1,506 matches
-
luat numele de Codex Theodosianus. Istoria lui Sozomen e contemporană, am putea spune, chiar cu publicarea Codexului, unde istoricul putea foarte bine să găsească toate legile pe care ar fi vrut să le consulte. Apoi, s-ar putea ca folosirea codex-ului să-i fi plăcut lui Theodosius, căruia Sozomen îi dedică istoria sa. Așadar, pentru Sozomen (și nimic nu ne împiedică să ne gîndim că și pentru Socrate), acest text juridic fundamental a putut fi determinant. c) Stilul și publicul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a pus veșmintele arhierești deasupra ei, ea a fost mântuită prin darul lui Dumnezeu invocat de Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni. Au fost consemnate nenumărate vindecări miraculoase ale unor boli considerate incurabile. Unele dintre tămăduiri au fost Înregistrate Într‑un codex special păstrat la mănăs‑ tire, În timp ce altele au circulat prin intermediul periodi‑ celor și al cărților. Din cauza spațiului limitat, nu este scopul acestei lucrări acela de a oferi o relatare amplă a minunilor sfântului. Totuși, vom continua descrierea câtorva dintre ele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
asemenea clopotului din poemele mele. Cei doi copaci astrali erau: arborele lunar și arborele solar. Cel lunar sta sub semnul astrului nocturn și dădea fructe de argint, cel diurn producea fructe de aur. În Splendor solis 432, în Speculum veritatis (Codex al Vaticanului) sau în manuscrisul Cheia Secretului Secretelor, se admite că metalele sunt vii ca niște arbori care au rădăcini, trunchiuri și frunze, argintul crescând la lună și aurul la soare, o nuntă alchimică umanizată într-o armonie sacră. Alte
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
forma cărții de a cărei însemnătate ne-am da seama poate dacă am citi cîtva timp role de case de marcat, între rafturi de biblioteci ca tubulatura unui interior de submarin a fost saltul de la volumen, sulul de papirus, la codex, foi înseriate, alcătuind caiete. Cenzura, chiar și prin foc, a apărut cu mult înaintea altor reglementări adiacente editării: dreptul de autor, de editor. Încă din antichitate, opera scrisă și făcută publică a stîrnit pasiuni și convulsii politice, religioase, morale. Ori
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cusute împreună și așezate sub aceeași copertă"; în 1962, în Grand Larousse encyclopédique: "Ansamblu de foi tipărite și reunite într-un volum broșat sau legat". Aceste definiții sînt prea actuale și prea limitate; cartea a cunoscut și alte forme decît codex-ul, iar descoperirea lui Gutenberg nu este decît o etapă în lunga ei istorie. Pentru a defini cartea, trebuie să recurgem la trei noțiuni a căror îmbinare este necesară: suportul scrierii, difuzarea și păstrarea textului, ușurința în mînuire. Cartea este
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
din corecturile pe care le aducea autorul între mai multe cópii. Sulul de papirus, formă tradițională a cărții antice, se numea volumen în latină. Între secolele al II-lea și al IV-lea e.n. el a fost înlocuit progresiv de codex, făcut din foi inserate și pliate pentru a forma caiete legate între ele. Din acea perioadă, cartea și-a păstrat întotdeauna această formă, dar limbajul nostru dă cuvintelor volum și cod alte sensuri decît cele originale. Este vorba despre o
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
incomod și trebuia ținut cu amîndouă mîinile, ceea ce nu permitea luarea de note de lectură, așa cum se va face mai tîrziu. Adesea, această transformare a fost legată de înlocuirea progresivă a pergamentului cu papirusul, care se efectua în aceeași perioadă. Codex-ul se preta mai puțin papirusului, destul de sfărîmicios, și dacă pergamentul oferea un suport bun volumen-ului, rezistența și suplețea sa permiteau să se dea cărții o formă mai practică. Dar această explicație rămîne insuficientă, deoarece se cunosc volumina din pergament
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
papirus. Și prețul materiilor a putut fi determinant; fabricat exclusiv în Egipt, papirusul era mai scump decît pergamentul, cu atît mai mult cu cît acesta din urmă avea avantajul de a se putea scrie pe ambele părți. Unii caută originea codex-ului la neohitiți, pentru că pe stelele lor se văd obiecte asemănătoare cărților, prevăzute și cu coperți, dar este vorba despre un mileniu distanță între aceste imagini și primele codices cunoscute. Mai știm că romanii foloseau tăblițe de lemn acoperite cu
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
