1,892 matches
-
o trimită la un birou în East New York. - La dracu’, concluzionă criminalistul. Sellitto făcu câțiva pași prin încăpere, călcând peste cabluri și uitându-se la cuferele Magicianului. Detectivul se lăsă într-un scaun care scârțâi sub greautatea sa. Pipăi un colac de grăsime din jurul taliei; cazul Magicianului îi afectase grav dieta. - O singură chestie, spuse încet, cu o nuanță conspirativă în voce. - Da? - Știu eu un tip. Unul care făcea curat la Secția 18. - Aha, când dispăreau din dulap cocaina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ei părea să se scufunde în sine ca un balon în curs de prăbușire: capul i se adâncise cu vreo câțiva centimetri buni față de cum era înainte, ițindu-se ca un telescop dintre rulourile de la gât. Plutea, așezată parcă pe un colac de cauciuc pe o mare liniștită, suspendat doar de gât, alunecând încet din câmpul vizual. M-am simțit provocat s-o readuc în lumea conștientă și m-am întrebat dacă folosirea forțată a numelui ei ar reuși s-o scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-a întors spre mine cu o expresie extraordinară. Pot spune doar că arăta plin de - ce anume? - speranță, cred. Dar o speranță atât de exagerată că părea mai degrabă un om pe cale să se înece care tocmai zărise un colac de salvare decât cineva întâmpinat de soția sa. Însă privirea nu durase mult și fusese rapid înlocuită de una de resemnare aproape mânioasă. —Judy, mi-a zis, pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici? Tonul fusese unul atât de nefamiliar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Tatăl lui Jim se culcă În noroi. Jim stătea pe vine alături de el. Zgomotul moroarelor tancurilor de pe Bund, comenzile strigate ale ofițerilor japonezi și zumzetul avionului care se rotea păreau foarte Îndepărtate. Primele rămășițe din vasul Petrel ajungeau la ei; colaci de salvare și scînduri, o bucată de pănză de tendă cu frînghiile atîrnînd, care semăna cu o meduză uriașă, scoasă din adîncuri de vasul de război scufundat. O rază de lumină aluncă de-a lungul cheiului, ca o ghiulea silențioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de lebădă a iahtului, legară barca de un ponton de lemn. Americanul Își atîrnă pe braț ramele de hublou, Își adună uneltele și Îi făcu semn lui Jim să iasă din barcă. Traversară docul, trecînd pe lîngă plăci de oțel, colaci de lanțuri și sîrmă ruginită, spre corpurile răpănoase ale celor trei vase carbonifere. Jim se ținea după el, imitînd mersul agresiv al americanului. În sfîrșit, Întîlnise pe cineva care l-ar fi putut ajuta să-și găsească părinții. Oare americanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era taluzul unei linii ferate. Un pluton de soldați japonezi se odihneau pe platforma de ciment a unei stații, la marginea drumului, pregătindu-și mîncarea la un foc de bețe. Un camion camuflat era parcat lîngă șine. Era plin de colaci de sîrmă, pe care acești ingineri de transmisiuni o reașezau Între stîlpii de telegraf. — Doamnă Hug... asta-i calea ferată spre Woosung! În timp ce aburii scăldau cabina șoferului, camionul se opri. Începu să-și schimbe direcția. LÎngă Jim, paznicul japonez aprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe deasupra gulerului pătat de sînge al hainei. Mii de muște se adunară În jurul camionului, atrase de transpirație și de urina care curgea printre scîndurile de lemn. Jim aștepta ca șoferul să vină Înapoi cu harta, dar acesta stătea pe un colac de fir de telefon, discutînd cu doi soldați care Își pregăteau masa de amiază. Sunetul vocilor lor și al lemnului care ardea era dus tot mai departe peste șinele de fier, amplificate de cupola de lumină care Îi Înconjura. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
