1,228 matches
-
ceasul numără la fel creșterea și descreșterea. Ce-i de făcut? Înfigem un țăruș în mijlocul inimii, cadranul indică umbra. Partea peste care urmează să treacă soarele încape până și incertitudinea ploilor. Partea peste care a trecut soarele înghesuie lumina în cochilii de melc pentru zile negre. A venit vremea buzunarelor goale, să-i cotrobăim de lumină și-n cur pe grașii pământului. Fraților, țipa Cozma, nepotul cel mare a lui Sterian, a venit vremea să le întoarcem pielea pe dos! Dumnezeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mereu sunt amare sau poate că trupul în sine era o otravă ce încă se mai suporta sub rădăcinile limbii. 74. Spațiul. Ruinele îl strângeau ca o menghină. Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în ochi! Îmi este milă de ea, dezleagă-o de nenoroc! Îngerul meu are 18 ani și mă așteaptă. Mama mai avea doi îngeri cărora trebuia să le umple buzunarele. Spațiul lui Petru dimensiona nimicul în două jumătăți identice. Biserica, cochilie de melc goală pe dinăuntru, pe dinafară. Pe valea Bârgăului a coborât noaptea. Petru a împăturit chipul în batistă, l-a dosit în buzunarul cămăși, a adormit cu el în inimă. În fotografie, s-a făcut târziu mai devreme. 75
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
candelabru din bronz care zăcea contorsionat pe pardoseala murdară de marmură. — Aici. Vreau să-ți arăt ceva. Deschise drumul, conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia a ceea ce fusese odată domul de sticlă al Reichstag-ului. Acum toată sticla lipsea și, în lumina lunii, traversele de susținere din cupru semănau cu pânza unui păianjen gigantic. Nebe își îndreptă lanterna spre stâlpii carbonizați, plesniți, care înconjurau Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întrebări, Frau Steininger, dar ele trebuie să fie puse. Sunt sigur că înțelegeți. Cel mai bine e să știm absolut totul. Am sorbit din cafea și apoi am contemplat zațul de pe fundul ceștii. Oare ce însemna o formă ca o cochilie de scoică? mi-am zis. — Ce-mi puteți spune despre băieți? am întrebat-o. Ea se încruntă: — Pentru numele lui Dumnezeu, are 14 ani. Mânioasă, își stinse țigara. — Fetele cresc mai repede decât băieții. Mai repede decât ne place, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
necesari cel puțin doi „tu“, distincți și concomitenți, care să se desprindă din mulțimea de el, ea, ei.) Totuși, văzând cărțile din casa Ludmilei, te simți încrezător. Lectura înseamnă solitudine. Ludmila pare apărată de valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apărată de valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care le citește? Sau, poate, relația dintre Cititor și Cititoare rămâne relația a două cochilii separate, ce pot comunica numai prin confruntările parțiale a două experiențe exclusive? Ai cu tine cartea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care le citește? Sau, poate, relația dintre Cititor și Cititoare rămâne relația a două cochilii separate, ce pot comunica numai prin confruntările parțiale a două experiențe exclusive? Ai cu tine cartea pe care o citeai la cafenea și ești nerăbdător s-o continui, pentru a i-o putea da ei, pentru a comunica cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ar fi destul să dau un singur telefon unei singure persoane... Dacă aș avea cea mai mică dovadă... Orice... Mintea începe să-mi treacă din nou în revistă toate faptele, ca o pasăre care întoarce cu pliscul iar și iar cochiliile goale ale unor scoici. Dacă o mai țin mult așa, o să înnebunesc. — Mă întrebam dacă... Deodată, îmi dau seama că Nathaniel îmi vorbește. De fapt, cred că e posibil să vorbească de mai mult timp - și eu nu am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
culoare la păr.. încep, însă doamna Farley scutură din cap. — Te vedeam mereu cum intri și cum ieși grăbită, cum ajungi acasă noaptea târziu, și mereu arătai foarte obosită. Și îmi amintesc că mi se părea că arăți... ca o cochilie goală, și nu ca o persoană. Ca o frunză uscată. Ca o păstaie. Ca o frunză uscată ? Repet în minte indignată. Ca o păstaie ? — Dar acum ai înflorit pur și simplu ! Arăți mai în formă, mai sănătoasă... arăți fericită... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nemișcată, placată în interiorul vizierei, acoperind toată fața lui Kane. Își retrase brusc mâna, ca ars. ― Ce este? întrebă Lambert. ― Atenție! are ceva pe față, în interiorul căștii. Ea ocoli gura puțului. ― Ce?... Văzu creatura înfășurată în interior, ca o moluscă în cochilia ei. ― Oh, Dumnezeule! ― Nu pune mâna! Dallas se uită la colegul lui. Nu văzu nimic semnificativ. Făcu o încercare, trecând mâna repede deasupra creaturii lipită de fața lui Kane. Ea nu se clinti. Încordat ca un arc, gata să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mirosuri familiare. Dallas recunoscu unele dintre ele, caracteristice anumitor membri ai echipajului. Departe de a bănui pe cineva, amușină de două ori în semn de complicitate. Deodorantele nu erau excepționale pe o navă de mărimea lui Nostromo. Închiși ani-lumină în cochilia lor de metal, eroii noștri, având alte griji mai importante, nu se sinchiseau de efluviile vecinilor. Ripley își păstrase înfățișarea îngândurată! ― Ce te necăjește? Tot la hotărârea lui Ash te gândești! Nu-ți place deloc că ne-a lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ieri