KorAP: Find »[drukola/base=coarnă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...129 >

3,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

peste 70 la oră și, cum Îi privea Macomber, bivolii se făceau tot mai mari, până ce reuși să distingă Înfățișarea unuia, unul imens, cu pielea cenușie și răpănoasă și lipsită de păr, cu ceafa lipită direct de umeri și cu coarne negre și lucioase, rămas puțin În urma celorlalți doi, care-și continuau galopul susținut, cu capetele-ntinse; și atunci mașina se apropie și mai mult, săltând de parcă ar fi trecut peste-un șanț, și el putu să vadă uriașa masă zvâcnindă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-ntinse; și atunci mașina se apropie și mai mult, săltând de parcă ar fi trecut peste-un șanț, și el putu să vadă uriașa masă zvâcnindă a bivolului și noroiul agățat de firele rare de păr, umflătura imensă unde se-mbinau coarnele, botul cu nări imense Întins Înainte, și atunci ridică pușca, dar Wilson Îi strigă „Nu din mașină, idiotule!“, și lui nu-i era frică de Wilson, Îl ura doar. Atunci se auzi scârțâitul frânelor și mașina derapă Într-o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
la umbră. Unde mergeți? Îl Întrebă Margaret Macomber. — Să vedem ce-i cu bivolul, răspunse Wilson. — Vin și eu. Hai și tu. Porniră toți trei spre locul unde zăcea cu capul În iarbă al doilea bivol, imens și negru, cu coarne puternice desfăcute larg. — E un trofeu remarcabil, spuse Wilson. Deschiderea coarnelor e de aproape un metru. Macomber Îl privea Încântat. — Arată groaznic, spuse Margot. Nu vreți să mergem la umbră? — Ba da, zise Wilson. Uite, Îi spuse lui Macomber arătând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-i cu bivolul, răspunse Wilson. — Vin și eu. Hai și tu. Porniră toți trei spre locul unde zăcea cu capul În iarbă al doilea bivol, imens și negru, cu coarne puternice desfăcute larg. — E un trofeu remarcabil, spuse Wilson. Deschiderea coarnelor e de aproape un metru. Macomber Îl privea Încântat. — Arată groaznic, spuse Margot. Nu vreți să mergem la umbră? — Ba da, zise Wilson. Uite, Îi spuse lui Macomber arătând cu degetul, vezi tufișurile alea? — Da. — Acolo s-a dus. Băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
tunul ăsta jerpelit. Acum, să vezi cum e cu bivolii. Păstrase detaliile astea până În ultimul moment pentru că nu voia să-l neliniștească pe Macomber. Când te atacă un bivol, o să se repeadă cu capul ridicat și Îndreptat Înainte. Umflătura dintre coarne Îl protejează de o lovitură-n creier. Singurul loc În care-l poți lovi este direct În nas. Mai poți să tragi doar În piept sau, dacă ești Într-o parte, În gât sau În omoplat. Vezi, că după ce i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pe care-l mai simți vreodată. Wilson se aruncase Într-o parte, ca să poată trage Între omoplații bivolului. Macomber rămăsese pe locul său, În picioare, Încercând să-l nimerească-n nas, trăgând de fiecare dată puțin prea sus și nimerind coarnele tari, desprinzând din ele așchii și țăndări ca și cum ar fi tras În țiglele de pe un acoperiș, iar doamna Macomber, din mașină, trăsese În bivol cu Mannlicher-ul de 6,5 când i se păruse că animalul e gata să-l străpungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
desprinzând din ele așchii și țăndări ca și cum ar fi tras În țiglele de pe un acoperiș, iar doamna Macomber, din mașină, trăsese În bivol cu Mannlicher-ul de 6,5 când i se păruse că animalul e gata să-l străpungă cu coarnele pe Macomber, și așa Își nimerise bărbatul cu vreo două degete mai sus de baza craniului, În lateral. Francis Macomber zăcea acum cu fața-n jos, la mai puțin de doi pași de locul În care bivolul căzuse Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Wilson se ridică și privi bivolul căzut pe-o parte, cu picioarele Întinse și cu căpușele mișunând pe pântecele acoperit cu păr rar. „Al dracu’ de frumos bivol, se gândi mecanic. Are-un metru, dacă nu și mai mult, Între coarne. Da. Mai mult.“ Îl strigă pe șofer și-i spuse să Întindă o pătură peste trupul lui Macomber și să stea lângă el. Apoi se duse la mașină, unde femeia stătea În colțul ei plângând. — Frumoasă treabă ai făcut, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