magazinului universal al companiei Sincere. Aveau nevoie de apă, altfel vreunul dintre ei avea să moară și vor trebui să se Întoarcă la Shanghai. Jim Îi privi pe japonezii de pe platformă. Masa se terminase și doi dintre soldați desfășurau un colac de cablu telefonic. Lovind o piatră din fața lui, Jim se Îndreptă spre terasamentul căii ferate. Traversă șinele și, fără să se oprească, se urcă pe platforma de ciment. Savurîndu-și Încă masa, japonezii stăteau În jurul cenușii unde fusese făcut focul. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își scosese pantofii și Îi ascunsese printre morminte, În cimitirul spitalului. Jim și domnul Maxted Își ocupară locul la coadă. LÎngă ghereta paznicilor, o echipă de lucru formată din prizonieri englezi și belgieni Întărea gardul. Doi dintre prizonieri desfășurau un colac de sîrmă ghimpată pe care ceilalți o tăiau și o băteau În cuie pe stîlpii gardului. CÎțiva dintre soldații japonezi lucrau umăr la umăr cu prizonierii lor, uniformele lor zdrențuite fiind greu de deosebit de hainele kaki decolorate ale deținuților. Mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deoparte teancurile de Reader’s Digest și Saturday Evening Post. Toată podeaua biroului era acoperită de reviste aruncate. LÎngă el, un tînăr soldat britanic În uniforma zdrențuită a regimentului Seaforth Highlanders, tăia corzile de nylon de la parașută. Le lega În colaci, apoi Împăturea cu Îndemînare pînzele albastre și roșii. Tulloch se uita la această casă a comorilor, vizibil speriat de averea pe care o strînseseră el și camarazii lui. Îl Împinse pe Jim din dreptul ușii, la gîndul că vederea atîtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura grajdului risipindu-se În văzduhul Înghețat. Și se gândește Moșu că și asta e o treabă de făcut până vine popa cu botezul. Și i-e ciudă că popa, care strânge atâția colaci, Îi dă la porci. Că așa face rânduială preoteasa. Măcar că sunt atâția oameni necăjiți prin sat care Își țin colacul de la Crăciun pentru botez. Și se mai gândește la feciorii lui, unul mort la Cotul Donului și altul prizonier În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asta e o treabă de făcut până vine popa cu botezul. Și i-e ciudă că popa, care strânge atâția colaci, Îi dă la porci. Că așa face rânduială preoteasa. Măcar că sunt atâția oameni necăjiți prin sat care Își țin colacul de la Crăciun pentru botez. Și se mai gândește la feciorii lui, unul mort la Cotul Donului și altul prizonier În Dombas, or avea ei colac pe acolo, și se gândește la oaia neagră care este de a făta și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Că așa face rânduială preoteasa. Măcar că sunt atâția oameni necăjiți prin sat care Își țin colacul de la Crăciun pentru botez. Și se mai gândește la feciorii lui, unul mort la Cotul Donului și altul prizonier În Dombas, or avea ei colac pe acolo, și se gândește la oaia neagră care este de a făta și la pământ cum să-l lucre și la bani care Îs atât de puțini, chiar dacă sunt cu milioanele și-i aduci cu sacul de la târg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum dacă te-ar vedea cineva, pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lame Gillette, blonda grasă și transpirată ca un Saint-Bernard, șareta poștalionului cu locomotivă cu tot, bunicii rătăciți prin America, blide pline cu lapte, papagali extrăgând planete de tânăr, fetița cu lumânare În mână ieșind dintr-o căpiță de fân uscat, colaci strânși pentru Bobotează, vaca Bertha, scutece ude și murdare, Sandu legat de scaun și biciul năpustindu-se asupra lui, spielhosen-ul colorat, ștrandul Floreasca, mătușa lui Cucu, Iosif Vissarionovici Stalin, cooperativa Chimica Populară, fioroasa Godzila, moartea lui Stalin cu găzărie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la loc”, dar Bitancu nu-l mai aude pe păcurar, iar l-a apucat cu leșin de la inimă și-i pe altă lume, umblă pe drumuri prin satele de lângă Sâmbăta, oamenii Îi dau câte o bucată de pâine sau un colac, iar el doftoricește câte o bubă sau descântă de boli; oaia