am plecat... Neînțeleasă Motto: Mi-e teamă că ți-e frig de mine și cuvintele înmuiate în sinceritate scrise pe ultima zăpadă pentru tine s-au topit înainte de a le fi înțeles sensul Astăzi parcă am fost expulzată din cochilia unui melc și când am dat de lumină mi-au orbit ochii. Am bâjbâit să găsesc troianul de zăpadă încărcat de cuvinte, strat după strat, egal cu numărul zilelor de singurătate. Dar razele soarelui mi-au sărutat umărul ca și cum mi-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lăsam sedusă și mă sculptai așa cum îți doreai. Dar peste noapte a început să plouă: toată creația s-a transformat în sloi. Ochii tăi nu au mai avut puterea, să țină conturul chipului meu, intact. Neputincios te-ai retras în cochilia ta și țiai promis să te lași de sculptat. Ți-ai cumpărat vopsele și un șevalet, să găsești alte modele, pentru a le seduce. Un semn de iubire Domnește atâta liniște în jurul meu și iarna mi se pare ca o
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
disipase și rămăsesem doar eu. Spiritul! Cred că trebuie să fi greșit undeva, pentru că n-am atins nici un fund, ci am ajuns din nou la suprafață! Să fi fost acest ocean curgător o sferă? Sau să aibă o structură asemănătoare cochiliei unui melc? Ciudat e Timpul ăsta! O insulă! Capitolul 18 Am văzut-o! Era o denivelare la orizont. Nu putea fi altceva. Exact ce căutam! M-am grăbit cât am putut de mult, căci nu mai rezistam încercărilor și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou, pe o bancă instalată de primărie ca să civilizeze orașul, un boschetar, din cei care-și poartă avutul cu sine de dimineață până seara, așa cum Își cară melcul În spinare cochilia, doarme cu capul sprijinit de bagajul transformat În pernă. Antoniu se gândește că ar fi momentul, să apeleze la cantina săracilor, pentru a putea avea mai mult timp pentru scris. A aflat de una care se află chiar În cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Animat de această idee, s-a apucat să lucreze la elaborarea unor metode prin care să controleze explozia nitroglicerinei. După trei ani de muncă, Nobel a reușit să stabilizeze nitroglicerina amestecând-o cu kieselgur, un oxid de siliciu obținut din cochiliile diatomeelor. Așa s-a născut dinamita, al cărei nume vine de gre cescul dynamis, ceea ce înseamnă putere. Instabila nitroglicerină fusese îmblânzită, acum explozivul putea fi modelat și transportat fără probleme, păstrându-și totodată brizanța foarte ridicată. Cererea pentru noul material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și norocul este relativ), Homer se afla încă în nesimțire, când sfera lui a fost tăiată, ca un mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Economic - nu mai știu dacă am apucat vreodată să-ți vorbesc despre „liceul de fete“ de pe strada mea. Elevii erau în proporție zdrobitoare, probabil peste nouăzeci la sută, de „sex frumos“. Dimineața, când încă nu mă hotăram să migrez din cochilia Melcului într-o ținută decentă, îmi treceau pe sub fereastră, ultrasociabile, rareori solitare - seara, când mă întorceam acasă cu senzațiile ațâțate de un păhărel, altele o roiau de la orele de după-amiază, tot așa volubile, în grupuri de cinci, șase gagici înconjurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu se învață, probabil. Ține de "codul genetic". N-am reușit să fiu în largul meu, cu nervii complet destinși, decât în dragoste, în rest, mă stresează, mă pune în alarmă și, în final, mă obosește orice mă scoate din cochilia mea. Nu e deloc simplu. Nici plăcut. Inclusiv pentru cei cu care vin în contact, presupun. De fapt, habar n-am ce cred ceilalți despre mine. Probabil, mă socotesc, cum m-a caracterizat Piru odată, prea ombrageux. Și poate că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la o pajiște cu palmieri, unde oceanul se întâlnea cu un fluviu, în mijloc fiind o insulă. Ieșise soarele și se înseninase, iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care se întindea limpede, pe nisip. În acea poiană a insulei unde fluviul se vărsa în ocean, se găsea un turn alb, care parcă avea menirea să păzească întinderile de apă până la orizont, și malurile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
din temelii, tunetele care apar uneori la miazănoapte sunt generate de scrâșnitul dinților ei uriași. șase în al treilea loc: e timpul să le înveți pe deja adolescentele broscuțe țestoase de galapagos metoda secretă prin care se pot dezbrăca de cochilia lor, în care, evident, pot reintra mai târziu, oricând doresc. scoți din partea din față a desagii-fără-fund cutiuța cu nasturi-de-scoică-de-mohenjo-daro, strecori mâna ta pricepută în fiecare dintre cele patru colțuri ale fiecărei carapace de broască țestoasă de galapagos și înlo cuiești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu alge, deschizi caiețelul cu însemnările tale de călătorie și scrii un poem. șase în al treilea loc: este vremea ritualului sacru, a venit noaptea, ești singur pe plajă lângă un zid de cranii cu alge, tocmai ai găsit o cochilie de scoică-tridacna-gigas, atât de rară, te așezi în genunchi, spui de trei ori rugăciunea inimii, scoți ușurel inima ta mare de sub vestuța de pluș kaki, o așezi în scoică, funcționezi acum pe circulația extracorporeală, de rezervă, vezi inima ta pulsând
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]