5,430 matches
-
ar fi să gândesc mitologic, aș zice că Poiana, acoperită de rouă argintie, în zori, e-o imensă matrice, matricea unei zeițe terestre, ce fruntea-și ascunde, sub alcov, în apus, întinzându-și picioarele luminoase spre Munte. Își separă însoritele coapse, ce vibrează, prelung, îndelung, precum niște sinapse, spre-a primi, în lăcașul grăuntelui - al ovulului cosmic - , râul, plin de raze și nori, râul - lichidul spermatic al Muntelui. Martie, 2015 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Râul / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EUGEN DORCESCU, RÂUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353692_a_355021]
-
Publicat în: Ediția nr. 1341 din 02 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din văi senine, Zvâcnesc tăceri ce-adună zâne Cu tainic grai Ivit din fagure de ornic. Agilă ca un ibex, clipa Se-nțepenește pe picioare, Scrutând Depărtările cu coapse de albastru. Mai sus, O despletire de fluturi Pe trepte ninse de înnoptări Încremenește-n alb. Doar blajinii bujori de munte Cu arome seducătoare Mai freamătă-n ținutul alpin, În acea magică risipă de culoare, Când, de veghe ispitirilor mele
DEZMĂRGINIRE ÎN ECOURI DE STRANĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353765_a_355094]
-
n-au fost de ajuns lumina înțelegerii să nască! Desigur! Și l-au părăsit...lăsându-i ca răsplată pustiul ce-l apasă... Încet, încet, durerea este dusă... Pleacă dinspre umeri către mâini și coaste, spre ostenita șiră, ca să cadă în coapse, în picioare. Îi este scursă viața! Simte asta! Să moar-ar vrea, durerea să curmeze! Sfârșit de vlagă, tatăl își imploră: Eli, Eli lama sabactani? adăugând smerit că e înfăptuită lucrarea-ncredințată pe pământ! Despovărat își simte duhul. Deci liber e
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
strictul necesar pentru o săptămână de zile, atât cât era și sejurul. Se îmbrăcase într-un costum de vară în culori vii: pantaloni treisferturi și o bluză pe dinafară, strânsă pe mijloc, cu mânecă scurtă, scoțându-i în evidență frumoasele coapse . Pe cap purta o pălărie de paie cu o eșarfă care îi atârna într-o fundă la spate, în una din culorile vii de pe costum. Arăta ca o puștoaică. Fața ei întinsă, fără niciun rid, radia la lumina soarelui. Ajunsă
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. ALUNG-ACUM ÎNGHEȚURI ÎN ABIS Alung-acum înghețuri în abis Și lasă-ți inima-n caldura lină
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Vai, stupoare ! Mânz împiedicat în galop Pierzând potcoava... Pisică blândă Nepoțica mea Mângâie pisa pe boț Pissss... zgârie rău ! Amantlâc Budoar la castel Baldachinul prințesei Bocanci de soldat Pedeapsă Un sărut strivit De umbra unei păseri Răsucită-n zbor Creație Coapse de roua Dezmierdând lujer de gand - Arome de fâț Moștenire Recea umbră a Sărutului lui Iuda Rană pribeaga Ochi întors Muc de feștila Calcinați de flacăra Ochii zeului Rația de metafore Poetului i-au Aruncat peste umăr Oase de înger
OCHII ZEULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347082_a_348411]
-
lui. Să mănânci încet și... rar. Poate mai iau și eu câte o firimitură când am trecere pe aproape. - Mulțumesc, doamna mea, dar să știi că nu‑ți dau voie, pofticioaso! Palmele mele au simțit un strat în plus pe coapsele tale și... - Și?! vorbește mai încet că te aude lumea și mă faci de râs, bursucule! La burtica ta nu te uiți? - Eu, burtică! Ai avut tu grijă ca toată noaptea să nu mai am. Gata! Se răcesc bunătățile astea
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
Îți dăruiesc un infinit, Ca neaua, care s-a topit, Și se termină într-un vis Născut și el din Paradis. Rămîne doar alt vis cu mere, Prea nărăvite, de muiere - Căzute-n iarbă, dulci, zemoase, Coapte în vara între coapse, Și îți mai dau o nouă viață, Într-o grădină cu verdeața, În care ne-am trezit căzuți, Din timpu-n care am fost rupți ! VOEUX DE FEMMES Je vous donne mon cœur Né d'une étoile dans la nuit, Comme
JURAMINTUL UNEI FEMEI de CRISTINA LILA în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357080_a_358409]
-
