1,214 matches
-
nu este cultivat cu plugul, nu are vite și nici nu e locuit de oameni". Rezultă că pământurile nelocuite de oameni (autohtoni), nu interesau pe migratori care nu puteau astfel supraviețui. În Dacia, triburile germanice, astingii și lacringii, au fost colonizate încă din perioada romană (ante 275) și, ca mici agricultori, au obținut o parte din pământul daco-roman, încă înainte de părăsirea provinciei. Satele aflate sub stăpânirea goților plăteau o dijmă în produse (natură), însă duceau o viață mai liberă decât cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania. În perioada tetrarhiei (285-305), goții au reluat atacurile împotriva Imperiului pe uscat, dar sunt înfrânți sistematic. În aceeași vreme, carpii își intensifică din nou atacurile (acțiunile) împotriva romanilor, uneori împreună cu goții și sarmații, dar și ei sunt înfrânți și colonizați în parte pe teritoriul roman. Secolul IV aduce chiar din primii ani schimbări esențiale în ceea ce privește situația etno-demografică a regiunilor din nordul Dunării de Jos. Acum se constată o creștere demografică semnificativă și o rapidă populare a regiunilor joase de câmpie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi așezat din întâmplare, în schimb, în alte părți, în regiunile cu populație foarte veche, ca în Vâlcea sau în Țara Făgărașului, tot ținutul era împărțit în moșii cu forme regulate-ceea ce dovedește că nu e vorba de așezări colonizate la întâmplare, ci de o reglementare a hotarelor stabilite de o autoritate superioară, recunoscută de toți. Întemeierea statelor medievale românești, în secolul al XIV-lea, a găsit satele cu hotarele lor stabilite din "veci", cum spun hrisoavele. Așezarea hotarelor satului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se proclamă împărat. Granița dunăreană părăsită de armată, lipsită un timp de o apărare fermă, devine vulnerabilă, practic, limesul se prăbușește. Numeroase grupuri de slavi pătrund în masă la sud de Dunăre, unde se așează în număr mare definitiv și colonizează întinse zone din Peninsula Balcanică. Să precizăm, înainte de a derula desfășurarea evenimentelor după 602, unde erau localizate zonele geografice stăpânite de slavi, la sfârșitul secolului al VI-lea, în nordul Dunării de Jos. S-a presupus că Dauritas stăpânea în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
considera nici izgonit, nici umilit-el deținea Marea și Dunărea, ceea ce presupunea deținerea capetelor de pod de pe malul stâng (nordic) al fluviului, cu cetățile și teritoriile înconjurătoare. În plus, slavii îi aparțin în secolele VII-VIII, cum i-au aparținut anterior goții, colonizați în sudul Dunării, apoi mutați în Italia. Așadar, la începutul secolului al VII-lea, se părea că o nouă ordine, definitivă, s-a constituit, cu redobândirea malului stâng (nordic) al Dunării și cu puternica organizare a Dalmației romane-avem o dominație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Românilor, vol. III, p. 255. PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC "Este semnificativ că singurul popor care a reușit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat și colonizat țara și le-a impus limba a fost cel ro man, popor al cărui mit genealogic s-a constitu it, în jurul lui Romulus și Remus, copiii Zeului Lup Marte............................................. Rezultatul acestei cuceriri și asimilări a fost naș terea poporului român
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trebuie să pornim numai de la primele știri documentare reale, efective, despre românii din nordul Dunării-cea mai veche știre de acest fel datează din 1211 și se referă la oștenii români din părțile Sibiului. De atunci au început românii să fie colonizați de regii unguri în Transilvania. Documentele cancelariei ungare, susține el, îi amintesc pe români în calitate de coloniști pe pământurile regale în frunte cu cnezii lor, șefii obștilor păstorești. Situația socială a românilor în Transilvania medievală, precizează Roesler, ca șerbi și oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
precum și numeroase unități auxiliare răspândite pe întreg teritoriul provinciei. Trupele romane construiau drumuri (via) și trăiau în tabere militare (castra), în jurul cărora se închegau așezări civile (canabae), adevărate focare de romanizare. O contribuție însemnată au avut-o veteranii din armată, colonizați în orașe sau în sate-ei reprezentau sprijinul cel mai sigur al romanității, prin marele prestigiu de care se bucurau în sânul comunităților în care erau împroprietăriți și în fața autorităților. În limba română, veteran a dat cuvântul bătrân, om cu experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îl ia prizonier împreună cu cei doi fii ai săi. Lupta principală dintre unguri și pecenegi (aceștia pătrunseseră și în spațiul intracarpatic) s-a dat lângă