1,336 matches
-
cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă privire soției sale elvețiene. Martine își mișca sacadat capul, urmând mișcarea ochilor prea proeminenți și prea căscați. Minusculă, slabă, ridată: o broască țestoasă cu un colier de briliante. Bea. Nu acum, pentru că Manlio o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de ovule, prolapse uterine, de preferat în clinici private. Manlio ținea la ea, o ducea cu el de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
putea, oare, îndrăgosti de tine numai văzându-ți bucătăria? Cine știe: poate Cititorul, favorabil dispus încă dinainte. Cititorul continuă cercetarea casei a cărei cheie i-ai dat-o. Ai acumulat în jurul tău o grămadă de lucruri: evantaie, cărți poștale, flacoane, coliere atârnate pe pereți. Dar fiecare obiect văzut de aproape se dovedește a fi special, într-un mod neașteptat. Relația ta cu obiectele e confidențială și selectivă: numai lucrurile pe care le simți ca fiind ale tale devin ale tale; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ai întârziat“ - și-l invită să se așeze pe o pernă lângă ea. „Nobili domni, ați jurat să mă ascultați orbește; acum a sosit momentul să vă pun la încercare“; și femeia își scoate de la gât un șirag de perle. „Colierul acesta are șapte perle albe și una neagră. Acum, voi rupe firul și voi lăsa perlele să cadă într-o cupă de onix. Cine va trage la sorți perla neagră va trebui să-l ucidă pe Califul Harun ar-Rașid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care el ținea paharul de șampanie. Deschise capacul și, exact ca în comediile romantice proaste pe care le văzuse, rămase cu gura căscată. Așezat frumos chiar în mijlocul cutiei de dimensiunea unui colier, era un inel. Un inel de logodnă. Un inel de logodnă imens, foarte frumos. — Leigh? Vocea lui tremură. Luă încet cutia din mâna ei și scoase inelul. Cu o mișcare rapidă, îi luă mâna stângă într-a lui și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a observat că era mai în vârstă decât crezuse la început, probabil se apropia de șaizeci de ani. S-a forțat să spună obișnuitele platitudini despre cât de frumos e apartamentul, ce bucuroasă e că se afla acolo, îmi place colierul tău, bla, bla, bla, dar femeia nu făcea decât să se uite fix la ea. După ce o lăsă pe Adriana să mai trăncănească în felul acesta, Catherine o apucă de bărbie și, încet, cu mare delicatețe, de parcă ar fi umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Domnului! Era exact așa cum mă gândeam: Zach era adorabil, doar că avea și el toane ca toți newyorkezii pe care-i cunoșteam. În timp ce soseau invitații, m-a tras de-o parte într-un dormitor și mi-a dăruit un superb colier de ametiste roz pe care îl comandase special știind că rozul e culoarea mea preferată. Ce bine că nu i-am pomenit nimic de amânare. Julie era cea mai strălucitoare moștenitoare din salonul lui Muffy. A flirtat cu Charlie toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a doua zi devreme și mi-a spus că nu voia să-l țin treaz până târziu. Cred că eram cam supărată, dar n-am putut să mă plâng. La urma urmei, fusese drăguț toată seara și-mi dăruise și colierul acela. Dar, în mod clar, m-a derutat faptul că s-a topit tocmai în noaptea logodnei. Totuși, cred că ăsta-i Zach. Nu știi niciodată la ce să te aștepți. Ν Câteva zile mai târziu, a fost aniversarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cenzura apelurile sau Zach era cel care se purta tot mai rece? Am încercat să-l exonerez pe Zach de orice vină. Ce-o fi fost în capul meu! Zach mă adoră? Altfel, de ce mi-ar fi dăruit acel superb colier? Nu există decât o singură explicație: M.A. nu-i spune de telefoanele mele. — Nu cu el e problema, le-am răspuns zâmbind și mai strălucitor. Asistenta lui e