei. - A, coană Marghioalo, acasă ești? În geamurile crăpate, murdare, cu chitul căzut, pline de frunze de mușcate, verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fi pă lumea ailaltă acum, împărțind dreptatea... - Ce să-i faci, ne ducem, ne ducem... - Ba eu una nu vreau să mă duc, mai am treabă... Afară se răsteau cocoșii la vreme, cuprinși de o frică. Pica și baba Mița. - Coană Marghioală! Coană Marghioală! - Da cine o mai fi? se mira aceasta. 345 - Mița, cine să fie, a ieșit și ea din iarnă! Chiriței parcă-i părea rău că spune lucrul acesta, pentru că la o ceartă îi făgăduise că o să-i

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lumea ailaltă acum, împărțind dreptatea... - Ce să-i faci, ne ducem, ne ducem... - Ba eu una nu vreau să mă duc, mai am treabă... Afară se răsteau cocoșii la vreme, cuprinși de o frică. Pica și baba Mița. - Coană Marghioală! Coană Marghioală! - Da cine o mai fi? se mira aceasta. 345 - Mița, cine să fie, a ieșit și ea din iarnă! Chiriței parcă-i părea rău că spune lucrul acesta, pentru că la o ceartă îi făgăduise că o să-i mănânce ea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Când intra și asta, mai aplecată de șale ca anul trecut, cu privirea în toate părțile, tăceau. Se numărau în gând. Mai lipsea Tinca. Și până să vină și ea, Chirița întreba tare: - Dar din morcovii ăia buni mai ai, coană Marghioalo? Morcovi ca la muierea lui Mială nu mâncase nimeni în Cuțarida. Acum, că venea primăvara și se isprăviseră cartofii, babele știau ce le trebuie sufletelor: ceva dulce și proaspăt, să meargă la inimă. Marghioala se lăsa rugată: că, să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se dondăneau, hop și Tinca, cea mai tânără dintre ele, care nici nu mai bătea la ușă, știind sorocul primăverii. - V-adunarăți? - Ne-adunarăm. - Cald afară! -Cald. Se foia ce se foia Tinca, și când nu mai putea, întreba: 346 ' - Coană Marghioalo, da cîte-un morcov nu ne dai? N-avea ce le mai face. Se scula, alunga mițele rămase prin casă, că nu ținea una, două, ținea vreo cinci, și trecea pragul într-o odaie, dincolo, întunecată, cu tavanul scund, unde

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor li se umplea gura de apă. - Ce faci, coană Marghioalo? întreba Chirița nerăbdătoare. - Ce zice? Ce zice? - Zice că ce face dincolo coana Marghioala... - Îi alege, parcă nu știu eu?! Alege morcovii, să nu care cumva să ne dea ceva mai bun... Văduva, cu poala plină, trecea pragul, potolindu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor li se umplea gura de apă. - Ce faci, coană Marghioalo? întreba Chirița nerăbdătoare. - Ce zice? Ce zice? - Zice că ce face dincolo coana Marghioala... - Îi alege, parcă nu știu eu?! Alege morcovii, să nu care cumva să ne dea ceva mai bun... Văduva, cu poala plină, trecea pragul, potolindu-le: - Ho, nesătulelor, ho, că v-am adus... Și le împărțea morcovii reci și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să luăm și noi câte un lighean din nisipul primarului? E bun. Roșu. Nisip de temelie. Punem la iarnă morcovii în el, cum dă primăvara îți mai îndulcești sufletul. Prospătură... Baba Chirița, femeie cu frica lui Dumnezeu: - Nu se poate, coană Marghioalo. Face statul stradă, cum să ne atingem? - Ce stradă? se mirase văduva. Lasă, că-i știu eu pe mincinoșii ăștia. Or să paveze Cutarida când mi-oi vedea eu ceafa. Hai mai bine să luăm câte un lighean, să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Cum o să ne prindă? Luăm noaptea, când nu e nimeni. Ce, parcă a pus sergent lângă el? Nu se băgase Chirița. Marghioala a întrebat-o și pe Mita: - Tu nu furi, fă, un lighean de nisip de la primar? - Nu fur, coană Marghioală, mi-e frică... Tinca, la fel. Nu vrea să se ducă pe urmă la popă să se spovedească. Pe surdă, pe Lixandra, n-a mai întrebat-o. N-a spus nimic, a mârâit numai în ea: "Bine, bine. Nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]