Alba Iulia, după cum relatează Legenda Sf. Ștefan, iar 60 de familii de pecenegi au fost colonizate în Panonia. După moartea regelui Ștefan, în 1038, regatul arpadian a trecut printr-o criză acută datorită luptelor pentru succesiune la tron și revoltei anticreștine din anii 1046 și 1060-1063. De aceea, voievodatul Transilvaniei s-a separat de regat astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a apăra frontiera bizantină. Dar ceilalți pecenegi de sub conducerea lui Tyrach au atacat sudul Dunării, în 1046 (1048), în fruntea unei imense mulțimi de năvălitori. Decimați de boli, cei care au supraviețuit s-au predat autorităților imperiale și au fost colonizați în nord-estul Bulgariei, cu toate acestea, au urmat noi lupte între bizantini și pecenegi. Alți guvernatori ai themei Paristrion din cursul secolului al XI-lea confirmă stăpânirea bizantină neîntreruptă la Dunărea de Jos, în momentele grele ale atacurilor pecenege. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alba, la Cricău, Ighiu și Romos. În privilegiul primit, în 1206, de la regele Andrei II, ei sunt numiți "cei dintâi oaspeți ai regatului". După mijlocul secolului al XII-lea, sașii s-au așezat în zona Sibiului, cea mai mare enclavă colonizată de ei. Din textul privilegiului acordat, în 1224, de Andrei II, numit și "Diploma andreiană" sau "Andreanum", reiese că ei au fost chemați de regele Geza II, care le-a acordat o serie de privilegii menționate în diplomă. La început
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a acordat o serie de privilegii menționate în diplomă. La început, ei s-au constituit în capitlurile Sibiu, Nocrich și Cincu, din care s-a format prepozitura Sibiu (1188-1191). De-aici colonizarea a continuat până la începutul secolului al XIII-lea-teritoriile (regiunile) colonizate în Transilvania alcătuiesc, în 1224, o fâșie îngustă ce se întinde de la Orăștie până la Baraolt. Prin diploma acordată, regele a unit toate comitatele din acest teritoriu într-unul singur, cel al Sibiului. Prin conținutul ei, diploma andreiană reflectă atât interesele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coloniști sași s-au stabilit, în secolul al XII-lea, în regiunea Bistriței și Reghinului, precum și la Rodna, iar colonizarea a continuat aici și în secolul următor. În urma invaziei mongole din 1241-1242, carea provocat mari daune, regele Bela IV a colonizat noi enclave cu germani. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, s-au așezat sași și în regiunea Târnavelor, în scaunele Sighișoara, Mediaș și Șeica. Pentru economia Transilvaniei, s-a dovedit însemnată și colonizarea de mineri la Cojocna
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor, sașii au aflat pe români, foloseau pădurile împreună cu ei, acolo unde existau, la sud și est de ținutul Sibiului. Ei trăiau în Țara Făgărașului, în "Mărginimea" Sibiului și în alte depresiuni de la poalele Carpaților. Prezența obștilor românești în interiorul enclavelor colonizate cu sași este pusă în evidență și de numeroasele toponime românești preluate de sași în mod direct (Bistrița, Brașov). La rândul lor, românii au păstrat amintirea colonizării săsești, de pildă, satul Cristian din zona Sibiu, alte așezări românești în ținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pecenegii din Transilvania, ei au fost asimilați de românii de-aici și la fel se va întâmpla și cu aceia dintre ei trecuți în sudul Dunării. Cronicarul bizantin Zonaras arată că, după înfrângerea pecenegilor, sub Alexie Comnenul, ei au fost colonizați în Meglen, românii de pe valea Vardarului fiind urmașii acelor colonizați. Trecerea altor pecenegi dincolo de Carpați s-a făcut prin infiltrări în pădurile secuimii, fără îngăduința regatului ungar, care nu stăpânea încă Ardealul și fără un statut precis al lor-ei își
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numit și "descălecătoare". El spune: Faptul că verbul a descăleca, desemnează coborârea de pe cal, a luat la români, care s-au menținut o mie de ani în aria neamului lor datorită adăpostului oferit de pădure, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia, nu poate avea altă origine decât amintirea șirului de barbari, nomazi călări, care au venit, rând pe rând, să-i cotropească și să-i stăpânească. Coborârea de pe cal (descălecarea!) a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința (fapta) de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe rând, să-i cotropească și să-i stăpânească. Coborârea de pe cal (descălecarea!) a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința (fapta) de a se așeza peste cel cotropit și a-l stăpâni... Prin urmare, a descăleca înseamnă a cuceri, a coloniza, sensul de a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și colonizării". Autorul insistă și arată că un astfel de termen (descălecare) alipit de tradiția întemeierii țării de către Negru Vodă nu poate avea decât o expicație: "se ținea minte din neam