prinsă În gardul omului are burta spartă, mațele Îi atârnă afară, behăie ușor, Bitancu o atinge cu mâna și oaia tace privindu-l cu ochii Înlăcrimați, Îi spală mațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fusese așa de zile Întregi, și chiuveta Încă mai atârna de perete. —Salut, Ivan. Cum Îți mai merge? Nu bine, spuse el dând din cap cu o privire gravă. Afem prublemă. —A, nu iar! Sprijinindu-se cu o mână de colacul de la closet, Ivan se ridică cu greutate. Avea peste 50 de ani, aproape de doi metri, era pântecos și părul lui blond tuns tip castron care Începuse să Încărunțească. Îi aducea lui Ruby cu un cosmonaut rus În vârstă. Desigur, Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui era o scară pe care dacă urcai se putea ajunge la bufet. Pivnița slab luminată cu pereții ei vopsiți regulamentar În verde Închis și cu tavanul jos acoperit de țevi șerpuitoare și groase Îi făcea lui Ruby pielea găină. Colac peste pupăză, pe coridor nu era nici țipenie de om, era complet gol În afară de câteva cărucioare pentru medicamente abandonate la perete. O luă mai repede grăbindu-se să ajungă cât mai curând la cealaltă scară care avea s-o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce este acest jos. Este atrocitatea cuibărită în piept acolo unde pieptul nu mai există. Există o gaură care înghite totul cu o viteză frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va trebui să facă o curățenie importantă în aeroportul acela. Va rămâne piața goală a vieții ei, o sacoșă goală agățată de umăr. Va alerga poate către fereastra uriașă prin care se văd avioanele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ba i se-ntâmplă să mai spună și el câte ceva, dar cine rezistă oare la conversația cu un jucător de cărți sau cu un afemeiat? Sub nivelul ei nu poate fi decât cea a unui amator de coride, culme și colac peste pupăză al stupidității.“ Pe mine, de altfel, nici nu mă miră această combinație a eroticului cu metafizicul, deoarece, după câte știu, cred că popoarele noastre au început prin a fi, după cum ne-o arată literaturile lor, războinice și religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
2005, pp. 363-373. Observația referitoare la substituția lui o cu i îi aparține lui Germán Gullón. Unamuno propune termenul în Ceață, cap. XVII. Oricum nu sunt câtuși de puțin de acord cu preluarea mecanică în românește a sp. nivola (căruia, colac peste pupăză, i s-a mai aplicat uneori și un accent tonic inexistent în spaniolă: nívola). Ef., 3, 14-15. Miguel de Unamuno, Trei nuvele exemplare și un Prolog, traducere, tabel bio-bibliografic și postfață de Ioana Zlotescu, ELU, București, 1968, ediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a-i uzurpa locul. Hotărî să se Întoarcă la șifonier și să se studieze În oglindă. Și să-și privească trupul nu cu dezgust, disperare sau autocompătimire, ci cu resemnare. Din oglindă Îl privea un funcționar palid, cam corpolent, cu colaci de grăsime În jurul taliei, lenjerie de corp nu prea curată, păr negru și rar pe picioarele albe, prea subțiri În comparație cu burta, plete aproape cărunte, umeri lăsați, pieptul atârnând, alb ca brânza și sfârcurile Înconjurate de bubițe de grăsime, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi țâșniră pe pieptul lăsat. În adolescență avusese obrajii și fruntea pline de coșuri. Baruch Îi interzisese să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În râs. ți-a spus să te duci Într-o duminică, dar chiar tu mi-ai spus că ziua liturghiilor lui era vinerea; ca să fii nervos, te-a ținut vreme de trei zile numai cu ceai chior și Almanahul Bristol; colac peste pupăză, te-a pus să mergi pe jos nu știu câte cvartale; te-a cărat la o adunare de druzi Înveliți În cearșafuri și, ca și cum frica n-ar fi ajuns ca să-ți ia mințile, a inventat istoria cu zodiile din almanah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]