1,218 matches
-
S-a grăbit Vodă să se recăsătorească și nu a respectat „anul jalii” (voi mai vorbi despre el ceva mai jos), „anul de doliu”, interdicție pe care Biserica o preluase din legislația romană (ea figurează în Sintagma bizantinului Matei Vlastaris, codice copiat și în Moldova chiar din porunca lui Ștefan cel Mare). A fost obligat Vodă să se însoare din nou. Obligat și de moartea soțiilor și de dorința (imperioasă în cazul caselor domnitoare) de a avea un moștenitor. Putea obține
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bălenilor, de marele postelnic Alexandru Alexeanu, fiul marelui ban Gherman 74 adversarii], „legea dumnezeiască”, „lege și pravilă”, „legea și obiceiul țării”, „legea românilor” -, fie că era vorba de vechile cutume, fie că, în vremurile mai noi, erau avute în vedere codicele juridice ale Ecclesiei și ale Aulei, este tot mai frecvent pomenită în cronici și în hrisoave; Constantin Brâncoveanu, judecându-l de trei ori pe paharnicul Staicu Bucșanu din Merișani - cel însurat cu Marica, fiica marelui spătar Diicu Buicescu, înrudit, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cât poți dzice că nascú și în Moldova oameni”). Prin 1660, în luna aprilie, Gheorghe Ștefan cu cei care îl urmaseră, o veritabilă „curte” privată (între ei și câțiva cărturari, precum Antonie de Moldovița, confesor și secretar, autor al faimosului Codice) se afla la Viena, iar în 1662 cutreiera landurile germane, fiind, pe rând, oaspete al prințului Wenzel von Lobkowitz și al contelui von Rothal. în 1663, ajunsese în Rusia - cu bani de la prințul elector Friederich Wilhelm -, trecând prin Prusia și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
I, p. 546 (trimite la Claudiu Paradais, Comori ale spiritualității românești la Putna, Iași, 1988, p. 242, 280. 22. Vezi Philippe Ariès, Georges Duby (coord.), Istoria vieții private [vers. rom.], vol. III, București, Editura Meridiane, 1995, p. 149 și urm. Codicele de legi, în vigoare în Veacul de Mijloc, acordau și ele o deosebită atenție acestei probleme (vezi capitolele specializate în Pravila scriitorului Lucaci, Pravila din 1581, Cartea românească de învățătură. îndreptarea legii; liste de termeni la Gh. Chivu, Limba română
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Jos - Bistrița 201, și fragmentul de pravilă, datând probabil din secolul al XVI-lea (Fragmentul Ghibănescu) 202. în Moldova, către mijlocul primei jumătăți a secolului al XVII-lea Eustratie Logofătul tălmăcește după Malaxos 203, Harmenopoulos și Matei Vlastaris, un codice de legi numit Pravila aleasă. Textul (în care, lângă numeroasele articole cu caracter ecleziastic, se află și prevederi de drept civil și penal) era gata încă din 1632, dar va rămâne în manuscris. Literatura juridică în românește avea o tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pravila - este numai pâine și apă, și metanii câte s-au scris mai nainte, și altele, iar sâmbăta și dumineca fiertură cu unt, iar pește și brânză și carne nici într-un chip...” (Pravila mică). în Pravila Sfinților Apostoli (după Codicele de la Ieud, București, Cultura Națională, 1925): „Iară cine ia a doa muiare ũ lě (t) po(st) kd”[2 ani, post 24]. 207. Pravila bisericească numită cea mică, editată de Academia Română, București Tipografia Laboratorii români, 1884, p. 93. 208. Pravila
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
foarte multe astfel de documente (după datele cărora istoricii propun ani ai morții - „mort după...” - respectivelor persoane), nu pentru că numărul prevăzătorilor n-ar fi fost consistent, ci fiindcă, între altele, până prin secolul al XVII-lea, vechile reguli înscrise într-un „codice” al obiceiurilor rezolvau această chestiune. Redactând niște „înscrisuri” (numite și „diate”, dar adesea și „zapise”), diferite nu doar în funcție de destinatari, ci și de obișnuința „scriitorilor” (foarte rar astfel de texte sunt olografe; frecvent ele sunt puse pe hârtie de preoți
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
face judecată, șade pe un tron înalt, cu mitropolitul stând și el de față”), judeca - la început - după „obiceiul pământului” („legea țării”, „legea veche”, „legea dreaptă”, „legea și obiceiul țării”, „legea românilor”, „după dreptate și după lege”) și îndrumat de codicele de legi în slavonă (legile scrise în românește au apărut în țările Române la mijlocul secolului al XVII-lea, dar au intrat în practica judiciară ceva mai târziu, către sfârșitul veacului), iar sentințele lui (din care nu lipsea - afirmă cititorii dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acest titlu prescurtat trimit la Nicolae Iorga, Studii și documente cu privire la istoria românilor, treizeci și unu de volume [unele având două părți], tipărite la București, în Editura Ministerului de Instrucție, Stabilimentul grafic I.V. Socec, între 1901 și 1916); N. Drăganu, „Codicele pribeagului Gheorghe Ștefan, voievodul Moldovei”, în Anuarul Institutului de Istorie Națională, III, Cluj, 1924-1925, p. 190, nota 2. 74. Vezi Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol III, Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1940, p. 100. 75. Voievodul dincolo de sala