școlarilor, în același mod în care folosim noi tăblițele de ardezie. Se întîmpla ca aceste tăblițe să fie unite cîte două (diptychon) sau în număr mai mare (polyptychon) și legate pe spate; această formă a inspirat-o pe cea a codex-ului, cu atît mai mult cu cît acesta se pare că a fost precedat de un fel de polyptychon, grupînd foi separate și nu caiete. Alții leagă această evoluție de dezvoltarea creștinismului; creștinii aveau nevoie de cărți, dar erau prea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de dezvoltarea creștinismului; creștinii aveau nevoie de cărți, dar erau prea săraci pentru a folosi costisitoarele papirusuri; în plus, în timpul persecuțiilor le era ușor să ascundă codices-urile, mai mici și mai ușor de mînuit. Tocmai aceste calități au constituit șansa codex-ului care a debutat prin literatura de masă pe care poate a și creat-o. El constituia o formă ușor de transportat a cărții, foarte potrivită slujitorilor bisericii, magistraților, funcționarilor, călătorilor, școlarilor. Dezvoltarea sa a avut consecințe chiar în dispunerea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
20 de mănăstiri ale peninsulei Muntelui Athos, ale mănăstirii Sfînta Caterina, aproape de Sinai. Aceste biblioteci au fost un izvor nesecat de descoperiri pentru colecționarii Renașterii și cercetătorii secolului trecut; la Sfînta Caterina din Sinai s-a găsit, în 1844, faimosul Codex Sinaiticus, manuscris din secolul al IV-lea care conține fragmente importante ale Vechiului Testament și Noul Testament în întregime. Locul însemnat ocupat de studii în civilizația bizantină a antrenat un comerț cu cartea prosper și constituirea unor bogate biblioteci private; de
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
comodă dar aproximativă. Școlii din Tours (Fleury-sur-Loire, Saint-Martin de Tours, Marmoutiers) îi datorăm Bible de Moutier-Grandval, Sacramentarie d'Autun, Premičre Bible de Charles le Chauve, Evanghéliaire de Lothaire. Celei din Saint-Denis i se atribuie Seconde Biblie de Charles le Chauve, Codex aureus și Bible de Charles le Gros. Școala din Reims se distinge printr-o puternică amprentă bizantină; principalul scriptorium, cel din Hautvillers, a produs Evangéliaire d'Ebbon și Psautier dit d'Utrecht. Sacramentaire de Drogon și Evangéliaire de Saint-Médard de
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
paginile volumului în căutarea notelor, pe care le neglijează pînă la urmă. S-a revenit uneori la vechea practică a manșetelor, dar numai pentru titlurile de capitole sau de paragrafe. 3. Structura. Forma actuală a cărți este încă cea a codex-ului de la sfîrșitul Antichității. În Evul Mediu, cartea era deja formată din caiete, adică foi de pergament pliate și strînse la un loc. Cartea tipărită a folosit hîrtia în același mod, iar formatul său depindea de numărul de pliuri ale
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
edituri belgiene și elvețiene difuzează cărți pe piața franceză. D) Revoluția cărții. Dezvoltarea tehnicilor și a mijloacelor de comunicare audio-vizuale este în general considerată ca o concurență serioasă pentru carte și poate ca un factor de schimbare a formei acesteia. Codex-ul are totuși mari șanse să se păstreze în viitor, iar microfilmele și benzile de magnetofon nu vor fi decît mijloace de substituție; de altfel, accesarea lor este indirectă, necesitînd intemedierea unui aparat. Încercările întreprinse pentru a combina formele noi
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în a sa Liber de nihilo (1509), se ocupa de acea "negație originară a creaturilor și a materiei" care este nimicul, folosind-o ca un concept cardinal al teologiei sale negative? Sau până și Leonardo care, într-o adnotare din Codex Atlanticus (folio 389 verso d) scrie: "Între lucrurile mărețe care se află printre noi, ființa nimicului este cea mai măreață"? Sau biblia scepticismului nihilist, Quod nihil scitur a lui Francisco Sanches? Și apoi Leibniz, mai cu seamă cu celebra întrebare
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ce și-a scos singură ochii spre a scăpa de urmărirea regelui Richard se găsesc și în Viețile sfinților (Proloagele) mitropolitului Dosoftei. Minunea vindecării călugăriței a fost inserată și în Albinușa, copiată de popa Ion Românul în 1620, alături de Alexandria (Codex Neagoeanus). Din păcate, după capitolul de sinteză dedicat de N. Cartojan materialului narativ atât de divers din cultura română axat pe tema Minunilor Maicii Domnului, nu mai există nici o altă cercetare de ansamblu. Ediții: Mântuirea păcătoșilor, în Crestomație de literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Editura Albatros, București, 1974, p. 76. Despre utilizarea frecventă în țările române a Manualului de legi al lui Constantin Harmenopoulos (jurist bizantin din secolul al XIV-lea), cunoscut și sub numele de Hexabiblos sau Cele 6 cărți, care rezumă vestitul Codex de legi realizat în secolele IX și X de Vasile I Macedoneanul și Leon al VI-lea cel Înțelept, vorbesc și Nicolae Iorga (Bizanț după Bizanț) și Neagu Djuvara (Între Orient și Occident). 240 Grigore I. Dianu, op. cit., p. 17