caldă de mai, când vocea Îi era Încă la fel de calmă ca și-n cafenea, și cum țintise cu vârful rotunjit al spadei locul ăla plin de praf de pe greabănul taurului unde mușchii se făceau o cocoașă acoperită de peri scurți, coarnele mari, știrbite de la numeroasele lovituri date-n lemn, care se aplecau când el se pregătea să-l dea gata, și cât de ușor intra sabia, ca Într-o bucată de unt ceva mai tare; cum Împingea mânerul spadei, cu brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
intrase-n el, și-l smotocise de vreo două ori până veniseră să-l ia de-acolo. Așa că acum, când se pregătea să-i servească lovitura de grație, și asta se Întâmpla foarte rar, nu se mai putea uita la coarne; și ce știa o curvă prin ce trecea el Înainte să intre-n arenă? Și oare prin ce trecuseră cei care-și permiteau să râdă de el? Erau toți niște curve și știau unde poa’ să-și bage asta. Jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lustragiu din Spania ar fi un matador. Și ție, care mai ești și de la țară, ți-ar fi și mai frică. — Ba nu, zise Paco. Prea făcuse de multe ori În gând chestia asta. Prea de multe ori văzuse el coarnele taurului, botul lui umed, urechile care-i tresăreau, apoi capul care se apleacă și atacul, tropăitul copitelor și taurul Înfierbântat trecând pe lângă el, În timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
partea lui. — Nu mi-ar fi frică, zise. — Leche, Îi spuse Enrique din nou. Apoi continuă: — Hai să-ncercăm, nu vrei? Cum să-ncercăm? — Uite ce e, zise Enrique, tu te gândești la taur, dar nu te gândești și la coarnele lui. Taurul e atât de puternic Încât coarnele lui taie ca un cuțit, te străpung ca o baionetă și te doboară ca o măciucă. Uite cum o să facem, zise Enrique, scoțând din sertar două cuțite cu care se tăia carnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Leche, Îi spuse Enrique din nou. Apoi continuă: — Hai să-ncercăm, nu vrei? Cum să-ncercăm? — Uite ce e, zise Enrique, tu te gândești la taur, dar nu te gândești și la coarnele lui. Taurul e atât de puternic Încât coarnele lui taie ca un cuțit, te străpung ca o baionetă și te doboară ca o măciucă. Uite cum o să facem, zise Enrique, scoțând din sertar două cuțite cu care se tăia carnea. O să leg astea de picioarele unui scaun. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
măciucă. Uite cum o să facem, zise Enrique, scoțând din sertar două cuțite cu care se tăia carnea. O să leg astea de picioarele unui scaun. După aia o să fiu eu taurul și o să te atac, ținând scaunul În dreptul capului. Cuțitele sunt coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta chiar că-nseamnă ceva. — Dă-mi șorțul tău, zise Paco. Hai s-o facem În sufragerie. Nu, spuse Enrique, căruia dintr-odată-i dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
un costum argintiu cu portocaliu veni spre Manuel zâmbind: — Eu sunt Hernandez, spuse, Întinzându-i mâna. Manuel Îi strânse mâna. — Ăștia ne-au adus niște elefanți În seara asta, spuse băiatul cu veselie. — Da, sunt din ăia mari și cu coarne. — Tu Îi ai pe cei mai urâți. — Nu-i nimic, spuse Manuel. Cu cât sunt mai mari, cu atât au mai multă carne, săracii. Asta de unde-ai mai scos-o? Întrebă băiatul, zâmbind. — E mai veche. Strânge-ți cuadrilla ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
galopul dezlanțuit și, apelcându-și capul și ridicându-și coada, a atacat capa. Țiganul se mișcă-n zigzag și, când trecu, taurul Îl observă și abandonă capa pentru a ataca omul. Țiganul sprintă și sări peste barrera, iar taurul lovi cu coarnele-n ea. Se-nfipse-n ea de două ori, izbind lemnul orbește. Criticul de la El Heraldo Își aprinse o țigară și, după ce aruncă cu bățul de chibrit În taur, notă În carnețelul său: „mare și cu corn destul cât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și strigă la taur: Ha! Ha! Taurul se-ntoarse, părând a fi legat de mantinelă atunci când atacă parcă târându-se, aruncându-se În capă În timp ce Manuel păși Într-o parte, pivotând pe călcâie odată cu atacul și fluturând capa chiar deasupra coarnelor. La sfârșitul mișcării era din nou față-n față cu taurul și-și ținu capa la fel, În față, apropiată de corp, și pivotă când taurul atacă din nou. La fiecare balansare mulțimea striga. De patru ori se legănă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a smuls aplauzele obișnuiților arenei și așa lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i se umfla deasupra umerilor, lăsându-se cu toată greutatea pe tijă. Cu mâna stângă trăgea calul care dădea cu copitele din față În aer și-l trase spre dreapta, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