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Testament, tipărită întâia oară la 1688 în timpul lui Șerban Vodă Cantacuzino, Domnul Țării Românești, București: Editura Institutului Biblic, 1977. Bert.1774 Bertoldo. Ed. Magdalena Georgescu, București: Minerva, 1999 (Cele mai vechi cărți populare în literatura română, 3), 157-239. CB.1559-60 Codicele popii Bratul. Ed. Al. Gafton: http://media.lit.uaic.ro/gafton. CC1.1567 Coresi, Tâlcul evangheliilor. Ed.: Coresi, Tâlcul evangheliilor și molitvenic românesc, ed. V. Drimba, București: Editura Academiei Române, 1998, 31-187. CC2.1581 Coresi, Evanghelie cu învățătură. Ed. S. Pușcariu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
neștire buru creștiru) CSXIV.1609-18 - Tâlcul evangheliei de la judecată (Zise Domnul) CT.1560-1 Coresi, Tetraevanghel. Ed.: Tetraevanghelul tipărit de Coresi. Brașov 1560 - 1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mănicești. 1574, ed. F. Dimitrescu, București: Editura Academiei, 1963. CV.1563-83 Codicele Voronețean. Ed. M. Costinescu, București: Editura Academiei, 1981, 229-400. CZB.1675-6 Călătoria lui Zosim la blajini. Ed. M. Stanciu-Istrate, București: Minerva, 1999 (Cele mai vechi cărți populare în literatura română, 3), 55-65. DDL.1679 Dosoftei, Dumnezăiasca liturghie. Ed. N. A. Ursu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
com'era. Figură 16. Coperta de la "Liber condemnationum" a lui Messer Monaldo de'Fascioli din Orvieto, Podestà din Florența în 1501, cu stema lui. Archivio di Stato di Firenze, Atti del Podestà , 5547 Pictură 17. Ilustrație a Cantiga 136 din Codicele Escorial la Cantigas de Santa Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibleoteca de San Lorenzo el Real de El Escorial, codice T.I. 1, Cantiga 136, dos. 192r. Figură 18. Ilustrație a Cantiga 294 din codicele florentin la Cantigas de Santa
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cu stema lui. Archivio di Stato di Firenze, Atti del Podestà , 5547 Pictură 17. Ilustrație a Cantiga 136 din Codicele Escorial la Cantigas de Santa Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibleoteca de San Lorenzo el Real de El Escorial, codice T.I. 1, Cantiga 136, dos. 192r. Figură 18. Ilustrație a Cantiga 294 din codicele florentin la Cantigas de Santa Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibliotecă Nazionale Centrale, Florența, Banco Rări 20, Cantiga 294, dos. 20r. Figură 19.Ilustrație a
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Ilustrație a Cantiga 136 din Codicele Escorial la Cantigas de Santa Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibleoteca de San Lorenzo el Real de El Escorial, codice T.I. 1, Cantiga 136, dos. 192r. Figură 18. Ilustrație a Cantiga 294 din codicele florentin la Cantigas de Santa Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibliotecă Nazionale Centrale, Florența, Banco Rări 20, Cantiga 294, dos. 20r. Figură 19.Ilustrație a Cantiga 154 din codicele Escorial la Cantigas de Santa Maria. Bibleoteca de San Lorenzo
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
136, dos. 192r. Figură 18. Ilustrație a Cantiga 294 din codicele florentin la Cantigas de Santa Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibliotecă Nazionale Centrale, Florența, Banco Rări 20, Cantiga 294, dos. 20r. Figură 19.Ilustrație a Cantiga 154 din codicele Escorial la Cantigas de Santa Maria. Bibleoteca de San Lorenzo el Real e El Escorial, codice T.I.1, Cantiga 154, dos. 209r Figură 20. Fra Bartolomeo, Portretul lui Girolamo Savonarola. Florența, Museo di S. Marco. Figură 21. Artist Anonim, Execuția
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibliotecă Nazionale Centrale, Florența, Banco Rări 20, Cantiga 294, dos. 20r. Figură 19.Ilustrație a Cantiga 154 din codicele Escorial la Cantigas de Santa Maria. Bibleoteca de San Lorenzo el Real e El Escorial, codice T.I.1, Cantiga 154, dos. 209r Figură 20. Fra Bartolomeo, Portretul lui Girolamo Savonarola. Florența, Museo di S. Marco. Figură 21. Artist Anonim, Execuția lui Savonarola și a celor doi discipoli în Piazza Signoriei, 23 mai 1498. Florența, Museo di
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Figură 21. Artist Anonim, Execuția lui Savonarola și a celor doi discipoli în Piazza Signoriei, 23 mai 1498. Florența, Museo di S. Marco. Figură 22. Vedere a S. Maria degli Alberighi, circa 1447. Florența, Bibliotecă del Seminario Arcivescovile Maggiore di Cestello, codicele lui Marco di Bartolommeo Rustici. Figură 23. S. Maria degli Alberighi și oratoriul construit de Baccio d'Agnolo. Detaliu de pe harta Florenței de Stefano Buonsignori, Nova pulcherrimae civitatis Florentiae topographia accuratissime delineată (Florența, 1584). Figură 24. Florența, Biserica Madonna de