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
1517 Mitropoliei din Târgoviște. Tot din ordinul lui Neagoe s-a scris un Tetraevanghel, din care până la noi a ajuns doar ferecătura, somptuos lucrată în argint. Pentru mănăstirea de la Curtea de Argeș Neagoe a făcut importante achiziții de cărți, după cum probează un codex ce cuprinde omilii ale lui Ioan Hrisostom, dăruit în 1519. Un gust ales marchează produsele scriptoriilor epocii. Multe din hrisoavele alcătuite în cancelaria domnească s-au conservat, iar frumusețea lor face din aceste acte veritabile podoabe. Și tipograful Macarie, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cu secolul al VI-lea Î.H., literatura grecilor a fost conservată pe suluri de papirus; e de remarcat faptul că pînă În secolul al III-lea al erei noastre se găseau În mod excepțional papiru suri În formă de codex. În secolul al IV-lea d.H., Începe decadența papi ru sului, care totuși, În proporții tot mai mici com parativ cu pergamentul, continuă să fie folosit pentru trans crierea operelor literare pînă În secolul al VII-lea. Papiru surile medievale
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pergamentul poate fi utilizat pe ambele fețe; În peri oada imperială, pergamentul era adesea colorat cu purpură, mai ales În zona titlurilor (care puteau fi scrise cu litere aurii); uneori Însă chiar opere Întregi se scriau pe pergament purpuriu (v. Codex Aureus, un perga ment purpuriu cu litere aurii, scris Între 778 și 820, aflat cîndva la Bibliotheca Palatina din Heidelberg, păstrat În prezent În două părți distincte, la Biblioteca Batthya neum și la Biblioteca Apostolica Vaticana, și ale cărui coperte
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
care se făcea arareori și nu fără difi cultate pe papirus. Superioritatea pergamen tului este așadar evidentă din acest punct de vedere. În vremea lui Marțial a Început să fie folosită o nouă formă de carte, așa-numitul codice (lat. codex; gr. bivblo~, teùco~, swmavtion), care se compunea dintr-un grup de fascicule (lat. quaterniones) prinse laolaltă. Un qua ternio, la rîndul său, era un ansamblu de patru foi duble. Mai rar se foloseau terniones, de șase foi (id
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ajunse pînă la noi trec dincolo de secolul al IV-lea; cele mai vechi sînt fragmentele de codice de piele descoperite În urma săpăturilor din Egipt. Codicele era mai ușor de mînuit decît sulul și putea cuprinde un material mult mai Întins. Codex multorum librorum est, spune Isidor (Origines, 6, 13, 1). O consecință a superiorității indiscutabile a codi celui de pergament asupra sulului de papirus a fost un proces de o imensă importanță În istoria textelor antice, și anume transcrierea literaturii clasice
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
invers; numele proprii le ia drept comune și invers; ia cuvinte grecești drept latinești; repetă eronat o literă din vecinătate sau anticipează una care urmează; schimbă ordinea literelor, silabelor, cuvin telor; desparte sau leagă greșit cuvintele (e.g. Plaut, Trin., 708: codex uetus: multa ab omina, Scaliger emendauit: multabo mina); distribuie greșit replicile În drame; Înțelege greșit ligaturile, prescurtările și alte semne și le scrie așa cum le-a Înțeles; caută să dea sens unui pasaj pe care nu Îl Înțelege sau care
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
quae testium fidem perscrutatur et locupletissimis auctoribus tradita repraesentat. Pentru critica de text a vremurilor noastre, sînt esențiale legile formulate de Maas, de o concisă limpezime, demnă de cultura antică. Tradiția manuscrisă este reprezentată fie de un sin gur martor (codex unicus), fie de mai mulți. În primul caz, recensio constă În descrierea și des cifrarea, cît mai precis cu putință, a martorului unic; În al doilea caz, demersul este complex. Fiecare martor depinde fie de un model (exemplar) care a
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de elimi natio, dacă aceasta e cerută În temeiul altor motive. Identificarea lecțiunilor la care un martor putea sau nu ajunge prin conjectură ține de examinarea (exa mi natio) prezumtivelor variante. 6 EXAMINATIO Procesul de recensio conduce fie la un codex unicus care a supraviețuit, fie la un arhetip care se poate recon stitui cu un mare grad de precizie, fie la două seturi de variante, care ori au supraviețuit, ori pot fi recon stituite; aceste seturi de variante conferă textului
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]