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dumnezeu, în 1352, cel dintâi voievod, Dragoș, a venit ca vânător din Țara Ungurească...la vânătoare după un bour, pe care l-a ucis pe acel râu, Moldova. I-a plăcut această țară și a rămas într-însa și a colonizat țara cu acei romani ungureni". În sfârșit, Cronica moldo-rusă oferă mai multe amănunte în legătură cu venirea lui Dragoș. După înfățișarea eposului legendar despre Roman și Vlahata, se arată că "Dragoș din Maramureș a pornit cu drujina lui la vânătoare de fiare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ruptură își propune însuși Douglas Kellner prin noua politică culturală, doar schițată aici și, oricum, suferind de fragmentarism, incapabilă zicem noi de a fisura impresionantele conglomerate media. Să fim drepți, pledoaria autorului e convingătoare. Mass-media, intim legată de putere, a colonizat cultura. În plus, cu totală îndreptățire, D. Kellner desființează distincția dintre cultură și comunicare, observînd (și notînd) ceea ce ar fi trebuit să fie la îndemîna oricărui cercetător: cultura nu poate fi decît comunicațională. Nemulțumit, Kellner este în dezacord cu vocabularul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ubicuu și adesea ca prim-plan extrem de înșelător pentru atenția și activitățile noastre, ceea ce mulți consideră a fi o subminare a potențialului și a creativității umane. Această carte va explora cîteva dintre consecințele suportate de o societate și o cultură colonizate de cultura media. Va proba natura și efectele modului în care această formă de cultură influențează profund multe aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Una din temele majore ale acestei cărți este felul în care formele culturii media
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este un fenomen istoric relativ recent. Dacă noile tipuri de industrie culturală descrise de Horkheimer și Adorno (1972) în deceniul al patrulea sub formă de film, radio, publicații, reviste de senzație, benzi desenate, publicitate și presă, au început să ne colonizeze timpul liber și să se plaseze în centrul sistemului de cultură și comunicație din SUA și din alte democrații capitaliste, această industrie nu a devenit o forță dominantă în cultură sau în viața socială și politică, decît după zorii erei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
culturii în context social și situează studiile culturale în aria teoriei sociale contemporane și a strategiilor de opoziție. Termenul "cultură media" are, de asemenea, avantajul de a sugera că, fără îndoială, cultura este o cultură mediatică și că mass-media a colonizat cultura, fiind vehiculul principal de distribuire și răspîndire a culturii, că mijloacele de comunicare în masă au înlocuit expresiile culturale anterioare, precum cartea sau cuvîntul vorbit, și că trăim într-o lume în care mass-media domină divertismentul și cultura. Cultura
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lipsite de codificare ideologică, așa cum pretinde o parte a teoriei postmoderne, sînt multidimensionale, polisemice, prezentînd o codificare ideologică și fiind deschise unei multitudini de interpretări, o expresie a transformării culturii în bun de consum și a încercărilor capitalului de a coloniza întreaga existență, pornind de la dorința de satisfacție. Analizele pe care le-am făcut sugerează că în cultura postmodernă a imaginii, scenele, imaginile, narațiunile și textele culturale provenite din cultura media oferă o comoară de atitudini ale subiectului care concură la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
așa că, "la urma urmei, imaginea exploatată cel mai mult este aceea a fetei albe" prin definiție. Pentru a o menține, ea trebuie în permanență să se plaseze într-o poziție externă față de cultura neagră. Tocmai această poziție îi permite să colonizeze acest teritoriu al culturii negre și să-și însușească experiența celor de culoare pentru a o folosi în scopuri personale, oportuniste chiar atunci cînd încearcă să-și ascundă aceste acte de agresiune rasistă sub masca afirmării (ibid: 159). Se poate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și personalitate, devenind, cu alte cuvinte, Dumnezeu o nouă superființă și superinteligență care poate controla întregul univers. Episodul în care Case și partenerii săi poposesc într-o colonie rastafariană din Zion conferă o savoare deosebită evenimentelor. Zion este o comunitate colonizată de foști călători Rasta care continuă să locuiască în spațiul cosmic. "Bătrînii" din Zion prefigurează venirea sfîrșitului lumii și aleg o navă, Marcus Garvey (numită astfel după liderul de culoare al mișcării din anii 1920 din Africa). Ei îl desemnează
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]