Îți dăruiesc un infinit, Ca neaua, care s-a topit, Și se termină într-un vis Născut și el din Paradis. Rămîne doar alt vis cu mere, Prea nărăvite, de muiere - Căzute-n iarbă, dulci, zemoase, Coapte în vara între coapse, Și îți mai dau o nouă viață, Într-o grădină cu verdeața, În care ne-am trezit căzuți, Din timpu-n care am fost rupți ! VOEUX DE FEMMES Je vous donne mon cœur Né d'une étoile dans la nuit, Comme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
de soare.Îți dăruiesc un infinit, Ca neaua, care s-a topit,Si se termină într-un visNăscut și el din Paradis.Rămîne doar alt vis cu mere,Prea nărăvite, de muiere -Căzute-n iarbă, dulci, zemoase,Coapte în vara între coapse,Și îți mai dau o nouă viață,Într-o grădină cu verdeața,În care ne-am trezit căzuți,Din timpu-n care am fost rupți !VOEUX DE FEMMESJe vous donne mon cœurNé d'une étoile dans la nuit,Comme une vague
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N-am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și a deschis ochii încet, cu greutate. Iapa era lângă el și-l tot împingea, mirosindu-l. Și-a mișcat un braț apoi pe celălalt
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
mâini de bărbat aleargă înainte, doar câteva picături lasă pe sfârcuri vizibile prin rochia lipită de trupul umed picături, care cad și ele împlinite în bazin apa invadează mijlocul fragil al femeii din noapte ar vrea să dezlege legătura de pe coapsele curbate dar ea stă nemișcată de secole acoperind tainele vechi ale cărnii în faldurile de piatră Suzana Deac Referință Bibliografică: Fântâna arteziană / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
FÂNTÂNA ARTEZIANĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357201_a_358530]
-
și apoi să mă blesteme în ocări de crizanteme, de poate, să mă-nvelească cu frunze de îngerească în crivaturi de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică ca o mânză, și ca o divină țață să mă strângi tare în brață, să zac pe genuchiul tău, blestemat de dumnezeu, candela țâțelor tale s-o aprind la născătoare și s-o sting la asfințit
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357215_a_358544]
-
părul răsfirat al femeii, apa le atingea gleznele și muta căldura nisipului mai sus pe picioarele ei netede, sculptate de mâini sensibile, se întindea o manta roșie peste grânele galbene, arzătoare ale soarelui, reflecții roșii pe genunchii ei, apa inundă coapsele, iar el căută iluziile de apartenență, în care fiecare respiră prin celălalt. Culorile calde ale soarelui în apus s-au suprapus peste fața rece și albastră a mării într-o mângâiere, el îi prindea mijlocul într-o simfonie de Brahms
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
pe vârful sânilor albi, cu picățele de nisip. Soarele mai râdea cu ultimele forțe, îi învăluia în mantale grele, roșii-portocalii, el apucă gâtul femeii cu atingeri răscolitoare, ca buzele să se deschidă într-o chemare nestăpânită, apa le ajungea peste coapse, le mângâia șira spinării, curgea în priviri să împrăștie dragostea fluidă și amorțită. Când soarele își închidea și ochiul celălalt și desena ultimele șuvițe pe mare, ca pe o pânză expresionistă, îmbrățișarea lor se întindea pe luciul apei, ca să-i
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
până când trupurile se regăseau la intrări în febra elementelor din natură. Peter a țâșnit cu schiurile în picioare, într-o încremenire proiectată deasupra tuturor, ducând cu el gustul nisipului cald, urmele mângâierilor lăsate pe piele, vroia căldura pătrunderii în coroana coapselor, unde se unea aerul cu apa din amintiri, iar el prelungea cât se poate de mult, plăcerea decupată din unirea identităților ... și doar peste această dimensiune ateriza pe pământ cu inima îmbujorată ... Al patrulea concurent strălucea într-un costum purpuriu
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
sfârtecat... Ochii animalului și cei ai făpturii zugrăviți în agonia morții... Ai săi, acum, și mai vii, strălucind de patimă... Între gheare, un corp uman în cădere sub greutatea și zbaterea animalului suplu. Încleștarea fatală! Pe piept, pe umeri, pe coapse și pe față culori proaspete, mânjite, amestecul lor ancestral... Lăsa să îi picure sânge din ciotul degetelor deschise pe botul fiarei, pe craniul strivit. Soarele își țipa înălțarea deasupra și în față, incendiind peretele stâncos. Se rostogolea pe muchia de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