care i se umfla deasupra umerilor, lăsându-se cu toată greutatea pe tijă. Cu mâna stângă trăgea calul care dădea cu copitele din față În aer și-l trase spre dreapta, În timp ce-l Împingea pe taur dedesubt și Înainte, Încât coarnele trecură pe sub burta calului și calul se lăsă jos, tremurând, mângâiat pe piept de coada taurului care ataca acum capa oferită de Hernandez. Hernandez alergă Într-o parte, atrăgându-l pe taur cu capa spre celălalt picador. Îl fixă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
picadorul era pe jumătate coborât din șa, cu piciorul drept ridicat pentru a-l feri și căzând În stânga pentru a ține calul Între el și taur. Cum calul era săltat În aer și slăbit, se prăbuși, cu taurul Înfigându-și coarnele În el; picadorul Îl Îmbrânci bine cu cizmele și se trase Într-o parte, așteptând să fie ridicat și scos de acolo. Manuel lăsă taurul să se-nfigă În calul prăbușit. Nu se grăbea, picadorul era-n siguranță. În plus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cu toată greutatea pe ea, ținându-l astfel pe taurul care se-mpingea spre cal la distanță. Zurito Îl ținu aplecat deasupra lui și, folosindu-se de lance ca de o pârghie, Întoarse Încet calul, până Îl scoase din zona coarnelor. Simțind momentul În care calul era În siguranță și taurul putea trece, Își relaxă mușchii care opuneau o rezistență metalică și vârful de oțel al lancei sfâșie din cocoașa musculoasă a taurului când acesta se repezi spre capa agitată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
aruncă pe spate. Zurito privea cum picadorul era scos din arenă. Ridicat În picioare, picadorul Înjură și-și lăsă brațele În jos. Manuel și Hernandez erau pregătiți, cu capele desfășurate. Iar taurul, marele taur negru cu calul În spinare, cu coarnele Încurcate-n scări și picioarele din față ale calului atârnând În aer, taurul negru Își Înfigea coarnele-n el de pe picioarele-i scurte, și apoi, arcuindu-și gâtul și ridicându-l, Împingându-l, Încercând să-l răstoarne, Îl răsturnă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și lăsă brațele În jos. Manuel și Hernandez erau pregătiți, cu capele desfășurate. Iar taurul, marele taur negru cu calul În spinare, cu coarnele Încurcate-n scări și picioarele din față ale calului atârnând În aer, taurul negru Își Înfigea coarnele-n el de pe picioarele-i scurte, și apoi, arcuindu-și gâtul și ridicându-l, Împingându-l, Încercând să-l răstoarne, Îl răsturnă. Și apoi atacă năvalnic capa fluturată de Manuel. Manuel simțea că taurul era mai lent. Sângera rău. Întreaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lăsă capul În jos ca să-l agațe, Fuentes se lăsă și mai pe spate, Își lipi brațele unul de celălalt și le ridică, cu mâinile atingându-se și cele două banderillas alcătuind două linii roșii descendente; aplecându-se Înainte, Între coarnele taurului, Îi Înfipse cele două cârlige În umăr și, ajutându-se de cele două bețe acum Înfipte, pivotă, cu picioarele lipite și trupul curbat pentru a-l lăsa pe taur să treacă. — Olé! se auzi mulțimea. Taurul Încerca sălbatic să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
un dansator, ca să-l insulte, cu cele două bețe roșii săltând când mergea. Taurul Îl privea fără a-l ținti, dar pândindu-l, așteptând să se apropie mai mult ca să fie sigur că nu-l ratează, că o să-și bage coarnele În el. În timp ce Fuentes se apropia, taurul atacă. Fuentes descrise un arc de cerc, alergând cu spatele, pe când taurul ataca și la un moment dat se opri din alergat, se balansă În față, ridicându-se pe vârfuri cu brațele Întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]