de vină. E foarte protectoare. Din punct de vedere profesional, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mea! Trebuie neapărat să arunc o privire. Nu e asta chiar esența New Yorkului? Mici cutii albastre, cu panglici albe, și monedele alea minunate de argint... Mă strecor spre vitrină și mă uit cu jind la senzaționalele articole expuse. Uau. Colierul ăla e pur și simplu fabulos. O, Doamne, ia uite la ceasul ăla. Mă întreb cât o fi costând așa un... — Hei, toată lumea, stați pe loc! aud glasul lui Cristoph strigând. Ridic privirea și sunt cu toții la kilometri în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
punct de vedere comercial în ciuda incongruității istorice, cargou înțesat cu mașinării și cu un infect lichid întunecat pe care-l transforma pe-ndelete. Singurul sistem înregistrat de camere era cel instalat în centrul diferitelor ecrane: o stea spălăcită înconjurată cu un colier de planete. În mintea lui Kane nu mai încăpea nici o îndoială, acum, și nici în mintea lui Lambert. Nostromo programase acest sistem ca destinație imediată. Totuși... putea fi o eroare în timp și nu în spațiu. Sol era poate acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-și pregătească singură și cu calm rugul. Ea acceptă moartea În schimbul iubirii. Dacă am fi zei, spune Platon, n-am ști ce este iubirea. Înfiorată de sacrificiu, cenușa caldă se răscumpără creînd viață. Din ea iese o pasăre cu un colier de pene aurii, strălucitoare. Tot ce-a fost obosit și impur a rămas În zgura rugului. Phoenix se Întoarce În ea Însăși cum s-ar Întoarce Afroditele obosite din perioada helenistică la puritatea primelor statui; sau formele lui Rubens la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai întreba de una, de alta. Un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna un craniu mititel, cu fălcile larg deschise, de parcă hohotea de râs. Te lua cu fior, când vedeai fălcilea alea căscate. Mici, dar parcă mușcau din tine. Vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă laud cu asta și să obțin puncte prețioase pentru intuiția feminină, în prag apare o femeie. Este înaltă și subțire, are un păr castaniu foarte îngrijit și poartă un costum gri deschis, simplu, dar elegant. La gât are un colier de perle, indiscutabil naturale - o femeie de o asemenea eleganță n-ar purta falsuri. Pare agitată, atât însă cât poate fi cineva foarte echilibrat. — Draga mea, spune Barney, sărutând-o pe buze. — Știam că e combinat! îi șoptesc lui Stewart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
scoasă împotriva mea. Înțelegi? Ea înțelege. Nu i-o conveni, dar înțelege și trebuie să se supună. De ce îmi era cunoscut? Băgă mâna în faldurile mantiei sale. Credeam că mă va ucide. În schimbul lucirii unui pumnal, am văzut strălucirea unui colier. Mi-l puse în jurul gâtului. Să mi-l dai când va veni vremea! Se întoarse spre tronul său. N-ai decât să ți-l ții. Nu vreau nimic de la tine. MĂ AUZI? Te aud și fără să vorbești. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dai când va veni vremea! Se întoarse spre tronul său. N-ai decât să ți-l ții. Nu vreau nimic de la tine. MĂ AUZI? Te aud și fără să vorbești. Bineînțeles că te aud când țipi. Nu sunt surd... încă. Colierul rămâne la tine. Mi-l vei da înapoi cândva, după ce voi muri. Se așeză pe jilțul său și sub ochii mei deveni din nou bătrân. Eram nebun sau mi se părea? Să nu te temi când răceala pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unul care face râul de sânge să curgă. Cum era posibil? M-am mai gândit câteva clipe la subiectul ăsta și l-am abandonat când am băgat-o pe Eterna înapoi în teacă. Mergeam spre parter. Am luat în mână colierul pe care l-am primit și m-am uitat la el. Ce era special? Avea un lanț un pic cam grosolan și de el atârnă un colț lung și galben... de la un animal. Ascunde! Restiak!" zise Baronul. I-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