senzație care se trezește ca să te contemple în floarea ta răsărită, percepție care se înfășoară în senzualitatea ta diurnă și nocturnă suprapusă, lasă-mă să te am înainte de a-mi lua voalul mov în degrade... și încet mă așez pe coapsele tale flămânde, cu picioarele deschise, să te cuprind în coordonate neverosimile... iar tu apuci să mă suspenzi de cer, să mă străpungi cu focuri de cerc, să simt avalanșa de stânci, rostogolindu-se la vale fără oprire... și e așa
UN DANS VIOLET de SUZANA DEAC în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357350_a_358679]
-
prin puterea îngerilor de lumină. Căci nu degeaba simt eu că sămânță mea e creier, e memorie unniversala... și în extazul meu sexual simt limpede cum toată Inteligență luminoasă e stoarsa și pompata în cea mai misterioasă instalație erotică dintre coapsele tale. Prin urmare, tu ești iubirea, iar eu sunt doar sămânță sufletului care te iubește, te mănâncă, plânge... Te iubește și plânge...Plânge, după ce ? Plânge după sămânță care moare , încolțește și se naște omul... Și iarăși moare și se naște
VA DORESC CER INALT SI IDEALURI PE MASURA de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357366_a_358695]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://www.kaifineart.com/2013/12/andrew-ferez.html artist: Andrew Ferez acum nu plouă sau plouă. undeva tună a povești tu lași mâna pe coapsa fierbinte. răsucești amintirile sevraj neterminat de ani buni prelungit voit te văd printre umbrele cum săruți aerul la masa cu o singură lumânare aprinsă stai scaunul lasă spătarul să-ți fie prieten neîncetat săruți aerul din jurul buzelor cărnoase surprinse într-
MÂNA ACEEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357485_a_358814]
-
-și înfoaie zulufii sonori în căușul palmelor sughiți a plâns când și când continuă plânsul ca o flacără în cuibul trupului tău nu văd lacrimi. nici o lacrimă nu fuge din irișii tăi ești puternic începi povestea mutându-ți mâinile de pe coapsele fierbinți le lași să lunece undeva... rătăcite în vidul dintre noi în aer desenezi un contur necunoscut mângâierea mă trezește scutur o clipă capul în încercarea poate absurdă poate nu de eliberare prind mângâierea cu cârligele timpului de sfoara comunicării
MÂNA ACEEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357485_a_358814]
-
-ți cunosc decât personajele le văd înșirate și pe ele alături de rufele abia spălate unele dansează altele râd altele ridică bagheta fermecată și dispar acelea care dispar sunt cele adevărate dar te rog, nu uita... mâna, mâna aceea lăsată pe coapsa fierbinte este unică... este a ta... Anne Marie Bejliu, 27 iulie 2014 Referință Bibliografică: mâna aceea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate
MÂNA ACEEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357485_a_358814]
-
mă substitui lumii, fiindcă nu știu ce viciu trebuie să aibă un om pentru a preface intimitatea disperării lui în hipnoză a finitudinii. Mi-am aruncat oasele în cimitirul pasiunilor, lepădându-mi zornăiala sinuciderii, refuzând rugăciunea către zeul batjocorit metafizic de ipocrizia coapselor tale care mă izbăvesc pentru a mă ofili. *** Am văzut oameni fericiți și triști. Priveam prin ei și le admiram, ca pe-o putreziciune născută din pudoarea sufletului, templul indiferenței. Ce rost ar mai avea milostivirea? Mă afund în milă
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
dizloca fătul, ca să-i vină mai ușor la operația de chiuretaj, că sarcina este destul de mare și mai are o săptămână și copilul mișcă. Atunci m-am dat jos de pe masa de consult, cu mare greutate și durere, mă dureau coapsele și nu mai puteam să-mi adun picioarele. Pe cap eram transpirată ca după un duș. I-am spus: -Dar cine v-a informat că vreau să dau afară copilul? Ea s-a răstit la mine, zicând că am destui
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 545 din 28 iunie 2012 Toate Articolele Autorului privirile mele privirile mele s-au pitit în doi sâni ca-n două țurloaie de minuni. am stat la poarta ochilor tăi, îngenuncheat ca magul de dragul coapselor tale de lapte, sorbindu-ți făptura în șoapte. te rog, angajază-mă sculptor de-o zi, din fermecătorul tău lut, eu am făcut, o nouă zeiță de marmură albă, i-am pus la gât o salbă, pe buze un zâmbet de
PRIVIRILE MELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358367_a_359696]