1,591 matches
-
cu o anumită solemnitate în poezie (uneori fără reliefări), sever ca într-o stampă, căreia îi lipsește adâncimea, iar sinceritatea nu îi este îndeajuns de transfigurată: "Dealurile noastre par morminte misterioase/ Cine doarme sub ele?/ Peste liniștea lor zvârcoliri de coase." Sentimentul dezrădăcinării apare însoțit de nostalgia trecerii timpului, versurile bolovănoase amintesc de Aron Cotruș: "Și noi am coborât/ Din căruța cu fân/ Vă mai aduceți aminte Ioane și Petre/ Blajul părea/ Un sat mai bătrân/ Care-și amestecase noroiul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de nuntă viciate de universul citadin pătruns în viața satului. Fata iese cu plinul înaintea nuntașilor, în timp ce: "Lăutarii obosiți și negri,/ zic un cântec nou de la oraș/ și-și lipesc pe frunțile-ncrețite/ Ultimul bacșiș luat de la nași." Cosașii bat coasele și imaginea statuară a muncitorilor ne trimite la Alecsandri și la Tudor Arghezi ("Belșug"): La umbra nucului de lângă drum/ și umbra fuge speriată,/ Numai copacul șade înverzit/ Că nu poate s-alerge și el,/ Dar ciocanul și coasa rămân de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cosașii bat coasele și imaginea statuară a muncitorilor ne trimite la Alecsandri și la Tudor Arghezi ("Belșug"): La umbra nucului de lângă drum/ și umbra fuge speriată,/ Numai copacul șade înverzit/ Că nu poate s-alerge și el,/ Dar ciocanul și coasa rămân de oțel/ și cosașii de piatră." Ileana Mălăncioiu reînvie universul și muzica versului lui George Coșbuc și scrie poezie cu fine observații. "Gerul se oprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în viziunea asupra existenței noastre aflată în perioada celor mai spectaculare transformări sociale. Mihai Beniuc, încă din "Cântecele de pierzanie", îi evocă pe Horia și pe Iancu, la amintirea cărora îi pare că aude: "Șuier de piatră pe tăiș de coasă" ("Aicea printre Ardeleni"). Odată cu volumul " Un om așteaptă răsăritul" (1946), motivul reapare în poemul "A fost odată un Horea": "Mi se pare însă că mai sunt/ Oarecari nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un peisaj puțin decorativ: "Ca la atac, în linii, mormintele stau șir și dorm voinicii țării acolo-n cimitir." Poetul glorifică, fără zgomot, prezența lor permanentă în viziuni cromatice și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară." Cu volumul lui Ion Horea " Coloana în amiază", publicat în 1961, se lărgește aria de cuprindere a evocării istorice. "Viziunea în Apuseni" dezvăluie, într-o discretă incantație, figurile lui Horea și Iancu: "Când peste lumea toată/ se ridica
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ideea că această suferință este distructivă. În același timp, sintagma metonimică actualizează motivul basmic (apa vie - apa moartă) semnificând erosul ca suferință, ca moarte fără putința învierii. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este metafora explicită coasa tăgăduinței, care semnifică forța ucigătoare a negării dragostei. Această metaforă revelatorie amintește de imaginea morții cu coasa pe umăr, sugerând secerișul din urmă, apocalipsa. 8. Genul liric se definește prin transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
moartă) semnificând erosul ca suferință, ca moarte fără putința învierii. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este metafora explicită coasa tăgăduinței, care semnifică forța ucigătoare a negării dragostei. Această metaforă revelatorie amintește de imaginea morții cu coasa pe umăr, sugerând secerișul din urmă, apocalipsa. 8. Genul liric se definește prin transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Amintire, poetul comunică idei despre efemeritatea iubirii și sentimente, precum tristețea, dezamăgirea, suferința. O altă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prezența copiilor, de broaște, căci aceea ar aduce oarecare rău vreunui copil; deci, spre a paraliza aceasta, trebuie a zice: „Usturoi sub limba copilului!