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Rinaldeschi, scribul a scris "pagho contanti"a plătit în numerar ceea ce era o modalitate succinta pentru a-și exprima opinia că Rinaldeschi a primit ce a meritat 15. O mențiune a infracțiunii și a execuției este inclusă în așa-numitul Codice Sân Miniato, care este constituit din înregistrări păstrate de către Compania celor Negri cu privire la cei condamnați la moarte în Florența de la 1423 până la 175916, iar execuția și înmormântarea au fost de asemenea păstrate în cel puțin două versiuni diferite în alte
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Rinaldeschi, este la fel de probabil că agenții Celor Opt, prin anchete întreprinse în vecinătate, să fi descoperit că pierderea lui Rinaldeschi la jocul de noroc desfășurat în apropiere, la "Smochinul", s-a petrecut cam în același timp cu delictul. Relatarea din Codicele Sân Miniato spune că el a fost descoperit printr-un miracol al Fecioarei. În cele din urmă, există o serie de discrepanțe în ceea ce privește momentul execuției lui Rinaldeschi. Cei Opt pentru Siguranța au decretat că el trebuie să rămână spânzurat până la
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
paisprezecea oră a zilei următoare, iar în registrul de la S. Maria degli Alberighi, unde oră execuției nu este menționată, se spune ca Rinaldeschi a fost lăsat să atârne până în ziua următoare. A fost spânzurat la "oră unu în noapte" după Codicele Sân Miniato și după unul dintre registrele ținute de către Cei Negri, "la a doua oră din noaptea de 21 iulie", în alt registru tot al Celor Negri, simplu "noaptea" în jurnalul lui Landucci, si la "a șaptea oră din noapte
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cot, care a rămas acolo pentru totdeauna ca exemplu". Cand a fost reparata "brațul nu a fost în niciun fel schimbat sau readus la poziția de dinainte, pentru că Dumnezeu a dorit ca el să rămână un semn"69. Ilustrația din Codicele Escorial [Figură 17] este divizată în șase scene începând, din stânga sus, cu statuia Fecioarei și a Pruncului așezată într-o nișă a peretelui bisericii, în fața căreia se află un grup de jucători, incluzând o femeie, în spatele căreia dă târcoale un
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și a primit lovitură ". Femeia a fost prinsă și aruncată în foc. "Îngerul și-a ținut mâna întinsă pentru totdeauna după aceea... Din acest motiv statuia a fost mult mai prețuita de oameni după aceea decât fusese înainte". Ilustrația din Codicele Florentin [Figură 18], de asemenea în șase scene, arată, la început, fațadă bisericii cu statuia Fecioarei și a Pruncului alături de doi îngeri deasupra ușii, si apoi, succesiv, jucătorii, femeia aruncând piatră, protestele privitorilor, arestarea ei, si rugul funerar. Nu există
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ipoteză, mai probabilă, este ca Fecioara l-a identificat cumva pe Rinaldeschi drept vinovat, din moment ce registrul opera menționează "cum i-a făcut plăcere Ei să scoată totul la iveală" (în versiunea publicată de Richa, "Dumnezeu" apare în locul "Ei"), si de vreme ce codicele Sân Miniato atribuie descoperirea lui Rinaldeschi unui miracol al Fecioarei. A treia variantă este că minunea poate fi legată de cuțitul cu care Rinaldeschi a încercat să se sinucidă când a fost arestat și care a lovit o coastă și
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
a lui Messer Monaldo de' Fascioli din Orvieto, Podestà din Florența în 1501, cu stema lui. Archivio di Stato di Firenze, Atti del Podestà, 5547. Cu permisiunea Ministerului pentru Bunuri și Activități Culturale. Pictură 17. Ilustrație a Cantiga 136 din Codicele Escorial la Cantigas de Santa Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibleoteca de San Lorenzo el Real de El Escorial, codice T.I. 1, Cantiga 136, dos. 192r. Cu permisiunea Patrimonio Nacional. Figură 18. Ilustrație din codicele florentin a lui Cantigas
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Atti del Podestà, 5547. Cu permisiunea Ministerului pentru Bunuri și Activități Culturale. Pictură 17. Ilustrație a Cantiga 136 din Codicele Escorial la Cantigas de Santa Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibleoteca de San Lorenzo el Real de El Escorial, codice T.I. 1, Cantiga 136, dos. 192r. Cu permisiunea Patrimonio Nacional. Figură 18. Ilustrație din codicele florentin a lui Cantigas de Santa Maria a lui Alfonso cel Înțelept. Bibleoteca Nazionale Centrale, Florența, Banco Rări 20, Cantiga 294, fol. 20r. Cu permisiunea
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]