clădirii. Gardienii n-ar fi putut intra pe aici. "Corvium!" Ce-i? "Dumnezeul tău te anunță cu umilință că ai dat de dracu'! Și tu, și eu!" Cum așa? Stătea rezemat de un corp de bibliotecă, ținând o mână pe colierul primit de la Biostir, jucându-se absent cu el. Era total relaxat! "Sateliții indică o scădere drastică a temperaturii. A început de la Polul Nord și pare să se îndrepte vertiginos spre Sud. Nu pare să dea semne de încetinire." În cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era Îmbrăcată foarte modern. Purta o rochie mini mulată, care Îi punea În evidență corpul Îndelung lucrat la fitness dar și dăruit de Alah cu cele mai frumoase curbe și cu o talie extrem de delicată. Pe gâtul lung purta un colier ale cărui diamante scânteiau În lumina difuză a restaurantului de lux, iar picioarele sale de căprioară, fine și cabrate promiteau voluptăți neașteptate. Cu acest gând și cu dorința de a se afla cu o femeie În noaptea aceea a apăsat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
te duci? VARIAȚIUNI PE TEME INVERS LEONARDGAVRILIENE 1. Enigmatic e Pământul Vrajă polară -n zori de gheață, fascinație bizară și unică în viață; argint și aur în alert joc de rubine ideale, în întunericul incert în fața zorilor în zale, lungi coliere care-acu-s o puzderie de flori, râuri legănând în sus roiurile de culori; vii emoții, extaz cum te inundă să nu moară; aripi îngerești la drum pe a cerurilor scară tinerețe nimic nu ne poate întrerupe avântul... enigmatică minune, enigmatic e
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
noaptea, o dată pe săptămână, când scoatem Orizontul. Nu pot să uit cum Păsăroiu, pe care-l strig Păsă, paginatorul de la Drapelul roșu, mi le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul ca să le pot atârna de gât ca pe un colier și cum merg noaptea spre casă cu ele bălăngănite pe piept. De câteva ori, cer împrumut o lădiță de lemne de la Piri, vecina de peste gard, mult mai prevăzătoare și organizată. De Crăciun primesc de la Kety și Fodori butuci gata tăiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
bancă. Am completat formularele sub supravegherea atentă și calmă a neclintitei Selina. În dimineața aceea a venit în pat cu ciorapi negri, centură dantelată, sandale de satin, bolero de mătase, mănuși de muselină, un lănțișor care îi cuprindea talia, și colier de aur. Trebuie să recunosc că m-am purtat ca un porc. O oră și jumătate mai târziu se întorcea spre mine cu piciorul încă agățat de căpătâiul patului. — Fă-mi orice, oriunde, mi-a spus ea. Oricum, lucrurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui Sergiu? — Mă îmbrăcam în ritmul lui, adică în trei minute, înainte să vină mașina să ne ia. Iarna purtam mai totdea una un taior negru, asemănător cu un smoching femi nin, pantofi de seară, iar la gât îmi puneam colierul de perle roz pe patru rânduri, cu fermoarul de smarald. Primăvara, la festivalurile din mai, mă duceam în rochii de muselină cu flori mari și cu perlele la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău erau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se pot uita vreodată aceste imagini și este și mai greu de crezut că nu vei simți chemarea de a nu le revedea. G. Tincă 7 august 1977 Am admirat micul, dar prețiosul muzeu al acestei mănăstiri care reprezintă un colier în plus din marele și valorosul giuvaier reprezentat de tot ceea ce înaintașii și cărturarii vieții românești le-au adunat cu dragoste și trudă în tezaurul literar și cultural al țării. Consilier Juridic Ioan Filipescu 8 august 1977 Mănăstirea Secu reprezintă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]