“ Femeile care se sfădesc cu oamenii prind o broască din fîntîna de unde iau vecinii apă, o coasă la gură cu un fir roșu (îi leagă gura) și o aruncă din nou în fîntînă. Astfel, ea „a legat“ gura vecinilor. Aceștia simt și, pentru a lega și ei pe a guralivei, fac același lucru cu un broscoi. însă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i meargă bine celui ce le va purta și să nu le isprăvească sîmbăta, că face a boală. Duminecă să nu coși ceva la o cămeșă a cuiva, că-i coși mințile. Pentru aceasta, cînd e neapă rată nevoie, cît coasă, dă-i purtă torului să ție în gură cîteva fire de destrămătură. Nu e bine a se face copilului nou-născut prima cămeșuică din pînză nouă, ci, dacă e băiat, să-i facă din o cămeșă bărbătească, iar dacă e fată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fug toate relele și duhurile necurate. Duhurile necurate se sperie de fier. Și talajul le sperie, pentru că se gîndesc la rindea; fă ina de lemn (rumegușul) le amintește de sfredel; cusătura le pomenește de ac; iarba cosită le spune de coasă. (Gh.F.C.) Cînd auzi pentru prima dată trăsnind, să-ți lovești încet capul cu o bucată de fier și să zici: „Capul ca lucrul acesta.“ (Gh.F.C.) Fierul e lucru roșu, pentru că ruginește. (Gh.F.C.) Fierul e ca ochiul, pielea sau ouăle de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd se întîlnesc două lăuze, schimbă între ele ace. (Gh.F.C.) Primele haine ale copilului se trec pe sub topor. Prin prima cămașă se trece o bucată de fier. (Gh.F.C.) Și mortului i se pune fier în coșciug: o seceră, bucăți de coasă, cuie, iar sub cap, ac cu ață. în unele locuri, o babă înconjoară mormîntul, îl descîntă și înfige lîngă cruce cuțitul pe care îl ține în mînă. (Gh.F.C.) Filipi Trei zile de Filipi nu se coase, că îți merge rău
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sus, că bate piatra peste ogorul tău cît merele. în a noua joi după Paști, „Joia Verde“, să nu lucrezi nimic nici în casă, nici la cîmp, ca să nu bată piatra. Din Joimari și pînă la Ispas nu se toarce, coase, fierbe cămeși etc. joile, că bate piatra ori se-ntorn ploile și se face secetă. Cînd ciocnești ouă în ziua de Paști, are să ploaie cu piatră. La Sf. Ilie, dacă bați roadele de păreți, are să bată piatra. Primăvara, podgorenii leagă cîteva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să coși dumineca, să înjugi boii sau să lucrezi ceva, că tot ce faci e lucrul dracului și te trăsnește cînd te-o apuca ploaia undeva. în ziua de Ajunul Crăciunului, pînă a nu răsări soarele, să pui mîna pe coasă, secure, furcă, topor, ca să-ți fie drag să muncești cu ele peste vară. La Ropotin (a treia marți după Paști) se fac țeste* și se lucrează din toate cîte ceva, ca să ți fie drag pe vară să lucrezi. Dacă lași
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vreasc pînă se strînge o gră madă mai mare, apoi un oarecare îi dă foc, zicîndu-se că aceasta e lumînarea mortului. Dacă vrei să moară cineva, fă-i cu lumînare furată de la mort. Moartea are unelte de cosaș: ciocan, nicovală, coasă și gresie. (Gh.F.C.) Mortul din familie spurcă mai mult decît mortul străin. (Gh.F.C.) Femeile care gătesc mortul pentru groapă sînt necurate, nu au voie să gătească mîncarea de pomană. Ele trebuie să se spele cu agheasmă și să meargă la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
primejdie de-a pierde sau se sperie de ceva, se afumă cu nări de vulpe. Cînd e o femeie în primejdie de pierzanie, se spală icoana Maicii Domnului și i se dă apă de aceea de băut. Se ia o coasă, se deschide o fereastră, prinde coasa de măsea, o pleacă puțin cu vîrful în jos pe fereastră afară, toarnă apă de trei ori pe pînza coasei, astfel ca să se scurgă într-un vas, și apoi din acea apă bea femeia
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sperie de ceva, se afumă cu nări de vulpe. Cînd e o femeie în primejdie de pierzanie, se spală icoana Maicii Domnului și i se dă apă de aceea de băut. Se ia o coasă, se deschide o fereastră, prinde coasa de măsea, o pleacă puțin cu vîrful în jos pe fereastră afară, toarnă apă de trei ori pe pînza coasei, astfel ca să se scurgă într-un vas, și apoi din acea apă bea femeia de trei ori, iar cu restul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Maicii Domnului și i se dă apă de aceea de băut. Se ia o coasă, se deschide o fereastră, prinde coasa de măsea, o pleacă puțin cu vîrful în jos pe fereastră afară, toarnă apă de trei ori pe pînza coasei, astfel ca să se scurgă într-un vas, și apoi din acea apă bea femeia de trei ori, iar cu restul o spală pe cap și pe corp. După aceea, se leagă femeia peste pîntece cu „tort de învățătură“ (la care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vezi și nu auzi porc tăindu-se, e bine să-ți înțepi degetul cu un ac, ca mă car să vezi sînge. Cînd porcii se joacă sau se încură* cu fîn în gură, se strică vremea. Oamenii nu ies la coasă dacă n-au văzut la Ignat sînge de porc negru. Dacă n-au văzut, înțeapă creasta unui cucoș negru, ca să iasă sînge. Cînd tai porcul de Ignat, să dai de pomană o strachină de făină și o mînă de sare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Încinge o nouă petrecere. După terminarea petrecerii, pentru tinerii căsătoriți Începe o viață nouă. Am parcurs firul vieții omului prin botez, am trecut prin căsătorie și ajungem la moarte. Această creează frică, repulsie, fiind Înfățișată ca un schelet cu o coasă În mînă. Pentru cel plecat din lumea aceasta există convingerea că În altă lume Îi va revedea pe cei dragi. În acest sens exemplific prin două mărturii: ăă Mătușa Maria: ,, A mai fost o femeie la noi În sat care
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
preocupări generale, căci ele nu trebuie să lipsească nici din viața satului, nici din aceia al orașului. Asemenea specialități pot da obiecte utile pentru nevoile casnice și ale agriculturii, astfel: a) tîmplăria: greble, furci de lemn, cozi de topor, sape, coase, mînere de secere, ghiveci pentru flori, sandale, făcăleți, etajere, stelaje; b) tinichigeria: grătare, bilițe ( curse ), forașe, cănuțe de apă, tăvi, lopățele pentru foc, clește; c) lucruri din pae, papură, foi de porumb, din trestie, de nuele, de salcie, răchită, păr
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
patriarhal, reliefat de imagini vizuale și auditive: "Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână", "toaca răsună mai tare", "fluiere murmură-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar clopotul personificat "împle cu glasul lui sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dar Miron Iuga se opune, o vrea el pentru a-și întregi domeniile; țăranii n-au mălai, n-au cu ce se încălzi, n-au cu ce plăti birul și autoritățile le iau animalele din curte; țăranii înarmați rudimentar cu coase și topoare aprind conacele și-i pedepsesc pe cei care i-au oprimat; Miron Iuga este ucis de mulțimea furioasă, Nadina este violată și sugrumată; Aristide Platamonu este pedepsit de tatăl unei fete pe care o siluise; plutonierul Boiangiu este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
social, structura zestrei nu diferă prea mult de la o fată de boier la alta, doar ici și colo apar ceva diferențe cu privire la forma broderiei sau la culoarea pietrelor prețioase. În rest se întâlnesc cam aceleași ro chii, aceleași țesături (bela coasă, atlaz, ghermeșut, cașmir), același număr de inele, aceeași duzină de prosoape, același număr de animale. Singura diferență substanțială se întrevede la moșii, și robii țigani dați pe nume, familii, meserii. De la începutul secolului și până la 1800, moda variază foarte puțin
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cu lucruri și, cu urechile ciulite la ceea ce soția sau fiica sa îi dictează, el notează cu atenție întrebând de două ori acolo unde nu e sigur sau nu a înțeles care ar fi diferența între o rochie „dă bela coasă roșie cu flori de fir“ și o rochie tot de bela coasă, tot ro șie, dar „cu florile în natural“ sau între „cer cei de aur cu zmaragduri cu trei picioare de balașuri“ și „cer cei dă aur cu zmaragduri
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
dimineața, trebuia să mergem în grajduri să le hrănim, să le adăpăm, să le facem curat, să le înlocuim culcușul de paie, să le mulgem, să le ducem vițeii sau iezii la supt. Vara, la prima și la a doua coasă, sub un soare arzător, toată această trudă nesfârșită era pentru ele. Tot pentru ele, semănam sfeclă în septembrie, pe care o culegeam în primele dimineți cu brumă (când era ger, făceam degerături la degete), ca să nu ducă lipsă nici iarna
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]